1,915 matches
-
Aurens !" - acesta fiind modul în care îi pronunțau ei numele, atât de străin limbii lor. Însoțit de Lawrence și de suita sa formată din 25 de servitori și gărzi de corp, Feisal lansează ofensiva care avea să se încheie la Damasc. Sub îndrumarea lui Lawrence, el stabilește o strategie adecvată terenului și capacităților de luptă ale oamenilor săi. Înaintând în Peninsula Arabă, rebelii purtau un război de hărțuire care îi înspăimânta pe dușmani și înrolau, pe parcurs, recruți din alte triburi
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
săptămâni de la întoarcerea de la Deraa, Lawrence se refăcuse suficient pentru a intra alături de Allenby în Ierusalim, la 9 decembrie 1917. În 1918, Aliații au continuat să înainteze spre nord, cu Lawrence și arabii pe flancul drept. Când Allenby pregătește asaltul Damascului, în septembrie, el are sub comanda sa 250.000 de oameni. Deși turcii aveau o forță nominală egală, 50.000 de soldați ai lor erau blocați de 3.000 de arabi ai lui Lawrence la est de Iordan, în timp ce alți
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
doi negociatori, care prevedea o divizare postbelică a teritoriilor Turciei din Orientul Mijlociu în sfere de influență britanică și franceză. Oricare stat arab din regiune urma să fie sub controlul administrativ britanic sau francez. La două zile după intrarea triumfală în Damasc, Feisal a aflat adevărul amar privind limitele independenței arabe. Insistând că nu a știut nimic despre acordul secret, Lawrence îi cere lui Allenby să-l absolve de obligațiile militare și să-i permită să se întoarcă în Anglia. "Nefiind chiar
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
cabinetului de război britanic. Propunera lui : renunțarea la Tratatul Sykes-Picot pentru a-i ține pe francezi departe de Orientul Mijlociu și împărțirea Mesopotamiei și a Siriei în trei regate conduse de trei dintre fii lui Hussein,Feisal urmând să guverneze la Damasc. În timp ce aștepta o decizie guvernamentală, Lawrence i-a telegrafiat lui Hussein, sugerîndu-i să-l trimită pe Feisal să-l reprezinte la Conferința de pace care urma să aibă loc la Paris la începutul anului 1919. Dar încă o dată avea vești
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
vorba, după cum relevă o cercetare amănunțită, de dragostea lui Lawrence pentru băiat arab numit Dahouum, cu care se împrietenise la Karkemiș, în 1913; libertatea pentru poporul acestui băiat, scria el, ar fi un "cadou acceptabil". Cu câteva săptămâni înainte de cucerire Damascului, a aflat că băiatul a murit de tifos - "astfel, cadoul meu nu mai are rost", nota el îndurerat. Cel de al doilea motiv al lui Lawrence era patriotismul, dorința de a ajuta Marea Britanie să câștige războiul. Al treilea, curiozitatea intelectuală
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
de posibilitatea unor amenințări la adresa câmpurilor petroliere irachiene care să pornească de pe teritoriul sirian. Temerile au părut că sunt reale în momentrul în care avioanele Luftwaffe au aprovizionat noul regim irachian al lui Rashid Ali, după ce au fost realimentate la Damasc. În iunie 1941, forțele britanice și ale Franței Libere au invadat Siria, iar, după ce militarii regimului de la Vichy au rezistat o vreme, au preluat controlul asupra țării. Ocupația britanică a Siriei a continuat până la sfârșitul războiului. Provincia Iskanderoun a fost
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție rară și de bun gust... Odăile toate așternute iarnă cu covoare scumpe de Usack și Agem, iar vară cu rogojini fine de Indii; macaturile și perdelele de mătăsărie groasă de Damasc și Alep. Scaunele și canapelele, toate de lemn de mahon și abanos, incrustate cu sidefuri și cu figuri de bronz poleit, erau îmbrăcate cu piele de Cordova. În toate odăile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uși și ferestre
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
Mahmud I, a cărui domnie a fost contestată de către cei trei frați ai săi, Barkiyaruq în Irak, Muhammad I în Bagdad și Sanjar Ahmad în Khorasan. Când a murit Tutush fii săi, Radwan și Duqaq, au primit Alepul și respectiv Damascul. În 1118, al treilea fiul a lui Ahmad Sanjar a preluat imperiu. Nepotul său, fiul lui Mohamed nu i-a fost recunoscut dreptul la tron, astfel Mahmud al II-lea s-a proclamat el însuși sultan și a stabilit capitala
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
