2,278 matches
-
textul a fost respins, nemaifiind conform normelor Codului de Drept Canonic (1917). Între timp, s-au continuat demersurile pentru aprobarea diecezană. Responsabilitatea redactării a fost încredințată lui don Luigi Adami, care s-a folosit de sfaturile optime ale preotului carmelit desculț Adeodato Piazza, consultantul Sfintei Congregații a Religioșilor și, în continuare, cardinal patriarh de Venezia. Dar nici textul lui don Adami nu și-a atins scopul. Episcopul cardinal Bacilieri a murit la scurt timp după aceste evenimente, pe 14 februarie 1923
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mulțime impunătoare de credincioși simpli. Aprobarea diecezană a Congregației Să urmărim traseul anevoios care a dus la redactarea definitivă a Constituțiilor. Don Luigi Pedrollo, în redactarea textului, folosește munca precedentă a lui don Luigi Adami și schema juridică a carmelitului desculț, părintele Clemente dei Santi Faustino e Giovita. Rezultatul este un compromis, între legea canonică și carisma Operei: exprimă finalitatea Operei în formă corectă, însă, în ceea ce privește raporturile dintre frații laici și preoți, prevalează caracterul clerical. Nu se mai face nici o aluzie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mă cheamă, sunt gata. Misiunea camilianilor este frumoasă; îl slujesc pe Isus în cei bolnavi, gândește-te!». Iar altuia i-a spus: «Nu știi că noi, ca să mergem în paradis trebuie să trecem râul Adige înot, pe când camilienii îl trec desculți, pe pod?». Cuvinte care arată o cunoaștere a spiritului camilian și reflectă același stil al sfântului Camil de Lellis (1550-1614). Surorilor asistente medicale de la Spitalul din Negrar le spunea: Cine merge să slujească la spital, nu are nevoie să meargă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-i cunoască mai bine gândirea ca să o poată codifica după dorințele sale. Apoi a fost sfătuit să aleagă un cardinal care să-și asume responsabilitatea de a-i prezenta cererea. L-au ales pe cardinalul Adeodato Piazza din Ordinul Carmeliților Desculți, care îl cunoștea și îl stima pe don Calabria. El a acceptat cu bucurie. La 18 martie Congregația Religioșilor i-a notificat abatelui Emanuele Caronti că Vizita Apostolică trebuia să se considere închisă. Odată isprăvite toate numeroasele practici și primind
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cel puțin 30%. Îmi aduc aminte cu o deosebită plăcere de un negru înalt, îmbrăcat cu un tricou verde, pantaloni scurți tot verzi și cu o pălărie de paie uriașă pe cap, ca să-l protejeze de razele soarelui. Acesta mergea desculț printre cearceafurile întinse pe plaje cu o tavă mare în mână și striga, (culmea!) pe românește: -Ia gogoașa neamuleeeeeeeeeee!! Sigur că era foarte amuzant, dar ce conta, toată lumea se simțea foarte bine. Mai erau pe acolo polonezi, unguri, cehi și
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin iarba verde, după boi, S-ascult cucul cum cântă, S-alerg fuga pe ulicioară Când trece câte-o nuntă. Să mă mai cațăr iar pe gard Și să mă urc în păr. Să fur cireșe din cimitir
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cobori pe văi, apoi urci dealul și privești este o minunăție, dar depărtarea nu-i ocrotitoare. Când ne duceau părinții și pe noi copiii la Mizil - numai la târg de Sfântul Petru - vai de picioruțele noastre era, că ne duceau desculți pe jos, și ne uitam la biata măicuță cum scotea ea batistioara să găsească un bănuț cu care ne cumpăra câte un covrig și un pahar de suc roșu, iar noi deveneam, deodată, foarte fericiți. Asta era toată bucuria noastră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Educația spartană consta în exerciții fizice dure și antrenament militar, prin care se urmărea să se formeze spiritul de disciplină desăvârșită copilului sau tânărului, de supunere oarbă, precum și capacitatea de a suporta cele mai absurde privațiuni și mizerii fizice (mers desculț și cu capul ras, antrenament complet gol, alimentație insuficientă și mizerabilă, odihnă pe o saltea de trestie și biciuiri repetate pentru formarea deprinderii de a suporta durerea). În rest, o instrucție intelectuală minimală, constând din scris-citit, eventual câteva noțiuni elementare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în scăndura șaretei, ca să audă cei din casă și să vină să sărute icoana Nașterii Domnului. N-a ieșit nimeni. Popa Cristea, stăruitor, a strigat tare: „ Popa, popa, tată, popa”! Au ieșit pe prispa casei doi copii de trei-patru ani, desculți, cu capul gol, numai în cămășuici. Părintele a cerut :”să vie mămica la mine”. Un copil a răspuns că „nu-i acasă nici tătica nici mămica, numai eu cu Vasilica”. Atunci părintele a luat din lădița „șaretei” o bucată de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-a dus în ogradă. Acest act de bravură a fost povestit și înflorit de tanti Florica de sute de ori. Bunicul, având trei copii la școală „secundară”, în același timp, se descurca greu cu plata taxelor. Băeții umblau aproape desculți. Distanța de la Brăila la Corbeni o parcurgeau de cele mai multe ori pe jos sau cu ocazii. De multe ori, tanti Florica și frații ei Ștefan și Constantin veneau pe jos până la „Trei vânturi”, cam cinci kilometri, și-l rugau pe tata
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
