1,420 matches
-
ales senator de București. În primele două legislaturi a demisionat în ultimul an de mandat, determinând astfel mutarea proceselor sale de la ÎCCJ la Tribunalul București. Alegerea sa în cel de-al treilea mandat de senator, în anul 2012, a determinat declinarea de competență a Tribunalului București în favoarea ÎCCJ. A treia demisie din Senat a dus la o nouă mutare a dosarului de la ÎCCJ la Tribunalul București, în anul 2013. Conform Top 300 Capital, familia Voiculescu deținea aproximativ 600-650 de milioane de
Dan Voiculescu (politician) () [Corola-website/Science/297701_a_299030]
-
și animat vs. inanimat sunt relevante la masculin, dar nu afectează femininul și neutrul. Sistemul poate fi descris ca având cinci clase: masculin personal, masculin nepersonal animat, masculin neanimat, feminin și neutru. Aceste clase pot fi identificate conform modelelor de declinare și criteriilor de acord în gen între substantiv și adjectiv. Clasele de genuri se caracterizează prin următoarele proprietăți de flexiune (cu rare excepții): Pentru a acorda corect în gen adjectivul cu substantivul, trebuie să se distingă doar patru genuri la
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
s" („ale SUA”). Substantivele și adjectivele din limba suedeză sunt declinate în funcție de genul și de numărul gramatical. Substantivele aparțin uneia dintre cele două genuri: cel "comun", cu forma "en", și cel "neutru", cu forma "ett" care de asemenea determină și declinarea adjectivelor. De exemplu cuvântul "fisk" („pește”) este un substantiv în genul comun (deci "en fisk" = un pește) și are următoarele forme: Forma hotărâtă sau definită este postpusă substantivului, exact ca în limba română, prin adăugarea de terminații sau sufixe ("-en
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
multe alte limbi indo-europene, este o limbă flexionară "neaglutinantă" și "ne-ergativă". De exemplu, substantivele au cinci cazuri, trei genuri și trei numere, verbele au trei voci, trei persoane și trei numere ca și multe alte forme. Mai jos se află declinarea articolului hotărât în greaca veche: Greaca modernă nu are cazul dativ, cu excepția unor expresii precum "en taxei". Restul formelor sunt puțin schimbate față de greaca veche: Un mare număr de cuvinte din latină, română, franceză și engleză sunt de origine greacă
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
cazul adverbelor precum "actualmente". În spaniolă se folosesc articolele hotărâte și nehotărâte, pronumele demonstrative, pronumele posesive, pronumele interogative, numerale cardinale, numerale ordinale și numerale nehotărâte ca cuvinte determinante, la fel ca în română. Majoritatea lor nu formează un subiect de declinare, dar există excepții care urmează modelul declinării al adjectivelor, precum numeralul "un".
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
folosesc articolele hotărâte și nehotărâte, pronumele demonstrative, pronumele posesive, pronumele interogative, numerale cardinale, numerale ordinale și numerale nehotărâte ca cuvinte determinante, la fel ca în română. Majoritatea lor nu formează un subiect de declinare, dar există excepții care urmează modelul declinării al adjectivelor, precum numeralul "un".
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
și în condiții diferite a creat posibilitatea inovației. În fine, unele diferențe se datorează influențelor exercitate asupra aromânei de către limbile cu care a venit în contact: greaca, albaneza, sârba, bulgara, macedoneana, turca. În morfologie se remarcă unele trăsături precum o declinare mai bogată ca în română a pronumelui posesiv, conjunctivul cu patru timpuri, față de numai două în română, condiționalul prezent sintetic față de cel analitic din română, sau indicativul mai mult ca perfect analitic față de cel sintetic din română. Formele articolelor hotărâte
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și "-le/-li" neutru plural cade, înaintea celui din urmă uneori și la feminin plural. Articolul nehotărât feminin singular este "ună": "ună feată" „o fată”. Există unele diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul nominativ singular și plural diferă uneori între aromână și română, dar unele diferențe privesc numai anumite graiuri: Observații: Declinarea cu articol nehotărât: Declinarea cu articol hotărât: În declinare este de remarcat: Gradele de comparație ale adjectivelor
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
o fată”. Există unele diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul nominativ singular și plural diferă uneori între aromână și română, dar unele diferențe privesc numai anumite graiuri: Observații: Declinarea cu articol nehotărât: Declinarea cu articol hotărât: În declinare este de remarcat: Gradele de comparație ale adjectivelor prezintă unele particularități. Comparativul de superioritate se formează cu adverbele "ma" sau "cama" și termenul de comparație este precedat de conjuncția "di/de
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul nominativ singular și plural diferă uneori între aromână și română, dar unele diferențe privesc numai anumite graiuri: Observații: Declinarea cu articol nehotărât: Declinarea cu articol hotărât: În declinare este de remarcat: Gradele de comparație ale adjectivelor prezintă unele particularități. Comparativul de superioritate se formează cu adverbele "ma" sau "cama" și termenul de comparație este precedat de conjuncția "di/de": "El easte ma mare
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul nominativ singular și plural diferă uneori între aromână și română, dar unele diferențe privesc numai anumite graiuri: Observații: Declinarea cu articol nehotărât: Declinarea cu articol hotărât: În declinare este de remarcat: Gradele de comparație ale adjectivelor prezintă unele particularități. Comparativul de superioritate se formează cu adverbele "ma" sau "cama" și termenul de comparație este precedat de conjuncția "di/de": "El easte ma mare di mine" „El este mai
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
