1,962 matches
-
de acest misticism puternic și senin, care-i pătrundea toate gândurile, toate actele vieții sale zilnice... Întreaga imagine a universului închipuit de el, care făcea să trăiască întru Hristos, precum în credința lui, Iisus Hristos trăise întru Dumnezeu... Iorgu se deșteptase din acele rătăciri, devenind altul. Pentru el toate Scripturile, vechi și noi, religioase si laice, de la Moise încoace... erau certe, divine, erau chipul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură era pilda cea mai bogată... Creștinismul era întruchiparea lui Iisus Hristos... Istoria omenirii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
religioase si laice, de la Moise încoace... erau certe, divine, erau chipul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură era pilda cea mai bogată... Creștinismul era întruchiparea lui Iisus Hristos... Istoria omenirii nu era decât istoria necurmatei creșteri a ideii de Dumnezeu. Iorgu se deșteptă din acele rătăciri, ca dintr-un vis urât și istovitor. Afară lapovița mărunt și des. Cocoșul din balconul vecinului, a vestit miezul nopții. Abia acum alunecă, ușor, într-un somn liniștit odihnitor, până dimineața... Inima îi bătea cu putere în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
anchetator Yates îl studie atent. — Asta-i o cameră izolată fonic, zise el în cele din urmă. Am remarcat, îi răspunse Wilt. — Aici, înăuntru, chiar dacă zbiară unul până-și varsă mațele pe gură, nici o persoană din afară n-o să se deștepte măcar. — Să se deștepte? întrebă neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că... — Ține-ți gura! zise sergentul Yates. Wilt oftă. — Dacă m-ai lăsa să dorm măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atent. — Asta-i o cameră izolată fonic, zise el în cele din urmă. Am remarcat, îi răspunse Wilt. — Aici, înăuntru, chiar dacă zbiară unul până-și varsă mațele pe gură, nici o persoană din afară n-o să se deștepte măcar. — Să se deștepte? întrebă neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că... — Ține-ți gura! zise sergentul Yates. Wilt oftă. — Dacă m-ai lăsa să dorm măcar un pic... — O să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell începu să se agite. Dacă te gândești că... — Fără gânduri, pervers mic! zise Sally și îi descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile de odinioară. Se așeză pe pat cu fața în sus, fixându-și privirea pe Sally, timp în care ea îl dezbrăcă. Nu opuse nici un strop de rezistență nici măcar atunci când ea îl răsuci cu fața în jos și-i adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Mda, dădu el din cap, ai dreptate. - Și, continuă Gosseyn, dacă te uiți mai atent, e încă dimineață. Așa că avem o zi întreagă la dispoziție. Calculase deja ora din zi după poziția soarelui. Dar când enunță părerea cu privire la timp; se deșteptă un sentiment... talamic... În interior. Sentimentul era de aparență, nu neapărat în legătură această curte din spate, cu această planetă, în general. Văzu ochii luminoși îngustându-se: - Ce-o să facem aici? Asta nu era o problemă. Ora din zi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am câștigat 16, au rămas 11. Îi vom câștiga și pe ăștia. Dacă vor și restul de 9 trebuie să te dea din nou în judecată, așa că mai durează 2-3 ani. EU: Ești deștept. Și leul se devalorizează, se mai deșteaptă și prostii, nu că devin deștepți, dar foamea te face să sari la beregata ăluia de îți ia pâinea. AVOCAT: Vezi că tot tu le rezolvi. Nu dă cu capul în zid, ca ți-l spargi, ocolește-l și lucrează
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și de acolo se pregătea să sară pe podea, târând după el un cordon ombilical de jumătate de metru. Aș fi paralizat de groază dacă Andrei nu m-ar fi târât repede afară. A urmat o goană istovitoare. Sălile se deșteptau. În vitrine începea mișcarea, se căscau boturi și se roteau ochi. Păsările începuseră să cârâie și să țipe, bătând din aripi ca să se desprindă de bățul de care erau lipite, ceea ce stârnea un praf înecăcios, cu miros de vopsele și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu fructe ovoide
