31,403 matches
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului În mine zace noaptea plecării tale și zâmbetul din zori al lumii prefăcute, inima-mi tăcută, ce n-a știut s-asculte, fără să rupă pragul săpat între noi. Când bate ploaia-n geam cu degetele ude, în vălmășagul gândurilor surde, timpul ce-a curs se cere înapoi. Tu ai plecat în noapte, eu în zi, ne căutăm de-atunci întruna și nu putem ca soarele și luna pe-același cer albastru străluci. Referință Bibliografică: Pe
PE ACELAŞI CER de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1456378320.html [Corola-blog/BlogPost/373394_a_374723]
-
momentul în care colegul nostru Nicu Ionescu, chitic, timid, mirat de minunățiile ce ni se aștern în minte și de regulă la locul lui, a dat un răspuns perplex, la întrebarea catedrei „Ce mănâncă tigrul?”. Sărind ca ars, cu două degete deasupra capetelor tuturor, cerșește și obligă doar pentru el un răspuns nimicitor și imperturbabil, păstrându-și, credea, toții laurii cuveniți pentru un merit pe care demult vroia să-i fie recunoscut:”Tigrul, mănâncă mămăligă!”. Hohotul de râs care i-a
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Profilul_livresc_al_dacalului_meu_cornelia_sandru.html [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
și pentru al înțelege, așa cum spunea Lippmann Walter, “ E nevoie de destinul poeziei pentru a înțelege destinul, poezia nu înseamnă nimic dacă nu are cititori“. Acest “joc” al destinului l-a cuprins și pe Nicolae Costea Teleajen în momentul când “degetul “ lui Dumnezeu, pus pe frunte, la fericit de a fi Poet, în ziua de 27 noiembrie 1938, în comuna Homorciu, satul Malul Vânăt, județul Prahova, când a cunoscut lumina zilei cu toate metaforele ei.Nu știu dacă mai târziu , prin
NICOLAE COSTEA TELEAJEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/Portret_de_scriitor_nicolae_costea_tele_al_florin_tene_1339263886.html [Corola-blog/BlogPost/358288_a_359617]
-
a evadat cu primul prilej și, ca să nu fie prins, s-a angajat la ruși să extragă petrol de sub calota Oceanului Înghețat de Nord. Eeee, aici da viață! Vodcă, ca la balamuc, beții, ruletă rusească, jocuri de table cu tăiatul degetelor, sau a urechilor, la alegere, în fine, tot ce poate da farmec traiului ca sport extrem. Însă nici jobul acesta n-a durat prea mult. Cum petrol nu fusese niciodată prin acele locuri, întreaga industrie era profilată pe scoaterea nămolului
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400508181.html [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
a evadat cu primul prilej și, ca să nu fie prins, s-a angajat la ruși să extragă petrol de sub calota Oceanului Înghețat de Nord. Eeee, aici da viață! Vodcă, ca la balamuc, beții, ruletă rusească, jocuri de table cu tăiatul degetelor, sau a urechilor, la alegere, în fine, tot ce poate da farmec traiului ca sport extrem. Însă nici jobul acesta n-a durat prea mult. Cum petrol nu fusese niciodată prin acele locuri, întreaga industrie era profilată pe scoaterea nămolului
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400508181.html [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PAHAR DE IDEI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ține-mă pe degetele tale tu ploaie nerostită de cuvinte cu grijă așezate în piatra tăcerii aripile vântului nicidecum nu mă mai surprind nici rădăcinile surâsului în paharul de idei răsturnat de palma amurgului încă mă mai scald în polenul stelelor și-n surâsul
PAHAR DE IDEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1474348559.html [Corola-blog/BlogPost/378093_a_379422]
-
asemănarea Ta; Ruină-n neagră zodie stelară Și-am fost ales de cea mai tristă stea. A câta risipire Pescărușii doar, pătează bolta moartă; Ciocurile sorb apusul greu din apă. Noaptea traversează sonuri moi pe clape, La geam, Isus Hristos cu degetul îmi bate. Târziu, se-adună zorii în straie de hermină, Din coasta răstignită a răsărit lumină. Un madrigal plutea în taina de departe, Precum piciorul sfânt, care venea pe ape. Va fi din nou o cină și iarăși taină mare
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Prima_rugaciune.html [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
dimineață și locuiam sub soare, Iar voi făceați istorii din viețile omenești, V-ati numit chiar rude și fii de dumnezei, Și prindeți de milenii mintea lumii-n clești. De-atunci taiați din aripi fiecărui zbor, Și-arătând c-un deget c-așa se vrea din cer, Iar noi creștini în suflet în dulce aiurare, Purtăm cuminți același lăuntric somnifer. Minuni s-ar cere multe și rar se împlinesc, Iar noi vedem și astăzi bătrân Satană-n voi, Și fii de
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Prima_rugaciune.html [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
