1,932 matches
-
slabe au mîncat pe cele șapte vaci dintîi, care erau grase. 21. Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urîtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. 22. Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. 23. Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit. 24. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ideologia cărții, închizîndu-se la sfârșitul ei, asemenea capacului împăienjenit din poemul lui Baudelaire, și făcând din prima carte apărută după revoluție ultima carte a epocii băltirii și cel mai autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eteriei și precipitată de războaiele ruso-turce (încă percepute drept lupte ale creștinilor contra musulmanilor), mișcarea de eliberare a popoarelor din Balcani, inițial eroică și percepută drept "legitimă", a conturat pentru prima dată mozaicul multinațional, multiconfesional, multilingv al peninsulei. Popoarele tinere, deșteptate în mod romantic la viață după somnul idilic al copilăriei, au intrat într-o adolescență turbulentă și schizoidă, însoțită de mari distorsionări ale imaginii de sine. Eram eu însumi un adolescent când mă îmbătăm cu lecturi eroice din romanticii români
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
omenesc, apoi de altul. Înțelese îngrozit că erau străjile. Soldații aceștia însă nu se trezeau. Beți nu puteau fi, nici atât de somnoroși. Un gând fulgerător trecu prin mintea sutașului: erau morți. Dar cum? Între timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimic, Împuțitu! Suma totală: un căcat de zero, mă bat eu ușurel pe cap. Îl las pe Gus să se gândească la asta. Bătrânu puțoi chiar crede că iel osobțină postu. Greșit! Scu-zee! A Îmbătrânit prea repede și s-a deșteptat prea Încet. Continui cu rebusul din Sun. Orizontal Vertical 1 Capcană de păianjen (6) 1 A se Întâmpla (4, 5) 4 Continuă din nou (6) 2 Fleac, bilă (9) 7 Trei Bărbați Înțelepți (4) 3 Mușchi (5) 8 Evident (8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ce imagine uluitoare, Îmi zâmbește timid. — Are și futut În el? — Ei nu... nu-i un film, e... — Ștuce ien morții măsii! Ștu cinen morții măsii i Rembrandt! arăt eu Înspre mine. Puțoiu ăsta mucos și tupeist crede că-i deștept n pizda măsii. Nu știe nimic n măsa. Zero total. Ieșim să ne pilim și fac greșeala să-l las pe Bladesey s-o sune pe Bunty. Am fost intrigat de felul În care a afectat-o Înfierbântarea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta se aflau Întîmplător de față. O astfel de situație este dominată de o emoție ludică și de un schimb de replici orale aproape copilărești care sînt rostite, vizînd și arătînd aspecte, detalii, amănunte, dorite revelatoare, expresive, sugestive, pentru a deștepta și reînsufleți locuri, fapte, Întîmplări, În speranța că din ele ar putea să crească miraculos o Întreagă atmosferă care să-i cuprindă și să-i pătrundă pe cei de față, trasportîndu-i acolo, În locul unde s-a produs revelația. Dacă sîntem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cuprinsul bine rotunjit al unei vocale aptă să susțină freamătul prelungit cu tonurile Înalte de orgă nazală ale ultimei consoane. Inconsistent pentru a mai alimenta cu informație pertinentă activitatea eficace, angajată utilitar pentru a atenua inconfortul cotidian sau secular, zvonul deșteaptă o harnică rumoare de roi gata de un alt Început, amorsează reconfortarea ce relansează sufletul pe drumul imperios al căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
multe altele. Când ea a văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime, zicând: − Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei dar să intru? După ce a spus aceste cuvinte, a plecat. Când m-am deșteptat, am început să mă vaiet și să mă gândesc dacă n-am păcătuit cu ceva în mintea împotriva ei, căci nu era altcineva în chilie decât numai eu. Deși m-am chinuit multă vreme, totuși nu m-am găsit vinovat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cei de-a dreptul răi profită de miraje ca 162 să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul / Ce-l socoteam pierdut acum trei ceasuri / E-ntreg, cu toate pânzele întinse, / Ca-n drumul lui dintâi.“ Ariel, mândru, îi șoptește lui Prospero: „Mai adineaori / Le-am rânduit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
grăitor că cei de-a dreptul răi profită de miraje ca să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul / Ce-l socoteam pierdut acum trei ceasuri / E-ntreg, cu toate pânzele întinse, / Ca-n drumul lui dintâi.“ Ariel, mândru, îi șoptește lui Prospero: „Mai adineaori / Le-am rânduit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