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aceia cățărători. Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină Când e nasol, când istoria năvălește apocaliptic, e vremea să ne retragem în munți, în izolare, în pustie. Îmi aduc aminte de 16 decembrie '89 când am răgușit cântând Deșteaptă-te române, poate cel dintâi dintre cei de acolo, știe asta și Gheorghe Secheșan, și Viorel Marineasa, și Vasile Popovici; acolo, în fața locuinței pastorului, ne-am agitat cu spaimă și curaj, cu un soi de exaltare și hotărîre, și emoție
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cei din cercul nostru pentru d-ta; asemenea cuvinte ar fi de prisos pentru alții, căci ei ar simți de la sine ceea ce se cuprinde în ele; dar pesimiști de felul d-tale trebuie, poate, să fie din când în când deșteptați din visul prea concentrat al microcosmului lor interior și îndreptați în atenția lor spre legăturile intime, ce-i unește cu noile încercări de viață în patria comună. Al d-tale ca totdeauna T. Maiorescu {EminescuOpXVI 615} [TITU MAIORESCU] Nr. 9943
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mine de rău comunicarea ce ț-o fac, dar tu știi că tu ești acela căruia-mi place a confia tot ce să petrece În sufletul meu, și, când îți voi spune că în acest moment în sufletul meu se deșteaptă o gingașă și drăgalașă simțire pentru scumpul meu Eminescu și că îmi place imediat a i-o confia și comunica, ce vei zice tu? Spune din parte-mi complimente familiei Slavici, iar tu primește mii și dulci sărutări de la a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu cianură de acum numai șapte ani, despre istorie cumpărată cu dolari, despre corupție și sărăcie, despre ochiul dracului și natură, despre viață și moarte. A lor, a ta și a pământului. Pentru că „Munții noștri aur poartă...“. Și așa se deșteaptă conștiința. Îți trebuie o coardă care să vibreze la aceeași rezonanță și ești ori pierdut, ori salvat. Tremur însă. Da, există lucruri pe lumea asta de care vreau să țin cont, știu că pot face un gest mărunt ca să schimb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
apartamentele ce le-au fost hotărâte (...) Palatul în total numără 70 apartamente; el are trei intrări mari și două scări mici (...) Nici o statuă, nici un tablou, nici un fresc, nici o inscripție care să ne aducă aminte de vremile antice, care să ne deștepte suveniruri de istorie și de naționalitate! Cam lunguță povestea, dar plină de lucruri pe care nu ai de unde le afla altfel. Și acum am să mai spun că bunăvoința voievozilor nu se oprește la cele pe care le-am discutat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și o duce în altă parte, unde este cerere. Rusia a înțeles că poate ține în șah Uniunea Europeană cu gazele și cu petrolul, dar nu are marfă suficientă! Și vrea s-o ia de la central-asiatici. Dar și aceștia s-au deșteptat și se duc singuri la talciocul european. Este corect ce susține președintele Traian Băsescu în acest sens. Trebuie să ne regândim consumurile proprii, să vedem apoi dacă nu putem importa și din altă parte, nu numai din Rusia. De ce rușii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mic, o fotografie-vizit în tonalitate cafenie spălăcită înfățișa un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminenți și cu buze groase, cu numai câteva fire negre rare în loc de mustăți. Această fotografie, care se afla pe biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce, ideea unui hoț de copii mici. Însă era sigur că fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omulețul de pe scara scârțâitoare, mult mai bătrân, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experiență rea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochiul lui Felix. Aglae o observase. - Și dacă mi-o ajuta Dumnezeu, adăugă ea înțepat, am să-l însor și să-l așez la casa lui, ca să nu cadă pe mâinile unei dezmățate. Ironia soartei făcu ca tocmai "dezmățata" să deștepte instinctele