sacru, așa cum este menționat în Coran, (5:20-21). Țară Sfântă, pământul binecuvântat de Dumnezeu, este, după cum afirmă teologul arab contemporan Abdullah Yusuf Ali, teritoriul care cuprinde Siria, Palestina și orașele Tyr și Sidon. Tradițiile islamice timpurii descriu Țara Sfântă ca "Damascul, Palestina și o parte din Iordania", ca " "Levantul" sau "Siria" (ash-Sham), ca "regiunea dintre al-Arish și Eufrat", sau ca "pământul Ierihonului". Musulmanii consideră depresiunea de lângă Muntele Sinai, Tuwa, ca fiind sacră, ea fiind menționată în Coran (20:12). Acest loc
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
altor state cruciate din nord: Comitatul de Edessa (al cărui fondator fusese de altfel), Principatul Antiohiei și, după cucerirea orașului Tripoli în 1109, și asupra Comitatului Tripoli. Balduin a reușit să respingă în 1113 invaziile musulmane în bătăliile de la Ramala, Damasc și Mosul. În timpul domniei sale s-a mărit numărul de creștini catolici din regiune, odată ce mica cruciadă din 1101 a adus noi întăriri în regat. Statele oraș italiene (Veneția, Pisa și Genova) au început să joace un rol din ce în ce mai mare în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
scris cronica din 1167 până în 1184, când a murit. Cronica sa cuprindea și numeroase informații despre prima cruciadă și anii trecuți de la moartea lui Fulcher și până în 1167. Din perspectiva musulmană, memoriile lui Usamah ibn Munqidh, soldat și ambasador al Damascului la Ierusalilm sau în Egipt, cuprind numeroase informații despre societatea cruciată din Regatul Ierusalimului. Alte informații mai pot fi luate și din scrierile călătorilor medievali Benjamin din Tudela și Ibn Jubayr. În secolul al XIII-lea, Jean de Ibelin a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
trans-mediteranian, mulțumită diferitelor tratate comerciale, așa cum a fost "Pactum Warmundi". Autoritățile din Ierusalim colectau sume importante de bani din tributuri, în primul rând din orașele de coastă care nu fuseseră încă ocupate, dar și din state vecine precum cele ale Damascului sau Egiptului, pe care cruciații le învinseseră, dar nu le putuseră cuceri. După ce Baldwin I și-a extins stăpânirea asupra Transiordaniei, autoritățile din Ierusalim au primit bani și din taxarea caravanelor de cămile care călătoreau din Siria spre Egipt sau
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
îmbunătățit pentru puțină vreme odată cu sosirea luptătorilor celei de-a doua cruciade, în 1147. Întâlnindu-se la Acra în 1148, regii Ludovic al VII-lea la Franței și Conrad al III-lea al Germaniei au luat decizia să atace emiratul Damascului, care avusese până în acel moment o atitudine prietenoasă față de Ierusalim. Pacea dintre Ierusalim și Damasc fusese stabilită în vremea domniei lui Fulk, scopul fiind lupta împotriva amenințărilor lui Zengi și mai apoi a succesorului acestuia, Nur ad-Din. Cruciații occidentali considerau
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
-se la Acra în 1148, regii Ludovic al VII-lea la Franței și Conrad al III-lea al Germaniei au luat decizia să atace emiratul Damascului, care avusese până în acel moment o atitudine prietenoasă față de Ierusalim. Pacea dintre Ierusalim și Damasc fusese stabilită în vremea domniei lui Fulk, scopul fiind lupta împotriva amenințărilor lui Zengi și mai apoi a succesorului acestuia, Nur ad-Din. Cruciații occidentali considerau Damascul o țintă ușor de atins, iar tânărul și lipsitul de experiență Baldwin al III
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
care avusese până în acel moment o atitudine prietenoasă față de Ierusalim. Pacea dintre Ierusalim și Damasc fusese stabilită în vremea domniei lui Fulk, scopul fiind lupta împotriva amenințărilor lui Zengi și mai apoi a succesorului acestuia, Nur ad-Din. Cruciații occidentali considerau Damascul o țintă ușor de atins, iar tânărul și lipsitul de experiență Baldwin al III-lea a fost de acord cu planurile mai faimoșilor monarhi europeni. În ciuda sfaturilor reginei Melisende și a conetabilului Manasses, dar și a unor cruciați cu experiență
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
cucerit mai întâi Alepul, după care ar fi urmat recucerirea Edessei, eforturile de război s-au îndreptat către obiectivul stabilit la început de regii occidentali. Cruciada a doua a sfârșit în 1148, odată cu înfrângerea dezastruoasă a cruciaților din timpul asediului Damascului. Regina Melisende a continuat să domnească ca regent chiar și după ce Baldwin a devenit major. Fiul și-a detronat mama în 1153. Cei doi au ajuns la un compromis, urmând să împartă regatul în două, cu Baldwin la conducerea nordului
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
