1,546 matches
-
lui Bosch debutează cu tripticul Carul cu fân. Pictorul se întoarce la tema demenței pe care o abordase deja în Corabia nebunilor. Permanent prezenți în opera lui Bosch și caracteristici pentru stilul său, monștrii imaginari ne îndeamnă la meditație asupra deșertăciunii vieții. Căruța cu fân înfățișează scena care se desfășoară în jurul figurilor din căruță, cufundate în jocuri amoroase. O mulțime de monștri hibrizi tocmai trage căruța spre infern. Pentru plăcerea de o clipă, amanții vor fi damnați să repete la nesfârșit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
excelat în trâmbițe, dimpotrivă, aveam continuu probleme la Direcția Presei. Reproșuri? Da, multe, eram necombativi, cosmopoliți, fără armătură ideologică, permisivi, prea "literari", echivoci... Acum totul este istorie, nisip, vânt. Uităm de prea multe ori să facem apel la cuvântul înțelept deșertăciune. Oameni sub vremuri. Penultimul premiu Nobel e impurificat, viciat de intruziuni politice. Glorie acum, uitare mâine. Oamenii sunt ființe slabe, totul se cumpără, onoare, conștiință. Lumea nu pare mai bună ca înainte, dimpotrivă, e mai bolnavă, așa că mă întreb justificat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Cu asta m-am rotunjit oarecum, știu multe. De aceea refuz să mă mai angajez vreodată în politică. M-am lecuit. V.P: Vă place politica, domnule Ovidiu Genaru? Ce le reproșați actualilor politicieni? O.G.: Rămân spectator la bâlciul deșertăciunilor. Fiecare popor trăiește în zeama lui. Și poate numai ceea ce se vede că poate. Ăștia sunt oamenii, cum sunt, cu ei ieșim la defilare. Alții, de unde? N-avem alții. Să împrumutăm? Nu s-ar potrivi. Reproșuri, politicienilor? Atâta îi duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tanti Xue, mama lui Baochai, Podoaba prețioasă, pe care mama sa ar fi vrut s-o vadă la Curtea împăratului ca favorită. Cu Baochai, Podoaba prețioasă, tânărul Baoyu se va căsători fără să o iubească, dezamăgit de viața plină de deșertăciuni. Alte prezențe feminine sunt: Po Lahuo, una dintre favorite ce sfida eticheta, multe slujitoare, unele, favorite. Bolnav, Baoyu (pierduse nestemata) se însănătoșește, se căsătorește cu Baochai, o rudă săracă, la impunerea tatălui. Destinul lui nu este viața domestică, de aceea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
neantizează din perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
neoglosie, întrucât ea depășește sfera lexicului spre a angaja, în moduri specifice, domeniul morfologiei, al sintaxei și al stilului. O enumerare burlescă de paleologisme, capabile a trezi nostalgia unor bătrâni odată cu hazul sau nedumerirea tinerilor, întocmea Heliade în 1848: „O, deșertăciunea lumii aceștia! unde mai sânt rubarele, bumbașirlâcurile, locmalele, havaeturile... surghiunlâcurile... milostivbojiile, ce adorna hrisoavele noastre și ne adeverea iscălita noastră nobilitate? Pesnele cele guturăiate, blagorodiile, blagocestiile, șătrăriile, isprăvniciile, zapcirlâcurile, duvalmalele, caraghiozlâcurile, suitarlâcurile, altântoplâcurile, inglindiselele, sindrofiile, heretismosurile, herofilimetelele, catedexele, pliroforiile, titeriazele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
se mândrește că elevii lui, cu ajutorul a trei soiuri de i, pot diferenția ortografic omonimele („Maică-ta de-i vue, / Bine ar fi să vhe / Pân’ la noi la vie“), în timp ce Heliade și adepții săi denunță, în aceleași slove, o deșertăciune pretențioasă și un obstacol în calea culturii. Când vine vorba de a se înlocui alfabetul chirilic prin cel latin, unii apără în slove tradiția, alții acuză în ele stagnarea; unii văd în litere o ofensă la adresa foneticii, alții un omagiu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și deșertăciune”.8) „Epoca petrolului, a exportului bănos, a industriilor acumulate (trusturilor - n. m.), a marilor firme și bănci” - va scrie și Tudor Arghezi - „a împins (și la noi - n. m.) lumea într-o singură parte” și a făcut din „beția cîștigului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tuturor registrelor limbii). Principalii reprezentati ai realismului („secretari ai realității”, cum le zice Balzac), În literatura europeană și americană, sunt: Stendhal („Roșu si Negru”), Honore de Balzac („Comedia umană”), G. Flaubert („Doamna Bovary”), Charles Dickens („Marile speranțe”), W. Thackeray („Bâlciul deșertăciunilor”), N. V. Gogol („Mantaua”), F. M. Dostoievski („Crimă si pedeapsă”), L. N. Tolstoi („Război și pace”), A.P. Cehov („Livada cu vișini”), H. Ibsen („O casă de păpuși”), M. Twain („Prinț și cerșetor”) și alții. În literatura română, pătrunderea realismului s-a realizat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este dizolvat în nimic cu excepția egoismului. Ironistul privește totul ca deșertăciune, în afară de el însuși (Skrifter,XIII, p. 332). Socrate dezagregă viața spirituală grecească (ibidem, p. 338), fără să pună ceva în loc. Dar este de părere Kierkegaard Socrate era îndreptățit s-o facă, pentru că, în esență, vremea culturii grecești trecuse. Dimpotrivă socoate