dulce”, "un om dip avut" „un om foarte bogat”. Un procedeu specific limbilor balcanice folosit și în aromână este superlativul absolut prin repetarea adjectivului: "Ira linăvoasă-linăvoasă" „Era foarte leneșă”. Pronumele personal are următorele forme în aromână: Observații: Exemple în propoziții: Declinarea pronumelui și adjectivului posesiv aromânesc este mai bogată decât în română. Are următoarele forme: Observații: Exemple în propoziții: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Observații: Alte exemple în propoziții: Ca pronume interogative și relative există formele: În propoziții: În domeniul numeralului cardinal
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
perioadă au rămas opere literare importante: "La Chanson de Roland" (Cântecul lui Roland), "Roman de Renart" (Romanul vulpoiului), romanele cavalerești ale lui Chrétien de Troyes etc. În secolele XIV-XVI (perioada francezei medii), limba evoluează, printre altele simplificându-se prin eliminarea declinării. În secolul al XVI-lea, cel al Renașterii, se împrumută multe latinisme și italianisme, iar limba literară se îmbogățește și cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în țară. Apar primele lucrări lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „aceasta”). Franceza modernă, ca și celelalte limbi romanice, în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. O diferență importantă
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Pentru limba franceză este caracteristic faptul că în grupul substantival poate fi folosit un singur determinant abstract dintre articole (nehotărât
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
și pentru a translitera litera chirilică "ы". Deși ortografia limbii estone este în general ghidată pe principii fonetice, cu fiecare grafem corespunzând unui singur fonem, există unele devieri isorice și morfologice de la această regulă, cum ar fi conservarea morfemului la declinarea unui cuvânt (scriind b, g, d acolo unde se pronunță p, k, t) și în folosirea lui „i” și „j”. În scriere, acolo unde este impractic sau imposibil să se scrie „š” sau „ž” ele sunt substituite cu „sh” sau
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
În lingvistică, se numește vocativ cazul ce exprimă interpelația directă a unei persoane prin folosirea apelativului (nume propriu sau termen de adresare). În limbile cu declinări, acest apelativ primește marca vocativului. Pot avea cazul vocativ în special substantivele nume de persoană. în cazuri rare și doar dacă sunt personificate, se pot folosi la cazul vocativ și substantivele ce definesc obiecte neînsuflețite. Este caracterizat prin intonație suplimentară
Cazul vocativ () [Corola-website/Science/296748_a_298077]
-
îmbogățire a alfabetului permite transcrierea mai bună a cuvintelor grecești decât a celor latine. Latina are un sistem gramatical flexibil extins, care operează în general prin adăugarea unor terminații la un radical fix. Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziții) și
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
cuvintelor grecești decât a celor latine. Latina are un sistem gramatical flexibil extins, care operează în general prin adăugarea unor terminații la un radical fix. Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziții) și vocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă toate modelele de declinare atestate. Rubrica goală înseamnă că forma declinată pentru acest grup de declinare nu este atestată în surse. Inscripțiile păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular al substantivelor cu tema pe ă a fost "-ăi" în cele
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă toate modelele de declinare atestate. Rubrica goală înseamnă că forma declinată pentru acest grup de declinare nu este atestată în surse. Inscripțiile păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular al substantivelor cu tema pe ă a fost "-ăi" în cele mai vechi, dar "-ī" în cele mai târzii, schimbare paralelă cu irlandeză
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a fi" păstrate arată niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se știe mult de declinarea lor, s-au păstrat până în ziua de azi mai multe numerale cardinale și ordinale. Toate formele atestate sunt prezentate în tabelul de mai jos. Majoritatea inscripțiilor păstrate dovedește că ordinea subiect-predicat-obiect a fost cel puțin posibilă, dacă nu chiar preferată
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
are sufixul "-i": sg. "ház" „casă” - pl. "házak „case”, dar sg. "háza" „casa sa” - pl. "házai „casele sale”. Dat fiind caracterul aglutinant al limbii maghiare, nu toți lingviștii sunt de acord cu noțiunile de caz gramatical și, prin urmare, de declinare aplicate acestei limbi. Dacă se iau în considerare toate sufixele formatoare de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
caught" „Acolo e autobusul pe care l-am luat”. Unele pronume relative pot fi folosite și ca adjective pronominale relative: În funcție de limbă și de pronumele relativ, acesta exprimă una sau două dintre categoriile gramaticale ale numărului, genului și cazului (prin declinare), ori pe toate trei: Unii lingviști includ în clasa pronumelor relative și așa-numitele adverbe relative, care se referă și ele la un cuvânt din propoziția regentă și introduc o propoziție subordonată: Pronumele relativ este cuvânt introductiv în primul rând
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
distanță după formula "a"-"e" > "e"-"e" : "passer" non "passar" (va da "pasăre" în Română) 4) Betacismul sau confuzia dintre "v" și "b" : alveus" non "albeus" ( Rom. "albie") 5) Dispariția consoanelor intervocalice "v" și "b" : "rivus" non "rius" Schimbare de declinare la substantive: -trecerea de la declinarea a IV-a la declinarea I : "nurus" non nura" (rom. "nora") Construcția cu genitivul apozitiv preferabila: "vico capitis Africae" (pe strada capului Africii) non "vico caput Africae" (pe strada Capul Africii) Derivare în care ambele
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]