2,946 matches
-
decăderea orașului. Satul este păstrător al tradițiilor, acolo omul are un bun simț natural, carei vine din „fibra lui sănătoasă“, iar veșnicia, precum știm, a făcut ochi în cerdacul unei case țărănești, nu în altă parte. În contrast, orașul este decăzut moral și spiritual, o adunătură de mizerie și de vicii. Această viziune are o lungă tradiție la noi și a vizitat, dea lungul istoriei, de la curente culturale (sămănătorismul, de exemplu) până la miș cări politice și ideologii (cum sa întâmplat în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Camus, libertatea este dreptul de a nu minți... (...Eu am plătit cu toate suferințele mele adevărul. Îl merit acum. Trebuie să am puterea să știu ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe de care mîinile mele nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeului e chiar anostă și aridă; ceea ce mă Îndeamnă să bănuiesc că abia dedublarea face din el un zeu. Orice față, despărțită de cealaltă, nu mai reprezintă jumătate de personaj, nici măcar jumătate dintr-o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit și intră sub sabia timpului. Pentru a fi etern, Ianus trebuie să-și transforme pe rînd cealaltă față a sa În stîncă, după cum vrea să viseze sau să-și amintească, și să urce Împreună cu Sisif. Dar acest
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întorci cu ochii Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului și dacă un hiperboreean ar lovi cu securea unul din acești arbori, tăietura s-ar deschide ca un surîs; nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că întinează imaginea pe care ți-ai făcut-o despre el; vrei un om perfect, care să fie mai inteligent decât tine, ceea ce e foarte greu, care să nu-ți fie prinț consort, și, în același timp, nu vrei să decazi din rangul tău de regină. Dacă altele pot iubi, e pentru că au renunțat la visul lor, de-l vor fi avut vreodată. Gândește-te puțin la prietenele tale, la cele mai bune, mai de calitate. Rodica? Se mulțumește cu atât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Înflorise până atunci” . Influențat probabil de economistul german, publicistul vienez Hugo Bettauer a scris pe această temă romanul satiric Orașul fără evrei . O fantezie romanescă având ca subiect colapsul economic al Austriei determinat de alungarea evreilor din țară : activitățile comerciale decad, la fel și cele bancare, unitățile economice dau faliment, meseriile sunt În declin, chiar și femeile ajung să arate urât și să nu se mai Îngrijească pentru că nu le mai fac concurență frumoasele evreice. Producându-se un dezastru economic, partidul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1866, exploratorul român Julius Popper avea să facă o escală la Punta Arenas, înainte de a-și continua călătoria către "El Dorado" din Țara de Foc. În secolul al XIX-lea, Punta Arenas a cunoscut o perioadă de glorie ca port, decăzând în această calitate după deschiderea Canalului Panama. Paralel cu activitățile portuare, regiunea a inregistrat o dezvoltare sensibilă în urma transformării Patagoniei în pășune pentru milioane de oi, proprietarii find în special englezi, scoțieni, neozeelandezi, australieni, ceea ce avea să facă pe unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de oi, proprietarii find în special englezi, scoțieni, neozeelandezi, australieni, ceea ce avea să facă pe unii să spună că Patagonia devenise "o enclavă a imperiului britanic"! După mutarea "pieței de lână" peste ocean, în Australia și Noua Zeelandă, sectorul zootehnic a decăzut și azi înfloritoarele domenii de altădată, de 50-100000 de hectare sunt în paragină. Zona avea să revină la o perioadă de prosperitate și glorie în 1945, când s-au descoperit zăcăminte de petrol și gaze. La data vizitei noastre, zăcămintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un pitoresc talcioc (feria persa) cu de toate. Localitatea a fost întemeiată la 1536 de Juan de Saavedra, care a botezat-o după numele satului său natal de lângă Sevilla, Valparaiso Valea Paradisului! A devenit cel mai important port la Pacific, decăzând după 1914, anul inaugurarii Canalului Panama. Locuit înainte de conchista spaniolă de indienii changos, în prezent este un oraș plin de viață, numărând circa 250000 de locuitori (area metropolitană cca 800000 locuitori). Valparaiso a fost de-a lungul ultimelor două secole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