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acasă cu respectivii porci umani!). Dar acum, Iisus din 2007 pe rachetă avea alt sens: de fapt, singurul sens ingurgitabil era acela că acest Iisus (în ciuda mesajului militant al creatorului său plastic, argentinianul Leon Ferrari) panorama de la înălțimea sa tocmai deșertăciunea estetică a Bienalei, tocmai noncatharsisul ei tendențios...! BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Un fotbal adevărat Ținând din copilărie cu Universitatea Craiova, urmăresc cu o anumită detașare convulsiile podiumului autohton, goana disperată după titlu. Prietenii știu de ce. De multă vreme, Craiova
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pe hârtie o schemă narativă (care mi se părea - în naivitatea mea de nevindecat - destul de viabilă) și încercasem pe o coală chiar o reprezentare grafică (în ciuda faptului că întotdeauna am dovedit două mâini stângi în ale desenului). SȚau prefăcut în deșertăciuni căci, pe măsură ce încercam să supun șuvoaiele poveștii îndiguirilor prestabilite, ea cu atât mai tare aluneca și se strecura, căutânduțși propriile făgașe. În cele din urmă, agasată de vanele încontrări ale celui ce o scria, Povestea sța dus la autor, lța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Dumnezeu. Sau, mai curând, cel care se supune Morții... Mă întreb dacă tot ceea ce considerăm noi a fi existență civilizată nu e altceva decât o amnezie autoimpusă, o negare a finalului. Da, știu că sună oarecum patetic și fals sapiențial (deșertăciunea deșertăciunilor), însă numai în clipa în care începi să întrevezi iminența (și nu numai, ci chiar probabilitatea) sfârșitului ajungi să înțelegi anumite lucruri, cum ar fi prostia. Propria prostie, dar și pe cea înconjurătoare. Îl înțelegi foarte bine pe Ivan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Sau, mai curând, cel care se supune Morții... Mă întreb dacă tot ceea ce considerăm noi a fi existență civilizată nu e altceva decât o amnezie autoimpusă, o negare a finalului. Da, știu că sună oarecum patetic și fals sapiențial (deșertăciunea deșertăciunilor), însă numai în clipa în care începi să întrevezi iminența (și nu numai, ci chiar probabilitatea) sfârșitului ajungi să înțelegi anumite lucruri, cum ar fi prostia. Propria prostie, dar și pe cea înconjurătoare. Îl înțelegi foarte bine pe Ivan Ilici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
gradul al doilea“, despre care vorbea Malraux? Există două feluri de naivități. Aceea când încă nu ești publicat și nu ești supus presiunilor externe, dar și a presiunii pe care o exerciți singur. Nici un fel de falsitate, de teamă, de deșertăciune narcisistă nu se abate asupra ta. Scrii pentru că ai foame de cuvinte și de a crea magie. Scrii pentru că, dacă nu o faci, îți blestemi ziua. Scrii pentru a trăi, și trăiești pentru scris. Cu apariția primei cărți se creează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
titlu de campioană olimpică în anul 1984. Aristotel care era păgân zice în „Poetica: „figurile destrăbălate nu trebuie să fie zugrăvite pentru ca copiii să nu fie stricați prin privirea lor...Cu acestea voi (pictorii) coborâți divinul în țărână, aduceți toate deșertăciunile în Casa celui Veșnic. Voi credeți că Fecioara Maria mergea îmbrăcată cum o pictați voi? Eu vă spun că ea purta îmbrăcămintea celor săraci iar voi o zugrăviți ca pe o femeie de stradă. (Mag. Ștefănescu-Sensul ortodox al icoanei, Ort
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mai larg, culturală. De acest fapt ar trebui să țină seama mai mult fanii exclusiviști ai tratamentului farmacologic. Probleme profunde, cum este cea a lipsei de sens a vieții, a imensului pustiu din suflet și minte, a terifiantului sentiment de deșertăciune a vieții, a crizei eului, a viziunii sumbre a vieții, a întâlnirii cu ispitele morții nu o tratezi (doar) cu antidepresive triciclice, cu modulatori și inhibatori ai metabolizării serotoninei. Soluțiile oferite prin terapie spirituală sunt teoretic infinite. Tocmai de aceea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