erotice ale lui Titi. De la o vreme, acesta venea din ce în ce mai des în casa lui Giurgiuveanu, căutând în chip învederat pe Otilia. Lipsit de elocuțiune și de idei, el se așeza în apropierea fetei și zâmbea tăcut, căutând cu dificultate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă din toropeală o mână subțire care-i ridica bărbia în sus. Era Otilia. - Felix, ce faci tu aici? De când te caut cu trăsura! Vai, ce fără minte ești, câte supărări îmi faci! Otilia se lăsă pe banca înzăpezită, într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unde o să stați, îți fac eu dumitale o situație. Lucrurile se petrecură întocmai. Lipsurile de acasă ale fiului ei, motivate în felurite moduri, nu alarmară pe Aglae, care credea orbește în cumințenia lui Titi. Acesta deveni mire și, ca să nu deștepte bănuieli, fu adus de întreaga lui familie, nu fără râsete, până în poarta casei. (Sohațchi privi chiar în casă, pe fereastră.) Titi, puțin amețit, spuse că a petrecut cu niște prieteni, și dormi tun prima lui noapte de soț. Nevasta și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos, ce avea să devină: medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedea trecând, în ritmul muzicii Otiliei, într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu brațele ei subțiri de gât. Sau fugea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la fel. Te-aș fi cruțat. Ești așa de tînăr! De ce să vezi toate lucrurile în negru? Deși nu plânsese, neputând să-și ascundă lacrimile venite din senin, Felix le lăsă să se rostogolească pe obraz. Aceste lacrimi fiziologice îi deșteptară însă un sentiment adevărat de consolare și se simți mulțumit ca un copil mângâiat. De teamă ca lucrul să nu se mai repete, se ridică să plece. - Pleci? zise Georgeta. Îmi pare rău că te-am întreținut cufleacuri. Un tânăr
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi ferit să-i spună și cel mai neînsemnat cuvânt dubios. Otilia era de o ștrengărie atât de castă, că îndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El însuși observă acest lucru ciudat. În loc ca întîmplarea cu Georgeta să-i fi deșteptat cinismul viril, să-l fi făcut mai pozitiv în plăceri, dimpotrivă, îi limpezise spiritul, îl făcuse mai apt pentru dragoste. Se hotărî să scrie numaidecât Otiliei. Luă o hârtie și așternu aceste cuvinte: " Dragă Otilia, Plecarea ta neașteptată, hoțească a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sa citească lecțiile din primăvară, tocmai acelea în care se aflau elementele pe care le căuta, și o ipoteză începu să i se contureze. Avu satisfacții de detectiv. Se culcă târziu după miezul nopții, răpus de emoțiile zilei, și se deșteptă abia la prânz, când soarele era sus pe cer. Peste noapte visase că făcuse cu Otilia ceea ce i se întîmplase cu Georgeta și fu profund mâhnit. I se părea că profanase o imagine sfântă. Se spălă ostentativ cu apă rece
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în altă împrejurare ar fi fost comic, să-l învioreze. Generalul părea afectat: - Fetița mea, dar tânărul nostru mi se pare că e îndrăgostit. - Așa mi se pare și mie, confirmă Georgeta în șoaptă, cugrija unei mame de a nu deștepta copilul. - O! dar atunci e îngrozitor! Te invit să ai grijă de dânsul. Felix simți nevoia de a rămâne singur, își lua rămas bun de la cei doi, care-l părăsiră cu cele mai atente gingășii. Apoi o luă înainte cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine?", cu stilul unei infirmiere frumoase care face ochi dulci unui rănit mustăcios pe masa de operație, cu atât demoralizarea se întindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se dezvăluia ca definiția surorii, tocmai acum când se deșteptase în el dragostea. Suflet limpede, incapabil de disimulație, profund în sentimente, Felix, după oarecare codire, marturisi Otiliei starea lui de spirit: - Mă întrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentimentciudat. Prezența ta aici mă face fericit, te-am așteptat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]