observă o clipă, „publicul“ nostru izbucni În plâns. A trecut un deceniu de atunci. A izbucnit Primul Război Mondial. O mulțime alcătuită din patrioți, Între care era și unchiul meu Ruka, a aruncat cu pietre În ambasada germană. Petersburg-ul a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli de prioritate a denumirilor. Beethoven s-a dovedit a fi olandez. Jurnalele cinematografice arătau explozii fotogenice, convulsiile unui tun, pe Poincaré În nădragii lui de piele, băltoace de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic. Și nu mai sunt! Și Mare Sfetnic în Sfatul Țării... Și nu mai sunt! Și-i ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greutatea vieții. Iubirea mi-a apărut uneori ca un flagel mortal, făcând ravagii în numele unui plan cosmic de neînțeles pentru noi, muritorii. Iubirea prin care se întreține viața pe pământ poartă în ea durerea, posibilitatea de a te dezintegra și decădea pe locul cel mai josnic al scării biologice în spirală. Dar prietenia mi-a părut mereu ca o alinare, aducătoare și ea de mari dezamăgiri, dar cu mult mai puține decât dezamăgirile degradatoare ale pasiunii. Se spune, pe bună dreptate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
La 1866, exploratorul român Julius Popper avea să facă o escală la Punta Arenas, înainte de a continua călătoria către "El Dorado" din Țara de Foc. În secolul al XIX-lea, Punta Arenas a cunoscut o perioadă de glorie ca port, decăzând din această calitate după deschiderea Canalului Panama. Paralel cu activitățile portuare, regiunea a înregistrat o dezvoltare sensibilă în urma transformării Patagoniei în pășune pentru milioane de oi, proprietarii fiind în special englezi, scoțieni, neozeelandezi, australieni, ceea ce avea să facă pe unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de oi, proprietarii fiind în special englezi, scoțieni, neozeelandezi, australieni, ceea ce avea să facă pe unii să spună că Patagonia devenise "o enclavă a imperiului britanic"! După mutarea "pieței de lână" peste ocean, în Australia și Noua Zeelandă, sectorul zootehnic a decăzut și azi înfloritoarele domenii de altădată, de 50-100.000 de hectare, sunt în paragină. Zona avea să revină la o perioadă de prosperitate și glorie în 1945, când s-au descoperit zăcăminte de petrol și gaze. La data vizitei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un pitoresc talcioc (feria persa) cu de toate. Localitatea a fost întemeiată la 1536 de Juan de Saavedra, care a botezat-o după numele satului său natal de lângă Sevilla, Valparaiso Valea Paradisului! A devenit cel mai important port la Pacific, decăzând după 1914, anul inaugurării Canalului Panama. La nord-est de Valparaiso se află vestita stațiune turistică Viña del Mar, apărută în urma Decretului guvernamental din 30 mai 1883 și devenită în secolul XX un loc predilect pentru vacanțele de vară, nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
devenisem totuși un fel de vagabond; să zic un boem precoce. Umblam cu gașca pe dealuri, căutam gâlceavă cu alții și procedam mai tot timpul contrariu bunelor purtări care ni se recomandau. Dar asta nu înseamnă că eram răi, că decăzusem; în ceea ce mă privește eram mai degrabă un teribilist, ceea ce mi se pare un antrenament pentru viață. Cred că ai realizat portretul celui care eram atunci... Dar să scriu despre aventura noastră de Crăciun. Eram cu George, cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atestă numeroasele scrieri cu caracter parenetic sau religios, cu largă circulație europeană, responsabilități asumate de autocrații care s-au raportat la modelul lui. Cum creștinismul va acorda exercițiului puterii un caracter trans-etnic, romanitatea dispare din tematologia politică, pe măsură ce vechea cetate decade din rangul de capitală (administrativ, după anul 286, în favoarea orașului Mediolanum) sau, ulterior anului 330, de primă capitală simbolică a imperiului. Semantismul originar al imaginarului se stinge și el, odată cu modificarea de substanță a puterii. Figurile strămoșilor nu mai au