limba babeliană - categoric - / pe care o vorbesc / cei mai mulți de la pupitrul dirijoral “ ( Negocieri ), „ cine-ar flirta cu asemenea / gratii-n care răsar / prin reluarea semințelor publice / ochii lui marx cuburi de umbre / ouă de cuc aberații rotunde “ ( Ziarul ), „ pe unghia de la degetul meu mic / nivelul de trai / desenase indicatoare de avertizare “ ( Vacanță ). Idei generoase, precum ideea de dreptate, de libertate, prin reflexii în oglinzi succesive, se deformează, se degradează, își pierd esență și devin măști într-o piesă macabră : „ maestrul de ceremonii
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Reflectii/mihaela_gheorghiu_1481520906.html [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
stâlpii îmbrăcați în papură și de macatele țesute de pe pereți, în interior. Erau temple de trei zile, în cinstea bucuriei, temple în care slujeau neobosiți lăutarii, unii dintre ei rămânând legende, ca bietul Stelică Molea, omul cu o mie de degete.” Sigur că o cred pe autoare fiindcă îmi amintesc și eu că așa țineau nunțile la țară, câte trei zile, cu datini și obiceiuri, unde lăutarii neobosiți cântau cântece lăutărești din acele vremuri sau din vremuri de restriște. În cuvântul
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1488098527.html [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
dor pe buzele fântânii că simt cum se-arcuiește trupul cald al zilei peste inima pământului ce și-a trezit adâncul din somnul nerodirii Și totu-i o minune... Ca un izvor de iubire cuvintele au răsărit înmiresmate atingând cu degete subțiri rotunjimea pietrelor ce-și împart încrezătoare bucuria cu iarba sfioasă, abia înverzită mirosind a primăvară și-a viață renăscută din prea multă lumină... 26 februarie 2011 Referință Bibliografică: Din somnul nerodirii / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN SOMNUL NERODIRII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Din_somnul_nerodirii_valentina_becart_1332768658.html [Corola-blog/BlogPost/346399_a_347728]
-
în prezentarea pe care i-o face pentru primirea în Uniunea Scriitorilor din România.) - ,,Exact cum se întâmplă cu cu umbrele învârtite ale lutului în rotire, cuvintele îi vin de peste tot, se ating de toate cele ale universului deținut la ,,degetul mic,, și pus pe lut, dar apoi se restrâng, se referaă la sine, la partea poetica a autoarei, lăsând o serie de autodefiniri. Frumos spus ( nu e vorba doar despre vorbele mele) ci și demonstrativ”. ( Valentin Tașcu, în „Răsunetul” Bistrița
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 by http://confluente.ro/Melania_Cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
țară, care ne omoară. Aplecată, ca un pom, sărmana făptură, Tot citea, nu blestema, din rărunchi ofta: - „Nu-i pedepsi, Doamne, dar să le iei ura, Nici parte să aibă de durerea mea !...” Ultima scrisoare, în sân, o strecoară Cu degete slabe... pe piept o apasă... Candela murise în cea primăvară; Viața-i e amară, de nimic nu-i pasă. Epilog Cerul se deschide, iarna a murit... Pomii dau în floare, păsări ciripesc; Maica mă-ntâmpină cu „Bine ai venit!” Plângem
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1418545459.html [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]
-
Traseul urma porțiunea de sub bărbie, pe linia grumazului in jos, poposind pe corsaj. Depunea săruturi ușoare, mărunte absorbind ultimul strop de respirație. Energia din trupul lui se infiltra în fiecare por. O invazie de senzații ca o explozie de stele. Degetele lui mângâiau abia simțit ca o adiere de vânt, coapsa dezgolită de despicătura rochiei. Mă jucam cu părul lui ... genunchiul s-a îndoit ușor sprijinindu-se de piciorul său. Lent, a tras în jos fermoarul rochiei, dezgolind spatele ... Rațiunea plecase
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
pasiunea ta, dar nu mi-am închipuit că poți arde totul în cale! L-am răsturnat pe perna acoperindu-l cu trupul, în timp ce-i murmuram la ureche: -Te joci cu mințile femeilor...Abe..știai? -Ce vrei să spui?își trecu degetele pe talie, captivat. -Adică..nu știai că magnetismul, mișcările executate pe scenă, dansurile, ochii tăi, provoacă..am privit buza de jos...ținându-l în suspans. Reușisem să-i captez atenția: -...sentimente? I-am prins lobul urechii între dinți strecurând o
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
m-a privit, fără a-mi pune nicio întrebare am înțeles-o ca pe o ezitare), dar totuși te întreb: cunoști versurile acestea? R: Da, i-am răspuns; s-a uitat mirat la mine și a plecat privirile, prinzând între degetele sale o scamă, de pe pantalonii decolorați de timp, din postav, pe care îi avea pe el: e bine că ști, putem discuta mai departe. MV.: Tot de gâtul boilor li se atârnau și acioaia . La fel ca la cai, boilor
