139,825 matches
-
Da... De ce or fi existînd atîtea nume și adrese pe lume ? TATA : La asta încă nu m-am gîndit... Poate fiindcă sînt cuvinte... De exemplu, tu știi de unde vine numele VATĂ? (Eleonora plînge) MAMA : Nu-mi amintesc... Eram tînăra. Da, da... Am uitat... TATA : Numele VATĂ vine de la cuvîntul FARMACIE... N-aș putea să-ți explic exact cum, dar de acolo vine... E o prescurtare... FARMACIE-VATĂ... Observi că e mai scurt?... MAMA : Da, da... E mai scurt... Toate cuvintele sînt mai
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
plînge) MAMA : Nu-mi amintesc... Eram tînăra. Da, da... Am uitat... TATA : Numele VATĂ vine de la cuvîntul FARMACIE... N-aș putea să-ți explic exact cum, dar de acolo vine... E o prescurtare... FARMACIE-VATĂ... Observi că e mai scurt?... MAMA : Da, da... E mai scurt... Toate cuvintele sînt mai scurte... TATA : Firește... Dar oamenii le lungesc... Le lungesc și atunci sensul lor se prescurtează. De exemplu : VATĂ-FARMACIE. Observi că e mai lung? Adineauri, VATĂ era mai scurt și acum FARMACIE e
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
MAMA : Nu-mi amintesc... Eram tînăra. Da, da... Am uitat... TATA : Numele VATĂ vine de la cuvîntul FARMACIE... N-aș putea să-ți explic exact cum, dar de acolo vine... E o prescurtare... FARMACIE-VATĂ... Observi că e mai scurt?... MAMA : Da, da... E mai scurt... Toate cuvintele sînt mai scurte... TATA : Firește... Dar oamenii le lungesc... Le lungesc și atunci sensul lor se prescurtează. De exemplu : VATĂ-FARMACIE. Observi că e mai lung? Adineauri, VATĂ era mai scurt și acum FARMACIE e mai
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
simplu. Nu-i plăcea să meargă la teatru, nici pentru actori, nici pentru regizori, nici pentru dramaturgi". Așadar un uluitor autor de teatru care nu iubește teatrul. Paradox interesant, șocant chiar, aș îndrăzni să spun... E teatrul un joc monoton? Da, e un joc monoton, ne spune o replică - aproape obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora, formulare care continuă lămuritor de simplu: Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o definiție întrucîtva
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
sau adevărurile mele, chiar dacă par foarte personale. Am citit proza basarabeană (pe Ion Druță l-am cunoscut primul, prin intermediul lecturii, înainte de 1989, fiind, în perioada comunistă, singurul prozator contemporan editat la București), fără să cred că ea ar fi putut da mari valori în sfera romanului - în primul rând, datorită vitregiilor sorții (foarte ambiguu spus). Nu e - bineînțeles! - răutate, nu e adversitate, nu e cinism (de ce ar fi?), nici vreun aer de superioritate de pe platforma romanului din România, care nici el
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
regiuni mici, neglijabilă pentru Europa, ca Basarabia? E o falsă problemă? Sunt sigur că multora le va veni în minte contra-argumentul afirmării europene a albanezului Ismail Kadare. Ce știm noi despre romanul din Estonia, Letonia sau Lituania? Interesează pe cineva? Da, cu condiția să ne determine cineva să ne intereseze. Basarabia, la fel ca Albania, e, pentru Europa, ca un spin într-un deget. Deci ar putea să intereseze. Prin cine? Prin Paul Goma sau prin Ion Druță - ei, ca romancieri
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
puținul har cu care fuseseră investiți. Din păcate pentru el, Semiratatul nostru a crezut că totul vine de la sine, de la bâlbâirea a două-trei poezele, în condițiile în care pe Pământ "geniile" erau stabilite și în funcție de culoarea politică... Pe teritoriul inculturii, da, în literatura de valoare, nu! Da, și? Nu era totul pierdut: se organizau concursuri, se dădeau premii de către jurii conduse de președinți de notorietate de care nu auzise nimeni, dar bărboși, netunși, cu geci slinoase, blugi decolorați în genunchi și
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
Din păcate pentru el, Semiratatul nostru a crezut că totul vine de la sine, de la bâlbâirea a două-trei poezele, în condițiile în care pe Pământ "geniile" erau stabilite și în funcție de culoarea politică... Pe teritoriul inculturii, da, în literatura de valoare, nu! Da, și? Nu era totul pierdut: se organizau concursuri, se dădeau premii de către jurii conduse de președinți de notorietate de care nu auzise nimeni, dar bărboși, netunși, cu geci slinoase, blugi decolorați în genunchi și în fund, cu o grămadă de
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