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ante-Chronos, îi asistau pe oameni, nefiind necesare atunci regimurile și guvernările politice), înțelept și temperat, cunoscându-și limitele, precum și pe cele ale comunității. Politica devine o artă umană, nu este un dar al zeilor, și permite unei umanități imperfecte și decăzute din vârsta de aur să supraviețuiască prin cunoaștere (principiul final se va regăsi în teocrația bizantină, dar cu transformările previzibile de grad și de limbaj: în loc de cunoaștere, credință). Arta politică este arta "regalității" prin excelență, exercitată doar de cel care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
integrată în cele din urmă în discursul oficial, pentru că sprijinea, programul pedagogic civil al puterii bizantine de restaurare a valorilor morale și spirituale. Apelul la această strategie s-a dovedit a fi necesar în condițiile în care marea cultură constantinopolitană decăzuse aproape complet, iar programul era susținut de basileii paleologi în continuarea dinastiei Comnenilor, ea însăși autoarea unui stil cultural foarte elevat, însă cu motivație etnică − deși complet datat -, respectiv aticismul elin. Eșecurile încercărilor de unire cu biserica papală au fost
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
atentat - constituția liberală - la atotputernicia boierilor i-a făcut să nu aibă simpatie pentru dânsa. Pe boierinași, această constituție, odată câștigată, n-a putut să-i mai entuziasmeze, pentru că, legile economice lucrând, boierinașii au început - mai bine, au continuat - să decadă, stîrnindu-li-se acum ca concurent o clasă nouă, burghezia. Numai burghezia, creată în parte de stat, ajutată de el a se întări, a fost mulțumită. Profesiunile liberale și funcționarii au fost și ei mulțumiți, căci erau o clasă creată de noua
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fondul vechi (sunt calcuri parțiale, în structura cărora se poate recunoaște un verb mai vechi în limbă): a părea (a compărea, a dispărea etc.), a vedea (a întrevedea, a prevedea etc.), a plăcea (a complăcea, a displăcea), a cădea (a decădea, a recădea). Lipsa de productivitate a acestei clase de verbe este reflectată și în lipsa intrărilor noi aparținând acesteia din DOOM2. 2.2.3. Verbele în -e Tipul în -e, cu productivitate slabă în toate fazele de limbă, însumând 5,07
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
și propriile lor metode de meditație; este ceea ce ne lasă să înțelegem unele aluzii la un fel de Nirvăṇa, comparabilă cu Cerul suprem al altor școli mistice. Religia ajivikașilor, foarte activă în secolul al III-lea î. Hr., a început să decadă și până la urmă a dispărut complet. Cei șase maeștri rivali au trăit într-o epocă de profunde schimbări spirituale. Ei înșiși au fost vectorii noilor forțe care au încercat să abolească sistemul valorilor rigide creat de brahmanism. După cum am văzut
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a ajuns până în China (sec. I d. Hr.), din China în Coreea (372 î. Hr.), iar din Coreea în Japonia (522 sau 538 d. Hr.). În secolul al VIII-lea buddhismul se implantează în Tibet. După moartea lui Aśoka, imperiul Maurya a decăzut rapid, dar credința și energia sa în propagarea Legii au făcut cu putință transformarea buddhismului într o religie universală, singura religie universală a mântuirii pe care Asia a acceptat o. Canonul buddhist timpuriu a fost așternut în scris pentru prima
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Dumnezeu și de aproapele. Dovada constă în aceea că, fratele mai mare, căci despre el este vorba, nu este de acord cu atitudinea tatălui față de fiul risipitor. Poziția lui arată că e încă departe de desăvârșire și poate oricând să decadă din starea sa. Al doilea tip de creștini sunt aceia care au săvârșit păcare mari, au conștientizat starea de decădere în care au ajuns, s-au pocăit sincer, iar întoarcerea lor la Dumnezeu este una neezitantă, totală. Mai mult, ei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mai târziu a fost instalat biroul tipografiei Grigore Luis. O curte imensă și o casă boierească în fund, proprietatea lui Nicolae Lahovary, tatăl lui Alexandru, Iacob, Ion și Emil Lahovary. Această curte boierească a avut o foarte fru moasă carieră. Decăzând din splendoare, a fost închiriată Ministerului de Justiție, după aceea a trecut cu chirie în mâna unei evreice care dedea camere mobilate. Mai târziu a fost luată cu chirie de către celebrul, pe vre mea aceea, Mihăiță Lăncierul, antreprenorul tunelului de sub
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]