1,726 matches
-
ceșcuța de cafea cu fața numai zâmbet. La început, Carmina crezu că mimează bunăvoința din politețe, că vrea să pară interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă și covor din lână naturală de culoarea liliacului, presărat cu crenguțe grena, un al șaptelea simț, prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândul la acel moment penibil, întâmplat în hol, în fața cuierului, un neadevăr rostit sec și cu voce controlată, indiferentă, prețul intrării lui în interiorul apartamentului, moment peste care trece uneori mai ușor, alteori mai greu. În cămașă de noapte, toată numai dantele, Larisa își va înăbuși un căscat, va adulmeca adânc în jurul lui, ca un câine, nu miroase a tutun, n-a fost la nici o ședință își va spune ea în gând. Și oricum, până la ora aceea? Minciuni, minciuni, minciuni. Era plictisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul a ajutat-o răbdător să se așeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la femeia suferindă, căreia i se ridicase rochia lăsând să se vadă dantela furoului nou, se gândi la înstrăinarea Fanei, resimțită odată cu lăsarea întunericului, la un "acasă" în sens abstract. Dar era mai comod așa, să nu mai gândești nimic despre tine, absolut nimic, să te gândești doar la altul. Târziu, când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi despre tine, zise Midori. — Ce anume vrei să știi? Păi... de exemplu, ce nu-ți place? — Carnea de pui, bolile venerice și frizerii care vorbesc prea mult. — Altceva? — Nopțile de aprilie în care mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o prostie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doar rochii de seară, fiindcă Îmi plăcea felul confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei prea mari și nu arătau niciodată ca hainele normale, ci mai degrabă ca niște saci Înflorați de cartofi sau corturi indiene din dantelă. După un timp m-am Îndreptat spre bluze; aici aveam mai mult noroc. Deși erau greu de legat și Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În profil, cercetând dezamăgit rezultatul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
las garda jos. În plus, orașul În care locuiam acum nu era Viena, unde oamenii păreau să trăiască la fel ca În secolul al XIX-lea - pentru domni, jambiere, fracuri și favoriți ca de morsă; pentru doamne, corsaje, umbrele de dantelă și lornioane. Noua mea reședință era leagănul epocii moderne, „New York-ul Europei“, caracterizat de diversitate socială, toleranță etnică și identități sexuale noi“ - asta dacă te Încredeai În lucrarea lui Froehlich pe care Dora mi-o făcuse cadou. Poate n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș avea destule probleme! Îmi spuse că piața a devenit din ce În ce mai dură În ultimul timp. Nu mai era de-ajuns să documenteze chelnerițe care Își arătau fundurile roșii, Îmbrăcate doar În șorțulețe dichisite, cu sandale În picioare și diademe din dantelă În păr. — Asta făceai tu În „cutia neagră“ din Shanghai Bar? Documentai viața secretă a angajaților tăi? Anton se Întinse după țigările mele. Și ce dacă părăsise Viena pentru că autoritățile Începuseră să manifeste interes pentru filmele pe care le Înregistrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și cum trăiesc, a spus. Cine naiba te crezi? Tata a murit și n-am de gând să te las să-i iei locul. Ciudat, de Îndată ce a rostit fraza aia și-a amintit că uitase să-și ia rochia de dantelă de la curățătorie În dimineața aia. Notează-ți În minte să te duci să o iei mâine. Dacă tata ar fi trăit n-ai fi putut vorbi așa, a răspuns Mustafa. Privirea Încețoșată pe care o avusese acum un moment dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a împiedicat într-un vrej, a ieșit în uliță. De unde se afla putea zări lumina aprinsă la ferestrele de sus, acolo unde stătea de obicei domnișoara K. F. I se părea chiar că îi deslușește silueta prin perdeaua de dantelă, se auzea duduitul motorului de la generatorul electric și candelabrul de zile mari era aprins în totalitate. Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un basm. "Frumoasa din pădurea adormită", se gîndi și aproape că roși. Îi treceau tot felul de prostii prin cap cînd el venise cu o problemă ce privea direct siguranța ordinii publice, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la una dintre cămășile de noapte compromițătoare ale mamei ei. Când Lottie îi conduse în salon pe Jim și Judy Williams, cei doi doctori din cartier, Henrietta răsuflă ușurată. Lottie cea de șase anișori arăta adorabil într-o fustiță de dantelă cu paiete, asortată cu baghetă și tiară. Apoi apăru Sophie și Henrietta simți ca i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie, mătușică Fran. — Poți să împrumuți juponul meu dacă vrei, îi propuse Lottie cu generozitate. Fran fu mișcată la culme. Juponul de dantelă era comoara cea mai de preț a lui Lottie. — Mulțumesc, Lots. Fran o ridică pe micuță și o așeză pe genunchi. Asta e cea mai frumoasă ofertă pe care am primit-o pe ziua de azi, dar îți stă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stânjenită la culme de toate astea. — Sophie, șuieră amenințător maică-sa, dispari. Fără îndoială trebuie să fie la televizor ceva nerecomandat minorilor la care să te uiți. Sophie o șterse, trăgând-o după ea pe Lottie îmbrăcată în juponul de dantelă. — Distracție plăcută, mătușică Fran. — Da, aprobă Lottie, care era o ființă și mai hotărâtă decât sora ei mai mare, și dacă ai nevoie de sfaturi despre sex, întreab-o pe Soph. Miercuri nu era numai ziua cinei cu Laurence, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui să-i dea dreptate. Miriam purta un costum elegant, de reporter, cu taior strâns în talie și fustă scurtă, dar în locul dresurilor mate pe care le preferă cele mai multe dintre femei, la jumătatea coapsei sale se zărea o jartieră din dantelă. Fran, care aparținea unei generații ce considera că a purta ciorapi cu jartiere era emblema supunerii și disconfortului, pe lângă urmele pe care le lăsau pe coapse, fu revoltată. Pentru ce luptaseră Emmeline Pankhurst și Gloria Steinem? Probabil, șopti o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un senior medieval revenit acasă după ce împroșcase cu săgeți la Crecy. Când e nunta? Soph și Lottie pot să fie domnișoare de onoare? — Da, te rog! se entuziasmă Lottie. Pot să port o rochie albă cu fundițe roz, ciorapi de dantelă, balerini roz și flori naturale în păr ca Samantha? Lottie se afla la vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă adevărată dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mătușii și, de plictiseală, mă îndop mai mult decât ar trebui cu prăjituri cu lămâie și cu nucă. Azi însă, în timp ce mătușa mă chestiona despre școală și note, ochii mi se tot întorceau la bluza ei albă cu jabou de dantelă, căreia îi lipsea un nasture. N-am zis nimic, ca nu cumva să-i vină mamei ideea să mă pună să-l cos, dar mătușa mi-a urmărit privirea și și-a dat seama. S-a dus la comoda de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ransome ar putea fi acolo. La intrarea În Baraca 6, un costum de Pierrot udat de ploaie al Studenților În anul doi la Lunghua zăcea Într-o baltă de noroi. Jim se opri să curețe cutia Spam. Spălă eticheta cu dantelele costumului, amintindu-și lecțiile doctorului Ransome despre igienă. Jaluzelele de bambus erau lăsate peste ferestrele spitalului, de parcă doctorul Ransome ar fi vrut ca pacienții să doarmă după-amiază. Jim urcă treptele, auzind limpede un murmur slab În clădire. CÎnd Împinse ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și mie de ce nu mi-ai zis, nu mai contează, dar tot mi se face scârbă, să dea naiba, am dormit în apa ta de gândaci, și Miau mai povestește o dată cum strângea ea apa și gândacii plutitori cu palmele, dantela de la rochie muiată, ce bine că a venit cealaltă Prietenă a mea care pupă câinii mei până în dinți și îi înghite pe jumătate, aș fi vrut să sun la Salvare sau la Pompieri, ceva, că nu mă descurcam, și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
din încremenirea solemnă a statuilor. Ceea ce-l determină, chiar în momentul când își afirmă hotărârea de a se îndrepta spre „Absență”, spre „Moarte”, să i se adreseze costumului său și să reia replica și la sfârșitul tabloului: „Podoabe! Mitră episcopală! Dantele! Odăjdii aurite, voi, mai ales voi mă apărați cel mai bine de lume”. Într-adevăr, sub carapacea ornamentelor, corpul viu dispare, iar mâna „visează” - ea nu mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]