pe Marie care încearcă s-o salveze. Problema e că și răsturnarea de situație din final e tot clasică, singurul motiv pentru care n-o anticipezi e acela că ai văzut-o în prea multe filme (notabil în Fight Club). Da, camionagiul e o altă personalitate a lui Marie și, odată ce afli asta, scenariul devine ilogic, neexplicând deloc de ce comite ea crimele, de ce o cruță pe Alex pentru ca apoi să încerce s-o ucidă etc. Ironic, există o aluzie la potențialul
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
Omul care și-a plimbat familia pe-o navă de război nu se va lăsa intimidat de niște amărâți de jurnaliști! Violențele verbale ale lui Pașcu sunt atât de grosolane, încât nici apropiații săi cei mai nesimțiți n-o pot da la întors. Felul în care încearcă unii dintre ei să-l apere e cel puțin naiv: problema nu e că Pașcu personal se va apuca să hăcuie jurnaliștii. Nimeni n-a spus așa ceva. Problema e că în partidul domniei sale sunt
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
scrisorile lui Emil Brumaru către Lucian Raicu demonstrează, dacă mai era nevoie, că în literatură nu există cuvinte tabu și teme prohibite, că trivialitatea este dată de context, nu de un cuvînt sau altul și că un mare artist poate da proba inefabilei sale delicateți chiar și atunci cînd utilizează direct, fără complexe, termeni pe care alții îi sugerează prin puncte de suspensie. În succesiunea lor cotidiană însemnările aduc mai degrabă a jurnal decît a corespondență. Ele surprind perfect starea de
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
că dintre toate cuplurile de îndrăgostiți celebri din istoria literaturii, cel care l-a urmărit toată viața nu a fost vreunul din cele clasice, Romeo și Julieta ori Tristan și Isolda, ci Tom și Becky, din Aventurile lui Tom Sawyer ("Da, Tom Sawyer și Becky Thatcher! Cel mai fermecător, mai auroral, mai pur și mai sfîșietor-dulce cuplu, pentru mine din întreaga literatură!" - p. 177). Mereu imprevizibil, poetul transformat în infatigabil corespondent reușește o performanță paradoxală: aceea de a pleda simultan pentru
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
inchizitorial, nici o nuanță că m-ați mai fi văzut undeva! Ochii extrem de exacți, fără undă de milă. Am tresărit de această nouă ipostază, necunoscută mie" (p. 234). I-a expediat sau nu Emil Brumaru aceste scrisori lui Lucian Raicu? Dacă da, este aproape cert faptul că ele nu au fost niciodată urmate de vreun răspuns. În această ipoteză criticul are meritul de a nu le fi aruncat, ba mai mult, de a le fi restituit autorului lor, gest care a făcut
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Cronicar Vis-a-vis La un moment dat, Gabriela Adameșteanu a decis că am talent scriitoricesc. Rodica Palade a zis da. Și așa a apărut rubrica VIS-Ŕ-VIS. Care durează de doi ani. La început pe unde era loc. După o vreme, de neclintit de pe pagina 3. În revista "22", în față, la politică." Și așa a rămas, din 1998 și pînă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
multe și mult prea goale. Urmărindu-i, plîngi de mila bietei noastre norme literare, de sărăcia vocabularului cu care se redactează știri, se emit păreri și fițe. Cu toptanul. Într-o duminică dimineață, înainte ca Realitatea să-și schimbe părul, da' năravul, ba! am urmărit programul de știri. Cît a ținut publicitatea, am butonat și am ajuns pe România 1 - ce i-au mai făcut Cîrcotașii și lui Dan Alexandrescu - unde distinsul comentator ne vorbea despre ce vdeam, cursa de Formula
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
vacanțele. - Cum sunt studenții tăi? - Ca și-n anii trecuți. Învățămîntul universitar a devenit de masă, așa că studenții pe care-i am sînt, cu mici excepții, abia... alfabetizați. Elevii pe care i-am avut, între 1980-1989, la Liceul Racoviță, aceștia, da, erau geniali. Clase de matematică-fizică. Din clasa mea, de pildă, clasa la care am fost dirigintă, aproape toți sînt în străinătate, împrăștiați din Germania și Spania pînă-n Canada și S.U.A. Dar studenții... Cei de la filosofie sînt, firește, cu pretenții, chiar dacă
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
interesante. - Ultimele tale volume de versuri, Cartea mâniei, Apocalipsa după Marta, Falanga, sunt pline de sarcasm. Lumea în care trăiești nu ți se pare deloc "cea mai bună dintre lumile posibile". Ai mai scris versuri? Exprimă aceeași stare de spirit? - Da, mi-am păstrat năravul, și am un maldăr de poeme nepublicate. Mi le recitesc din cînd în cînd, dar mi-am interzis să le public; vreau să-mi las imitatorii să flămînzească. - Spre ce se îndreaptă în prezent poezia ta
