15,914 matches
-
a ne Înfricoșa.”... * (Convorbiri cu Octavian Paler Daniel Cristea-Enache) Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
curând. Unde te gândești, draga mea, Vera? Scuză mă, dragă Gerald. Mă gândeam la această zi atât de frumoasă... M-a cuprins de mijloc și mi-a dus mâna la inima lui. Bătăile accelerate și emoția Îl copleșiseră. Era un dar. Consideram că merităm amândoi acest nesperat dar, aceste clipe frumoase. Mărturisesc că nu m-a atras În mod deosebit de la Început. Cu timpul, m-a fascinat liniștea și pacea pe care o răspândea În jur. Aveam atâta nevoie de ea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În aproximativ jumătate de oră, În fața magazinului Moldova. Ajunsă aici cu cărțile Înghesuite În două “trăiști” miam găsit un colț mai ferit unde să pot aștepta fără să fiu Îmbrâncită de cei care, Într-o haotică mișcare, căutau, cumpărau, cărau... daruri pentru apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar și nervul zâmbirii. După ceva vreme, sosește și bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care... Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun, care au fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să vezi... Citeam, nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cuprins de un fior rece, de o cutremurate a conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea nădejde Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc soarele amiezii, arde uneori, necruțător. Credința poetului, că va fi suficient de puternic pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai mult îi plăcea să ne vorbească despre credință, pe care o considera cea mai de preț învățătură. De unde am fi pornit, până la urmă, ajungeam la ea, la credință. Avea tata un fel al său de a ne vorbi, un dar de la Dumnezeu, ne simțeam imediat absorbiți de această temă. Ne dădea multe sfaturi, care ne-au fost de mult folos pe parcursul vieții noastre, nu chiar atât de ușoară. Iată unele din acele multe îvățături pe care ni le spunea în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sunteți voi! Îmi pare rău că multe lucruri le-am înțeles prea târziu, așa ca multe alte persoane. Știu, însă, că toate au un rost în viață și înțelegerea vine și ea odată cu creșterea experienței de viață. Înțelepciunea este un dar rar întâlnit la tinerețe, nu poți ajunge la ea fără să fi trăit mai înainte, fără să fi cunoscut gustul suferinței, durerii și necazurilor. Atunci când acestea se trăiesc, fără ca omul să cârtească împotriva lui Dumnezeu sau a soartei, fără să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
orășence, văzând-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la mine, așa din toată inima, și fără bani". Ilie se uită la țigan atât de frumos că doar Dumnezeu ar fi putut să îl mângâie cu o astfel de privire și îi spune: "Mulțam' Șofroane, primesc cu dragă inimă darul tău, dar atunci am și eu un dar pentru tine, numai că pentru asta trebuie să vii la mine acasă". Când țiganul a văzut mânzul pe care Ilie voia să i-l dăruiască, a crezut că i se despică țeasta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bani". Ilie se uită la țigan atât de frumos că doar Dumnezeu ar fi putut să îl mângâie cu o astfel de privire și îi spune: "Mulțam' Șofroane, primesc cu dragă inimă darul tău, dar atunci am și eu un dar pentru tine, numai că pentru asta trebuie să vii la mine acasă". Când țiganul a văzut mânzul pe care Ilie voia să i-l dăruiască, a crezut că i se despică țeasta de bucurie. Negreșit în acest om locuiește Dumnezeu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau la ele cu coada ochiului, fără să se atingă de ele. Ea insista, îi îmbia să se bucure, ei priveau în pământ de parcă ceva rușinos s-ar fi strecurat între ei. Până la urmă a aflat că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lucrurile din jur par învechite, casa pustie, oamenii păpuși bezmetice, prăfuite, chiar corpul ei suferă schimbări substanțiale după un astfel de concert, întotdeauna se simte mai tânără, muncește cu spor, privește lumea din jurul ei cu umor, concertul celor două are darul să-i pună pielea la loc, în ultimii zece ani înainte de Revoluție se simțea sistematic jupuită de piele. Când s-a prezentat la concursul pentru asistent universitar, cei din comisia de examinare i-au râs în nas. "Cum vrei să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nemernicei aceleia de Marilena după care te usuci pe picioare, boșorog tâmpit ce ești, îi șuieră în ureche, să-i mulțumiți lui Mihai pentru cadouri, uite ce generos este, a pățit ceva, nu mai are mult de trăit, a cumpărat daruri pentru toată lumea fără să-i ceară nimeni acest lucru, să vă încrustați în piele acest eveniment, n-o să vă mai întâlniți cu o astfel de generozitate până o să închideți ochii", "Silvia, Silvia, las-o baltă" se roagă Mihai, a devenit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochii închiși și bolește, ar vrea să moară dar știe că nu i-a venit, încă, sorocul, se va odihni până își va recăpăta puterile, va părăsi peștera și va pleca pe urmele băiatului din Clădirea Albastră. Acest gând