9,503 matches
-
și vaporoasă, și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când în când pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei, apoi le-a arătat în chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a arătat în chipul cel mai firesc delfinii ce săreau afară din apă, excitați de torsul liniștit și silențios al bărcii. Santiago, cel care nu vorbea cu nimeni, li s-a adresat tocmai lor, doar ca să le arate delfinii ce dansau pe valuri. Apoi s-a retras imediat, ușor jenat de intervenție și și-a văzut mai departe de ajustarea pânzelor. Atunci s-a ridicat și ea și a pornit-o spre cabină pentru a se schimba pentru masă. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste păsări măiestre să-și desăvârșească estrul. Ființe de aer și de apă, albatroșii sunt nesiguri, dezorientați și stângaci pe pământ, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o șansă. Sau, poate, dimpotrivă, au fost deprivați de șansa liberului arbitru, de-a se căuta și descoperi pe sine, de-a se mișca liber de la o decepție la alta. Oamenii nu vor putea fi ca albatroșii "danzantes", ei nu dansează de fiecare dată cu aceeași voluptate a începutului! Țestoasele. Lonely George Țestoasele fabuloase din Galapagos trăiesc mai bine de două sute de ani, numai pentru că timpul lor are o altă măsură. Toate activitățile și mișcările lor sunt atât de lente, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la fel din ochiurile de apă construite cu migală de vânturi, timp și lavă. Santiago Santiago era mereu absent, cufundat în gândurile lui. Și ea ar fi dorit să poată intra în gândurile lui, să fie mai aproape de delfinii ce dansau pe valuri sau de leii de mare ce se răsfățau la soare, să fie acolo de unde se puteau vedea pelicanii cum penetrau apa ca săgeata și peștele se mișca vizibil în gușa lor încăpătoare. Ea nici măcar nu putea înțelege când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii, ci în cel al despărțirii. În timp ce dansa lipită de el, la adăpostul umerilor lui generoși, avea sentimentul că era acolo dintotdeauna, că-și descoperise cuibul ei din eternitate. Apoi s-a gândit imediat la somnul albatroșilor în zbor și ar fi vrut și ea să doarmă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timidă o întâlnire în care avea să i-o restituie, dar el a dezavuat-o sec, sub titlul că nu era necesar, poate s-o țină ea, căci el oricum avea una aproape identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aduce extazul. E drept că muzica poate provoca mai lesne aceste stări, ea pare a fi mai ușor accesibilă, limbajul ei fiind mai simplu și mai natural. Orfeu a desfătat cele șase urechi ale Cerberului cu lira lui, după cum șerpii dansează sau se crispează într-o euforie paralizantă în prezența muzicii; "Ca șarpele pe muzici înnodat, / Rotit de două ori la mărul-soare" (Ion Barbu). Fie și în cantități umile, fericirea este la îndemâna oricui, fiecare trebuie să se fi bucurat cumva, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simbolistica, limbajul, explicat amănunțit cu privire la bătaie, zbor sau fâlfâire, cu laba oprită cu vârful spre cer sau cu degetele înfipte în podea, diferite pentru bolero, cadril, sârbă, de horă, de nuntă, de duet albastru, de break-dance zbârlit. Mamă, vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care rămâne lucios pe paleta gălbuie a frunzelor de castan, vreau să dansez Mamă! Câte nu poate face o păpușă ascultătoare! Iar tu nu ești o păpușă ascultătoare, Miorița! Mama o să te învețe totul despre dans, uite, te iau în brațe, îți scot andrelele din trupul tău vulgar de opulent, indecent de roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
delincvenți ai matematicii pe străzile Brăilei. Ochii străluceau a părere de rău că nu ne-a chinuit mai mult în atâtea nesfârșite repetenții. Cu un efort supraomenesc se prinse de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ocolit atâtea lucruri. Spuneai că nu sunt sub cerul tău. N-au limba ta, te simți străină. Oare de ce? o întrebă Mioara. Mereu m-am simțit străină și atunci când făceam ceva firesc. Parcă nu eram eu, adică eu vorbeam sau dansam, dar altcineva se afla în spatele lucrurilor și mă sfătuia și cum să sorb din supă. O carne nevăzută cu creier, cu slăbiciuni și gânduri neclare ca și mine. Mi s-a dat, știu, dar de ce? Domnul nu este acasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un umăr, de-un șold, de-o lungime de braț, să fim între noi în timpul vorbirii pașilor și în cântecul horei. Trebuia să ghicim singuri. Să dislocăm copacii din locul lor, să inventăm alt cer dacă se poate, numai să dansăm în ritmul limbii române și să țopăim bătând românește podișul vieții. Sigur că de la primii pași am văzut sub noi abisul. Acum nu știu dacă el exista dinainte sau noi l-am creat. Tu, în prostia ta, spuneai că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
își așteptau aterizarea într-un alt loc în care să zbârnâie. Se aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu bulgării fotonilor agresivi spre pământ. Îngrijorată că stropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îți erau alimentate și la aceeași unitate de măsură greșită cu care judecai situații și fapte total diferite. Atrage-mi atenția dacă greșesc. Aș putea să bag mîna în foc că ești la fel de înspăimîntat de informațiile că la Athéné Palace dansează fete goale după miezul nopții, că pe bulevardul Magheru se face trafic cu țigări și băutură ziua în amiaza mare, că Nadia a reușit s-o întindă peste graniță, pe cît ai fost cînd ai aflat că Pacepa a întins
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au traiectorii precise între planete. — V-am spus că sînt de fier, zice Roja mîndru, nu pentru asta mi-am turnat cenușă în cap, ca să mă mut într-un cort nenorocit, să trăiesc în provizorat și incertitudine. Îi dăm foc, dansăm în jurul lui și, imediat ce se răcește cenușa, ne apucăm de o construcție ca lumea. Pînă la un punct, o să facem și noi exact ce au făcut ei cu țara. — Coleric, depravat, irascibil, încăpățînat, se gîndește Gulie, așa o să facem, dom
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînza cortului, mai bine l-ai face să tacă odată, a luat-o razna de tot. — încă puțin, se aude vocea lui Roja pe un ton sumbru și liniștit. Ochii i se înțepenesc pe un punct fix în mijlocul focului care dansează tot mai viu, prinzînd viață, făcîndu-și loc în mijlocul întunericului, învăluindu-l. — Ai noștri în schimb au făcut pe anonimii, se aude din nou vocea lui Tîrnăcop care se gîndește la Noua Teorie Cosmogonică al cărei autor nu dorise să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Așa este, zice și Părințelul, dracu’ știe cum de au așa un nas să le ia urma, să-și dea seama după îmbrăcăminte în mijlocul aglomerației de pe bulevarde care e italian, care e francez, care e cutare. Și ce tupeu ca să danseze în jurul lor, să-i amețească cu frînturi de engleză, să i facă pînă la urmă de bani! — Ca să vezi, constată Roja, încercînd să se relaxeze de tot, lăsîndu-se moale pe spătarul scaunului, ai spus-o cu gura ta, deci recunoști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin preajmă, vreau să plutesc de unul singur, să nu simt pe nimeni în preajmă. Și atunci nouă ce o să ne rămînă? întreabă Curistul. — Paso doble, rumba, poate și ceva mai moale, o să mai vedem, spune Roja. N-am mai dansat în viața mea așa ceva, recunoaște Părințelul. — O să vă descurcați voi, e o nimica toată, secretul e să nu vă lăsați conduși, să nu cedați nici o secundă inițiativa. — Paso și mai cum? întreabă Curistul, încercînd să se lămurească, pierzîndu-și răbdarea, trăgînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]