înțelegere și dragoste spre bătrânul pământ lăsat în urmă, acolo jos. Cavaler al cerului, privirea lui se distanțează atunci când se uită la furnicarul în care viața palpită, unde oamenii luptă, se zbat, se bucură și plâng: mișcare neîncetată, reînnoire a deșertăciunilor ce se supun respectării legii naturale, evoluției lumii. Această poziție de observator, această viziune asupra lumii și a ființelor îi creează pilotului de vânătoare reflexe psihologice aparte, o sensibilitate deosebită, o abordare diferită a existenței. Trebuie, într-adevăr, să avem
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ar fi fost vreodată impresionat de pictură, de muzică, de prestigiile artei și ale imitației. Domnul Diderot, când l-a văzut, acum doi-trei ani, pentru întâia oară în viața lui, nu s-a putut împiedica să verse câteva lacrimi asupra deșertăciunii gloriei literare și a lucrurilor omenești îndeobște. Domnul de Fontenelle a observat și l-a întrebat de ce plânge. „M-a cuprins un sentiment ciudat“, i-a răspuns Domnul Diderot. La cuvântul „sentiment“, Domnul de Fontenelle l-a oprit și-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
demonstreze că Biserica ortodoxă n-ar fi decât o prelungire a păgânismului ascuns sub aspecte creștine. În lupta cruntă împotriva statuilor, care e cu mult anterioară iconoclasmului, era același popor grec, care le adorase până ieri, iar astăzi le vedea deșertăciunea. Nu era un act de barbarie anticulturală, cum e acuzat cu superficialitate creștinismul, ci un act de supremă lepădare de minciuna religioasă reprezentată în marmură. Nu era o luptă împotriva artei, ci împotriva zeilor sculptați și a templelor unde se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în care Breb cercetează și află adevărata natură a împărăției bizantine, sunt presărate cu numeroase texteme care semnalează superioritatea sufletului și mizeria trupului: "[9] toate cele omenești sunt părere și sub lumină viermuiesc putreziciunile" (p. 27) - textem diatropic, adaptare după "deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!" (Ecclesiastul, 1, 2); "[10] vorbele și faptele noastre bune vor da rod însutit, atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere" (p. 41) - aluzie la "Pilda Semănătorului" (Luca, 8, 8); "[11] Acești străini, barbari de la
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care Breb cercetează și află adevărata natură a împărăției bizantine, sunt presărate cu numeroase texteme care semnalează superioritatea sufletului și mizeria trupului: "[9] toate cele omenești sunt părere și sub lumină viermuiesc putreziciunile" (p. 27) - textem diatropic, adaptare după "deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!" (Ecclesiastul, 1, 2); "[10] vorbele și faptele noastre bune vor da rod însutit, atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere" (p. 41) - aluzie la "Pilda Semănătorului" (Luca, 8, 8); "[11] Acești străini, barbari de la miazănoapte
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și află adevărata natură a împărăției bizantine, sunt presărate cu numeroase texteme care semnalează superioritatea sufletului și mizeria trupului: "[9] toate cele omenești sunt părere și sub lumină viermuiesc putreziciunile" (p. 27) - textem diatropic, adaptare după "deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!" (Ecclesiastul, 1, 2); "[10] vorbele și faptele noastre bune vor da rod însutit, atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere" (p. 41) - aluzie la "Pilda Semănătorului" (Luca, 8, 8); "[11] Acești străini, barbari de la miazănoapte și miazăzi, urmează
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și [25]); chiar și ca bunic al împărătiței Maria, el își păstrează cumpătarea și curățenia sufletească: "Sufletul meu întru nimic nu s-a schimbat; iar acestui trup nu-i trebuie altă haină, căci în curând se va duce acolo unde deșertăciunile trebuiesc lepădate." (p. 105) 3.1.3. În imediata apropiere a câmpului ETHOS se află ZOON, CR al animalelor, plasat și el în sfera BINELUI. Această situare poate părea bizară, însă Kesarion Breb își exprimă de mai multe ori admirația
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ianuarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Un sighilion patriarhal, pp. 158-159: "Ierimia, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului Noua Romă și Patriarh Ecumenic. Fiindcă din nou Biserica Vechii Rome, înșelându-se de mândra deșertăciune a astronomilor săi, cu nechibzuință a schimbat preafrumoasele așezăminte despre Sfintele Paști, stabilite și hotărâte de cei 318 Sfinți Părinți ai Sfântului Întâi Sobor Ecumenic din Niceea, care cu cea mai mare sfințenie se respectă de toți creștinii din întreaga
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]