are darul să o liniștească, se ghemuiește prinzându-și picioarele în brațe, așa își va recăpăta puterile, în această poziție visele rele alunecă pe suprafața corpului, aude vocea mamei, cântându-i șoptit la ureche, se închide în ea ca într-un cerc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vezi așa ceva. Și bulibașa începu să povestească în ce constă ceremonialul nunții. - O să vedeți ce mireasă frumoasă avem, cum merge ea la cortul mirelui, ce zestre primește și cum soacra o grijește ca o mamă adevărată. Dar nu am eu darul să vă spun toată istoria; ochii dumitale vor vedea ceea ce nu se poate povesti cu vorbe, oricât ar fi acestea de meșteșugite. În timp ce bulibașa era în toiul povestirii, îl văzu pe avocat că întoarce capul într-o latură, unde o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
jocul îndrăcit al unor mărgele, cât bobul de mei, nu mai conteneau dansul lor nebunesc. Numai ce atinse buza paharului, sorbind o singură înghițitură, își dădu seama că rachiul era de fapt foc viu care, o dată turnat în sânge, avea darul de a te transporta în alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii unei noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dar pentru atâta lucru, nu se făcea niciodată tevatură. Se știe că și lupul mănâncă din oile pe care ciobanii le numără în fiecare dimineață. Poate aveau și ei, țiganii, asemenea păsărilor cerului, același drept de a se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de colonelul Priboi, deși aduseseră unele elemente noi în derularea cazului, nu erau în măsură să conducă la rezultatul scontat. Cele trei săptămâni scurse de la primul contact cu băiatul acela blond din tabăra unde bulibașă era Iorgu Stănescu nu avură darul de a furniza date suplimentare privitoare la lămurirea cazului. Aflat într-o situație din care nu vedea o altă ieșire, comandantul îl chemă la el pe locotenentul Cazacu și hotărî: - Uite ce! Pentru mâine dimineață, la ora opt, îi invităm
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mamă, înainte de culcare. Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont, un alt anotimp se pregătea să ocupe teritoriile ca fiind îndrituit de legile naturii. Se potrivi însă, ca acea zi de duminică, stabilită pentru nunta lui Vișinel, să fie un dar al Proniei Cerești. Un soare darnic ținuse să îmbogățească podoabele toamnei, punându-i în valoare culorile naturii înconjurătoare, spre bucuria primei zile din viața noii familii. În jurul orei unsprezece, în prezența întregii șatre, începu desfășurarea nunții. Un alai vesel de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în care am iubit oamenii, și datorită profesiei, nu seamănă cu nimic din ceea ce ei mi-au oferit în loc, unde am găsit un burete uscat și gol. Cine iubește suferă, și nu poate fi încornorat decât din dragoste. Nu voiam daruri și osanale, ci un pic de recunoștință. Ce ironie stupidă! A te încrede în oameni e bine, a nu te încrede e și mai bine. Vestesc pe acei nerecunoscători că exist, și că-n fiecare dimineață mă ridic din pat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
planeta Pământ, iar din preasfintele ceruri, notele de plată ajung după anilumină. Am regretul sincer că nu posed acea Noblețe de tâlhar zămislită din Pământul care fură, două titluri recente de roman ale confratelui de cenaclu, Marian Călinescu, și nici darul povestitorului din fascinantele Amintiri din copilărie, în fapt, singurul har pe care cu titlu de excelență l-a deținut Ion Creangă pentru atâtea generații, l-a luat cu sine și s-a urcat în templul Domnului, trăgând scara după el
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de altfel păreau a fi persoane de bună-credință, la Bobotează popa strângea bani pentru cel puțin o mașină nouă, iar cu ce mai aduna în Ajunul Crăciunului, când umbla cu „Icoana” din casă-n casă, în doi-trei ani își amortiza darul oferit la Epitropie pentru numirea sa în Parohie. Stau și mă gândesc că prin unele sate izolate și sărace din munți sau de pe malul drept al Prutului, sunt preoți care, ca și creștinii lor, uneori nu au după ce bea apă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Între noi, mie nu mi-a plăcut niciodată (tic-tacul ei mi s-a părut mereu că măsoară nu doar timpul, ci și clipele de viață ale fiecăruia dintre noi), dar pe care ai mei o păstrau cu sfințenie, fiind „un dar de nuntă” primit de la nașii lor. Deasupra mea, pe perete, au atârnat o icoană aurită, dăruită de nașa Rozica, sub care au aprins o candelă minusculă. Mama venea deseori În timpul zilei (mai ales după-amiaza) și mă privea nesfârșit de mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el să-i spună că o simpatizează, că abia așteaptă să o reîntâlnească, să-i dea unele semne că ar fi posibile șanse de a înmuguri o dragoste... Întâlnirile, care au urmat de-a lungul mai multor luni, nu avură darul de a cimenta îndeajuns relația dintre Olga și Alex, el având din principiu obiceiul de a studia cu minuție un plan înainte de a-l pune în operă. Fata își luă și ea unele măsuri, cum s-ar spune, un plan
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]