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
amintiri despre... - Citești cărți de filosofie - sau care au măcar tangență cu filosofia - ale unor autori români de azi ca Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici sau Ciprian Șiulea? Cum ți se par? Se poate vorbi de o mișcare de idei românească? - Da, citesc. De toate. De la Religia în era globalizării a lui Marga la Îngerii lui Pleșu; de la cartea lui Ion Ianoși despre Petersburg, la cea despre - oho! - iubire a lui Aurel Codoban. De la dosarul universitar al lui Blaga, reconstituit de Curticeanu
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
uită pișicher la mine. Mă opresc și...marinarul nu e marinar, e Dragoș Buhagiar, care nu e în carne și oase, ci mă privește, în bluză de marinar, dintr-o fotografie mare și nostimă, închisă în vitrina teatrului. Sigur că da, pentru asta am venit aici. În foaierul teatrului "Maria Filotti" din Brăila, sub cupola tulburătoare împodobită de vitralii, într-o lumină filtrată, plutesc parcă în aer fragmente de istorie, instantanee dintr-un destin. Suspendate în bătaia ochiului privitorilor și a
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Unii critici literari cred că prozatorul ungar ar fi "uns cu toate alifiile modernismului" în textele pe care le-a scris pînă acum și care sunt în bună parte traduse în germană: Cartea lui Hrabal, Pe Dunăre în jos, Francisco da Pinta, O femeie, Harmonía Celestis, un copleșitor succes de librărie și în Germania, este saga familiei Esterházy, iar Ediție îmbunătățită este romanul complementar, consacrat tatălui, după ce autorul descoperă că părintele său a fost informator al securității comuniste. împreună cu Imre Kértesz
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
referitoare doar la o parte din editurile din țară. - Dar programul de manifestări la stand sau în incinta Tîrgului? Primesc o invitație care mă anunță că la orele 17 în prezența a trei autori este happy our. - Asta este tot? - Da, este tot. - Pe întreaga durată a Tîrgului? - Da, fiindcă ideea a fost de a-i "aduna" pe toți românii plecați din țară care vin la Frankfurt, într-o singură zi. - Unde este Asociația Editorilor din România? Mi se spune că
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
țară. - Dar programul de manifestări la stand sau în incinta Tîrgului? Primesc o invitație care mă anunță că la orele 17 în prezența a trei autori este happy our. - Asta este tot? - Da, este tot. - Pe întreaga durată a Tîrgului? - Da, fiindcă ideea a fost de a-i "aduna" pe toți românii plecați din țară care vin la Frankfurt, într-o singură zi. - Unde este Asociația Editorilor din România? Mi se spune că nu au dorit să vină la Frankfurt. Simt
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
Hai la Milcov..." (V.Alecsandri, Moldova) și, deci, "Hai la țepe..." (Traian Băsescu, localitatea Basarabi - }ara Românească). Însă, nu doar din punct de vedere patriotic și istoric, zicerea apare ca fiind inedită, ci ea, ca expresie (mă rog, electorală), poate da naștere și la o interpretare folclorică, adică să fie vorba pur și simplu despre un joc dobrogean-marinăresc încă necunoscut - "Țepele" - care, împreună cu jocul "Mitocanul", cules și interpretat de domnul Adrian Năstase la Corn(u), să constituie o suită coregrafică în
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
Jim Harrison, în competiție cu romanele autohtone (deboșa e în continuare la modă, vezi succesul romanului Partouz de Yann Moix), ignorînd în același timp, regește, faptul că în topul vînzărilor se află, și aici, Dan Brown cu incodificabilul său Cod da Vinci, sau o nouă producție din seria spiritualității soporifice fabricată de un Coelho. - Din tabloul atît de cuprinzător și... vivant pe care îl faci vieții literare franceze lipsește orice referire la postmodernism, curent literar considerat de unii, în România, o
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
verde, peste apele râulețului ce o străbătea și în care se zbenguiau peștișori argintii" Trecu și pe sub un noruleț vânăt, umflat, cam obraznic, care o întrebă, pe când lăsa să cadă asupra ei câțiva stropi de ploaie grei ce o dezechilibrară - da' un'-te grăbești așa, surioară!?" - Mă mărit," mă duc să mă mărit, îi răspunse ea țipând, mirată ca și cum altcineva ar fi grăit în locul ei, - te pomenești, povestitorul?" Niciodată nu mai zburase atât de departe. într-un lan de grâu binișor
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]