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
trupul său robust și pieptul cu pectoralii dezvoltați, iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de alintare sau greutatea palmei sale ca un căuș să-I cuprindă rotunjimea sânilor în căutarea vârfului lor nervos și fraged? Ce-ar fi făcut dacă aceste
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426751267.html [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
veșnicie cu maestra Angela Gheorghiu, în orașul însinguratului Bacovia! Tot mai mult credem de acum, că nu frumosul e întâmplător, ci lumea e întâmplare că vine spre el, se ciocnește cu fruntea de el, ca de stalactite, calcă în vârful degetelor desculțe pe timpanul frumuseții muzicii, ca pe stalagmite milenare. Recitalul sopranei Angela Gheorghiu de la Bacău nu a fost o întâmplare, ci mângâierea lui Dumnezeu, ce învelește nisipul de supărări cu surâsul gurii din care izvorăște iubirea. Invitatul adorabilei Angela Gheorghiu
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420953325.html [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
când acesta va apare din nou în pragul ei, îl va ucide. Necăjită de veștile aflate, Stela își înteți eforturile de căutare a inelului. De-acum, își petrecea cea mai mare parte a timpului la Stânca Moșului, răscolind nisipul cu degetele ei subțiri. Așa se făcu că, atunci când regele racilor apăru a doua oară la casa femeii sărmane, aceasta era tot singură. Înainte ca ea să poată măcar să se gândească la ce are de făcut penrtu a scăpa de bărbatul în
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
încăperea de jos și până în pod, unde dădu peste lada de provizii. Ridicând capacul din lemn al acesteia, dădu peste cutia în care stătuse închisă ani de zile, iar în cutie, peste inelul ei de piatră. Bucuroasă, îl trase pe deget și îl sărută. De îndată ce îl atinse cu buzele, inelul de piatră se transformă într-un inel aurit, cu o stea magică incrustată în ămpletitura strălucitoare. Stela alergă către mare și se aruncă în valuri. Călăuzită de lumina stelei magice, porni
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
ta această domniță, Racule? Regele racilor se înroși atât de tare la față că aproape nu se mai deosebea de mantia pe care o purta. - A furat din palatul meu! - Ce a furat? - Un inel magic, îl puteți vedea pe degetul ei! - E inelul meu, strigă Stela, încercând să-și smulgă brațul drapt din strânsoarea mustăților care acum îi cercetau mâna. Mi-a fost dăruit la naștere de nașa mea, Zâna Scoicilor! - Ce convenabil, clămpăni regele racilor din clești, Zâna Scoicilor
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
copila va rămâne în Palatul de Smarald, alături de Somn, întâiul meu născut, iar inelul va rămâne sub paza mea. Până să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu ea, Stela rămase fără inelul pe care mustățile i-l scoaseră de pe deget. Regele peștilor îl învârti câteva momente studiind împletitura aurie și steaua de mare incrustată în el, după care îl trecu prin lanțul gros pe care îl purta la gât, întorcându-se la masă. Îi făcu semn Stelei să se așeze
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
la construirea noului ei palat, de aceea sunt aici aceste două sirene să depună mărturie. - Și cum ți-a fost furat? - Ea, arătă Rac către Stela, mi l-a cerut să îl privească, după care și l-a pus pe deget și a dispărut cu el. - Așa, iar cele două sirene au fost de față și nu au putut-o reține. - Nimeni nu s-a așteptat la așa ceva din partea unei domnițe, replică regele racilor, din ce în ce mai roșu la față. - Sunt curios, zise
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
care era învățătoare acolo... la școala condusă de fratele ei Ion. Ca o coincidență, soția mea își trăgea rădăcinile din Ușurei, un sat de lângă Drăgășani. Ne-am căsătorit în acea localitate maramureșeană... având verighete câte un fir de iarbă... pe deget! De unde aur, când acest metal prețios era monitorizat de comuniști?! Țin minte că la căsătoria noastră ne-a cântat la pian o doamnă unguroaică și am ciocnit câte un pahar de vin de Tarna Mare. Asta a fost frumoasa noastră
TAINA SCRISULUI (21) – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_taina_scrisului_21_al_florin_tene_1344764905.html [Corola-blog/BlogPost/355033_a_356362]
-
se prăbușește, ca eu să mă topesc sub ruinile mâniei tale?! Sau poate legile cosmice sunt de vină că norii negri se dezlănțuie, acoperă dragostea pe care o aveam cândva” Ah cândva...! Tu continui cu inima încăpățânată eu îmi rup degetele, n-am ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele căpșunelor, topește roua nopților
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1415190928.html [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]