9,951 matches
-
ții tare. Du-i cu vorba, spune-le că ai probleme cu sănătatea, că așa și pe dincolo... O să găsești matale niște motive... N-o să te bage la închisoare fiindcă vrei doar să-ți vezi de treburile tale, fără să deranjezi pe nimeni... Mda, știu și eu, Ticule, cum ar fi mai bine să facem?... De-aia am venit la tine... Lucrurile nu sunt chiar așa de simple, spuse Stelian îngândurat. Ticu îl bătu cu palma pe umăr liniștitor: Vezi-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l făcuse Virgil, odată cu revenirea lui acasă, era vestitul Vencu Picior de Lemn, cel despre care Stelian nu avusese niciodată o părere prea bună, socotindu-l un om nesincer și cu apucături pungășești. Cu toate acestea, pe Virgil nu îl deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noastră... Că ei sunt niște oameni mai curioși din fire și mi-ar fi rușine să le spun că nu știu nici măcar unde stai!... Asta sună ca o cerere în căsătorie, remarcă fata. Și de ce nu?... replică el. Te-ar deranja?... Întrebarea lui directă o făcu pe Felicia să tresară și să-și retragă încet mâinile din strânsoarea lui. Pai dacă tu nu vrei să mă asculți și pe mine, domnule Einstein! îi spuse ea pe un ton aproape dramatic. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
continuă să stea, însă, neclintit pe scaun și s-o privească pe fată cu niște ochi mirați, de parcă ar fi văzut-o picând din cerul senin. Felicia dădu bună seara și spuse că spera ca vizita ei să nu-i deranjeze prea tare. Mafalda o îmbrățișă și o sărută pe amândoi obrajii, ca pe o fiică. Nu ne deranjezi deloc, dragă..., o asigură femeia. Ne pare bine că ai venit pe la noi! Tu nu spui, tată, nimic? Știi bine că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi văzut-o picând din cerul senin. Felicia dădu bună seara și spuse că spera ca vizita ei să nu-i deranjeze prea tare. Mafalda o îmbrățișă și o sărută pe amândoi obrajii, ca pe o fiică. Nu ne deranjezi deloc, dragă..., o asigură femeia. Ne pare bine că ai venit pe la noi! Tu nu spui, tată, nimic? Știi bine că eu și Felicia suntem prieteni și am hotărât să ne căsătorim, îi vorbi Victor tatălui său direct, fără ocolișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
greu, împinse ca de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să deslușească din nou un scurt dialog : Vă rog să mă iertați că v-am deranjat. Am avut senzația la un moment dat că se pierde. Parametrii se deteriorau... Aveam impresia că nu mai respiră... Dar acum și-a revenit și de data asta cred că definitiv. A vorbit... A înghițit puțină apă... Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vedere de ani și ani, contrar unor uzanțe de minimă relație interumană, acesta i-a adresat doar imperativul: Circulați, vă rog! Deși numai cu câteva clipe mai devreme alți trei locatari din bloc au urcat fără să fi fost atenționați, deranjați cu vreun cuvânt sau apostrofați în vreun fel. E clar, și-a zis Ghiță, Timpan acesta instalează urechi la pereți și, desigur, ținta o fi chiar apartamentul meu, și și-a continuat ascensiunea fără să mai numere treptele ca alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-și clăti ochii cu frumusețile naturii înconjurătoare. Bine i-au făcut! a ținut să intervină opoziția. Că a votat împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi și recomandă în schimb ținerea sub control a numărului Ciobăneștilor de Bucovina. Rugăm onorata opoziție să nu deranjeze desfășurarea lucrărilor Comisiei că mai avem și alte chestiuni la ordinea zilei! a precizat șefu' după care a continuat cu prezentarea materialului. În urma nefericitului incident, colegul nostru s-a ales cu grave leziuni în zona gâtului care i-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și ziceai, măi vere, că sistemul de pensii stă să crape!.. clevetea în surdină, mai mult ca pentru sine, șeful opoziției. Dar oare de noi ăștia mulți se va ocupa cineva vreodată? a reușit să articuleze cam gutural opozantul, vizibil deranjat de nodul din gât. Că doar cu toții ne-am sacrificat cei mai frumoși ani din viață pentru români și pentru țară! a mai adăugat vrednicul de înaltă cinstire parlamentar dâmbovițean, aproape printre lacrimi. * * * Deși retras din viața publică de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă scoată de la serviciu și să vină seara obosit acasă de la șantierele lui ca la restaurant și ca la hotel! Pe voi vă pupa numai în somn, iar pe mine nici atât că pleca tipul dis-de-dimineață, chipurile pentru a nu mă deranja... Iar tu, Iosefină, descurcă-te de una singură cu gospodăria, cu școala celor doi, cu masa, casa, coaforul, cumpărăturile și cu piața. Că toate vecinele mă știu numai cărând sacoșe de mi s-au lungit mâinile până la genunchi... Da, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să intre! Sorin a alunecat ca pe un tobogan pe balustrada scărilor de bloc pentru a-i aduce la cunoștință mamei încuviințarea primită. Și n-a lipsit mult să-și manifeste bucuria prin urale puternice, chiar cu riscul de a deranja somnul vecinilor. Dar... odată ajuns la parter, surpriză stupefiantă!.. Mama Iosefina, nicăieri!.Nu a dat de urma ei nici pe strada din fața blocului și nici pe vreo bancă din părculețul de vizavi. Lipsea și taxiul care i-a adus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