distanțe" (Gruber, 1888, p. 727). Din cele relatate anterior se poate conchide că rememorarea nu s-a făcut numai cu ajutorul imaginilor auditive și că la baza ei s-a aflat prioritar o imagine vizuală, chiar dacă destul de ștearsă, care nu a deșteptat niciun element de rememorare din această categorie de imagini. Conform legii similarității, șirul de reconstrucții auditive și parțial motorii pleacă de la aceasta imagine vizuală. Făcând un inventar al acestei rememorări, rezultă o imagine vizuală "foarte generală și ștearsă", trei imagini
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
făcut pentru literatura franceză, adică să ilustreze teoria tipurilor de gândire prin intermediul analizei operei literare. Eminescu este situat pe un piedestal de neatins în privința imaginației: "Nici un poet până acum in literatura romînă nu are imaginațiunea mai puternică și nu-ți deșteaptă maĭ multe simțiminte decît Eminescu" (Gruber, 1888, p. 30). Poetul nostru național este considerat unul din cele mai puternice tipuri vizuale și auditive (chiar dacă puțin mai fercvente). Vorbește la Eminescu și de prezența tipului "de tact". După feluritele exemplificări din
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
colorată foarte bogată și foarte vie. Mai mult, culorile sunetelor fundamentale a, i, o sunt aceleași ca la Beldiceanu. El are o audiție colorată a numerelor, a zilelor săptămânei, a numelor de orașe, a sunetelor muzicale. În sfârșit, culorile îi deșteaptă sunete. Îți poți închipui bucuria mea. Verific tot ce am lucrat cu Beldiceanu" (Gorovei, 1930, p. 113). Observăm în privința conținutului pregătirii că aceasta consta într-o parte teoretică și una practică. Cea teoretică este asigurată prin urmarea unor cursuri de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
afla ce-am pățit dar însă, ceapă tot nu tai, nici moartă mirosul acestui produs agrotehnic efectuându-mi imediat migrene în tot corpul și palpitații la stomac și deci, cum îți spun, miercurea trecută pe la 11 dimineața, când m-am deșteptat din primul somn, văd că începe să mă mănânce palma stângă, chiar pe linia vieții, colț cu norocului, dar într-un mod atât de ocult încât a trebuit să mă scarpin în palmă cu peria de cap, de care o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din nou liniște, o liniște grea... apăsătoare, de așteptare... ca și când cineva și-ar trage sufletul. Apoi, pe neașteptate, zăpada fu iar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tot bronzul de California, iar pe sub ochi avea cearcăne mari și adâncite. Clătină din cap. Nu. Doar un bilețel. Nimic altceva. Îi povestise despre asta la telefon și acum i-l înmână. Adormise de-abia spre zori, iar când se deșteptase, câteva ore mai târziu, Nieve dispăruse, lăsând doar biletul pe pernă lângă el. Scria, pe scurt, că simțea nevoia să fie singură și că înțelegea că totul se sfârșise între ei. Îi dorea să aibă norocul de a-și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se întorsese de la Cotu Donului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria. Fata fusese
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ani, rosti tărăgănat Bell. Chiar e o crimă, să știi. - Pe vremuri, era o crimă să vinzi alcool, domnule detectiv. Sau să lucrezi duminica. Era legal pentru tinerii de 10 ani să lucreze în uzină. Apoi oamenii s-au mai deșteptat și au schimbat acele legi, pentru că nu reflectau natura umană. Se aplecă în față, pentru a-i privi mai îndeaproape pe Sachs și pe Bell. - Dragii mei prieteni din poliție.. Să vă pun și vouă o întrebare incomodă. Să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dezgustătoare. Normal că domnu’ C nu se uită la tine, de ce să se uite? Ești înfiorătoare. Mama mi-a dat noua foaie cu diete care a venit odată cu ziarul când am intrat. Încearcă-le tu, am zis. Dacă ești așa deșteaptă să-mi zici mie cum se face, încearcă naibii tu. A râs când i-am zis chestia asta - are simțul umorului mama, tre’ să recunosc. Da’ am aruncat o privire, pentru orice eventualitate: nu părea așa rea. Numai proteine, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
medicamente. Așa, bine că trăiești. Mai scrii și tu, te mai plimbi... Cică plmbările fac bine la organism. Stai năuc, disperat, năpădit de gânduri. Televizorul, ca o damigeană albastră, se uită la tine cântând. Bună seara, iubito Un fel de Deșteaptă-te, române, acum În crucea nopții? Departe, cîinii Uranusului, la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va veni și vremea lui „Pierdut caniș negru cu fundulițe roșii, zona Piața Revoluției. Găsitorului, bună recompensă” Toate la vremea lor. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trezi, și tocmai de-aceea îi adresăm rugăciuni și-i ridicăm cântări și imnuri, ca să-L adormim, ca să-L leagănăm? Oare întreaga liturghie a tuturor religiilor nu-i un mod de a legăna somnul lui Dumnezeu, pentru a nu se deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]