regent și prim-consilier în anul următor. Baldwin al III-lea a cucerit de la fatimizi Ascalonul, ultimul avanpost egiptean pe coasta palestiniană. În același timp însă, situația generală a cruciaților a devenit mult mai rea, Nur ad-Din reușind să cucerească Damascul, unificând astfel Siria musulmană sub conducerea sa. Baldwin trebuia acum să facă față unor dificultăți care păreau de netrecut. Armata sa ducea lipsă de oameni și resurse pentru apărarea teritoriului regatului, iar aprovizionarea din occident încetase aproape total. Din acest
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
nu au reușit să se pună de acord asupra unui plan de atac, iar pe 4 iulie 1187, armata regatului a fost distrusă în bătălia de la Hattin. Raynald a fost executat, iar Guy a fost luat prizonier și dus la Damasc. În numai câte luni, Saladin a ocupat aproape întreg regatul, mai puțin portul Tyr, care s-a apărat cu succes în fața atacatorilor. Căderea Ierusalimului, care a urmat la scurtă vreme, a dus la dispariția primului Regat al Ierusalimului. Cea mai
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Sfântul Gheorghe pe 29 decembrie, vizate fiind pozitiile lui Raymond din Talenki. Raymond a reușit să rspingă atacul, dar nu a reușit să cucerească orașul. Între timp, Bohemund și Robert au fost atacați de o armată condusă de Duqaq al Damascului, care se deplasa către nord în ajutorul asediaților. Deși cruciații au ieșit învingători și de această dată, ei au fost obligați să se retragă către nord, spre Antiohia, fără să-și fi indeplinit misiunea, colectarea de provizii. Luna decembrie s-
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
teritoriul bizantin și au intrat în Anatolia, cele două armate au fost înfrânte separat de armata turcilor selgiucizi. Ludovic, Conrad și resturile armatelor lor au ajuns în cele din urmă la Ierusalim și, în 1148, au organizat un atac împotriva Damascului. Expediția spre răsărit a fost un eșec de proporții pentru creștini și un factor important de creștere a încrederii musulmanilor în forțele lor. Ca urmare, musulmanii aveau să organizeze asediul Ierusalimului, pe care l-au și cucerit de altfel în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
și cu cel al Tripolelui, ceea ce a lăsat Edessa fără niciun aliat puternic. Între timp, selgiucidul Zengi, atabegul Mosulului, cucerise deja Alepul în 1128. Alepul era cheia puterii în Siria, motiv de dispute între conducătorii din Mosul și cei din Damasc. Atât Zengi cât și regele Baldwin al II-lea și-au concentrat atenția asupra Damascului. Baldwin a fost învins în fața porților Damascului în 1129. Damascul, condus în acea vreme de dinastia Buridă, s-a aliat cu regele Fulk atunci când Zengi
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
selgiucidul Zengi, atabegul Mosulului, cucerise deja Alepul în 1128. Alepul era cheia puterii în Siria, motiv de dispute între conducătorii din Mosul și cei din Damasc. Atât Zengi cât și regele Baldwin al II-lea și-au concentrat atenția asupra Damascului. Baldwin a fost învins în fața porților Damascului în 1129. Damascul, condus în acea vreme de dinastia Buridă, s-a aliat cu regele Fulk atunci când Zengi a asediat orașul în 1139 și în 1140. Această alianță a fost negociată de cronicarul
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
în 1128. Alepul era cheia puterii în Siria, motiv de dispute între conducătorii din Mosul și cei din Damasc. Atât Zengi cât și regele Baldwin al II-lea și-au concentrat atenția asupra Damascului. Baldwin a fost învins în fața porților Damascului în 1129. Damascul, condus în acea vreme de dinastia Buridă, s-a aliat cu regele Fulk atunci când Zengi a asediat orașul în 1139 și în 1140. Această alianță a fost negociată de cronicarul arab Usamah ibn Munqidh. La sfârșitul anului
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
era cheia puterii în Siria, motiv de dispute între conducătorii din Mosul și cei din Damasc. Atât Zengi cât și regele Baldwin al II-lea și-au concentrat atenția asupra Damascului. Baldwin a fost învins în fața porților Damascului în 1129. Damascul, condus în acea vreme de dinastia Buridă, s-a aliat cu regele Fulk atunci când Zengi a asediat orașul în 1139 și în 1140. Această alianță a fost negociată de cronicarul arab Usamah ibn Munqidh. La sfârșitul anului 1144, Joscelin al
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Alphonse a murit pe drumul spre Ierusalim, bănuindu-se că ar fi fost mâna nepotului său, Raymond al II-lea al Tripolelui, care se temea de aspirațiile politice ale unchiului său. În Ierusalim, interesul cruciaților s-a îndreptat rapid către Damasc, ținta preferată a regelui Baldwin al III-lea și a cavalerilor templieri. Conrad a fost convins să ia parte la această expediție. Când a ajuns și Ludovic, Înalta Curte din Ierusalim a fost convocată la Acra pe 24 iunie. Aceasta
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]