numai cât am tras cu coada ochiului că aveai numai texte germane, nu și românești... I-adevărat... Numai că aceste texte erau deja gata traduse în nemțește cu ceva timp înainte. Și pe ce texte anume ai lucrat, dacă nu deranjează insistența, poți să-mi spui? Depinde de momentul când ai tras cu coada ochiului, dar am avut în atenție ceva poezie Eminescu Novalis și proză C. Petrescu L. von Hardenberg. Dar cine sunt aceștia Novalis, Constantin Petrescu și Leon von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era Valy, pe care n-am deranjat-o, căci tocmai îi șoptea lui Ucu încă o declarație de dragoste. Atunci, pentru prima oară în viață, ca un ticălos ce sunt, l-am invidiat puțin pe dragul meu Ucu, prietenul care, din depravat de top ce eram, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
limbi ar fi fost mândri să te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o glumă, tăcutule! Măcar în limba română deschide gura, mă îndemna doamna... Ce mai la deal la vale: doamna știa să încurajeze un om, nu jignea; era foarte delicată și știa să-i spună că-i prost, fără să-l deranjeze. Nu știam decât o singură glumă și i-am zis-o. Era gluma pe care, vă imaginați, dacă o știam până și eu, nu mai râdea nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
priceput că nu mai era loc de întors. Știam că-mi risc titlurile de depravat, de pușlama și multe altele, dar nu vedeam niciun colac de salvare. Apoi am mai dormit vreo două zile și nopți fără să mă mai deranjeze vreun leu... Dar am auzit mereu chemarea muzicii: "La crâșma din Ferentari / Cu un vin de zile mari / Of, of!..." Cu visul ăsta n-am mai fost la Nineta. Totul era și mai limpede decât în celălalt vis... A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de un alb imaculat. Numai pantalonii din piele de cerb sunt roșii. Are oarece șarm, zice că a pierdut nu știu câți ani pe la Cambridge și nici nu-i chiar aproape de granița vârstei a treia. E așa de insistent, încât nu-l deranjează nici măcar zeflemeaua mea permanentă. Mai zice că se va muta în Little Cayman sau că se va plimba toată viața pe urmele mele. I-am spus după câteva zile că-și pierde vremea pe-aici, dar, din păcate, îmi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să meargă în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie, din Milano, unde mă vor găsi chircită în colțul din dreapta, jos chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-a trecut mie prin tărtăcuță întrebarea aceasta: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Poate că dacă zămisleam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-ți treci în cartea de onoare a vieții faptul că ai avut norocul să stai în biroul directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci întoarcem foaia și stăm de vorbă altfel... Când a dat să se ridice, scaunul a deranjat auzul cu semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deveniți administratorul ei de cont. Nu avem decât adresa dumneavoastră de e-mail. Contactați-ne, vă rugăm". Buimac, pentru o clipă se gândi că ar trebui să calculeze diferențele de fus orar dintre America și Little Cayman, ca nu cumva să deranjeze cu apelul telefonic. Renunță la idee și formă numărul. La celălalt capăt îl aștepta același mesaj: managerul băncii din Little Cayman îi reconfirma nenorocirea. Era sobru, profesionist, ca un poștaș specializat în transportul epistolelor mortuare... Pe oameni, Z, nu depărtările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
simplu, frumos. Colo copacul conține o intrare. Vraja e pură, îngerii sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață, în lumini, se aud cântece și poezii. Totul respiră și este căldură, goluri nu sunt, e personal, Nimic nu deranjează, totu-i simțire și bucurie, eu sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zăresc silueta ițindu-se pe poartă. Ieri scrisei una bucată compunere despre frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ușa în nas. După o noapte în care îmi impusei să mă gândesc cu calm, luasem hotărârea de a ne vedea din nou. Îi dădui un telefon (în veni în minte piesa "The call", BSB, ciudată și ea). Alo? Te deranjez? Eu sunt, Anca. Nu, îmi face plăcere să te aud. Pot trece pe la tine? Sigur, când? Acum. Noaptea era rece. Întunericul beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mie-mi place plăcerea. Dar eu mi-am pierdut drumul, dacă pe mine nu m-am pierdut. Dar acest efort e prea mare ca să lupt cu legile firii, trebuie să fiu în comuniune cu natura. Eu măcar nu o voi deranja. Fac un efort imens să trec printre materie, fără s-o afectez; nu-mi iese. Apoi măcar să-i iau durerea, împărtășindu-i-o. Dar are ea nevoie, îi pasă ei? Și cât timp merg simt că obosesc, întrucât totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
haos, dar nu de acela natural, ci de acela provocat de oameni. Căci iată, spațiul în care mă aflu eu acum e tot la fel de absurd și implacabil, dar așa e el, iar ceilalți se controlează și spațiul nu mă mai deranjează. Într-adevăr, dacă societatea ar deveni amenințătoare, cum ea stăpânește întreg globul, unde să-ți mai trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea, se pune problema conservării: toți accedem din instinct către nemurire, pe care o căutăm cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]