unchiul Constantin, care era numai cu opt ani mai „mare” ca mine, o ploaie torențială ne-a obligat să ne adăpostim amândoi sub o rogojină. Tot la paza bostănăriei cu unchiul Constantin, a venit un copilaș mai mic decât mine, desculț, murdar, cu semne clare că nasul îi făcea inundații până peste buza de sus a gurii, și ne-a cerut un pepene ca să mănânce. Unchiul s-a dus în bostănărie și a adus un pepene mic și i l-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nu suntem 50, ci dacă am mai fi pe câte suntem și încă două am fi 50”. „Mama tatii, soacra mamei, și cu bunica mea, câți ani avea”?. La pregătirea pentru examenul de admitere eram la Corbeni, la bunici. Umblam desculț, numai în izmene și într-o cămeșuică din „pânză de casă”. De multe ori veneam la lecții în camera unchiului Constantin cu sânul plin de zarzăre sau goldane. Într-o astfel de situație, unchiul s-a făcut că nu observă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca să-și înteacă verișorii dar, sub efortul lui, cuptorul bunicii s-a năruit. Sâmbăta, mămica ne spăla, ne făcea baie în „albia” mare, făcută din lemn de salcie, ne „lăia” pe cap, ne schimba rufele „negre” adică murdare. Vara umblam desculți, și era mult praf. Seara, la spălatul picioarelor, mămica ne cerea să stăm ca să se zvânte apa de pe picioare, nu ne da ștergar, ne spunea că dacă ne ștergem picioarele cu ștergarul, ștergem norocul. Motivul însă, am apreciat încă de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (?), că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena? Moșul a rămas
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dat parohia Strunga din raionul Târgul Frumos, compusă din trei sate, Hăbășești, Strunga și Cucova, cu o singură biserică și cu trei cimitire. Ca paroh în parohia Strunga eram atât de sărac încât vara mergeam prin sat în reverendă dar desculț. Căram apă cu cobilița la casa parohială. În ruinele vilelor moșierului Manolescu Strunga, distruse de invazia sovietică, își aveau domiciliul obligator soții bătrâni și bolnavi Elvira și Petru Valter din orașul Roman. I-am descoperit printre ruine, atenționat de un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
după cum spuneam, Howard are Hollywood-ul în sînge filmul are mai mult vino-ncoa dacă Frost o întîlnește tocmai în avionul acela și dacă primul lucru pe care-l vede fostul președinte, care le pîndește venirea de la fereastră, e piciorul ei desculț ieșind din mașină. Nu iau în derîdere masajul hollywoodian pe care Howard îl aplică realității. ̨ n primul rînd, el nu dăunează filmului (decît într-un singur moment). în al doilea rînd, Howard are o tehnică de masaj pe care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
organică împotriva României, pe preotul Gheorghe Calciu. Astăzi, când situația economică a României s-a îmbunătățit și când nimeni nu mai crede că lumea moare de foame acolo, chiar dacă nu se găsește la măcelării carne totdeauna, sau că oamenii umblă desculți și dezbrăcați, când în fapt ei sunt mai eleganți decât în multe metropole occidentale, neonaziștii români, ca să nu-și uite obiceiurile lor de a înjura pe toată lumea, l au inventat pe preotul Calciu.“ (Dreptatea, decembrie 1980) MILICESCU Emilia, istoric literar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
V. I.) „Nu-ți mai spun nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi și odoare ca-ntr o neînchipuită, mândră zi de sărbătoare.“ („Chemare“, Glasul Patriei, 10 decembrie 1957) PETRESCU Gh., prof. dr. „UN MOMENT de largă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din parale; dacă-i așa dă-mi încaltea doi sorcoveți, să-ți zic și eu un bogdaproste. Îi dădui și al doilea sorocovăț. Bogdaproste! Să trăiești mulți ani! Tocmai am dat la dres o păreche de căputături 40, că rămăsesem desculț. Dacă m-ai milui încă cu un sorocovăț, numai bine le-aș putea scoate de la ciubotari 41. I-am dat și al treilea, fără să crâcnesc. Atunci el se sculă și, cu pași leneși, târâtori, ieși din odaie îngăimându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ion Pop. A.B.Vă rog să citiți un poem. Un poem vechi, la care țin din ce în ce mai mult: Îți aduci aminte plaja" din volumul "Octombrie, Noiembrie, Decembrie". "Îți aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculți? Felul în care Te uitai la mare Și spuneai că m-asculți? Îți amintești Pescărușii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca scaiul de câine. Tradiționalismul e atât de impregnat în conștiința românească, încât o grupare de oameni, de altfel deștepți, școliți și cu cărți publicate, plâng după satul nostru tradițional, adică după satul scufundat în beznă și glod, cu țărani desculți, analfabeți, bolnavi de pelagră și sifilis, plâng după mizerie, după acea murdărie sordidă, orientală, după crâșma în care cu un pahar îmbătai tot satul, după crâșmarul hoț, „care are marfă proastă / și-o nevastă / ce se ține c-un jandarm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un mal mititel după care urmează o bucată de mers printr-o pădure virgină, prin noroi, până la destinație. Unii din grup, printre care și eu, am fost prevăzători și avem cizme lungi de cauciuc cumpărate special din Iquitos. Restul înoată desculți prin noroiul care uneori ajunge până la genunchi. Ajungem într-o poiană deschisă în mijlocul căreia este o maloca mare, circulară, cu câteva extensii în spate. Desenul este similar cu Soga del Alma, templul organizatorilor conferinței, doar că maloca este mult mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
drăgălașă, dar obezitatea îi dădea un aer bleg, lipsit de inteligență. Copilul unic al unui negustor bogat, de pe acum mândră de zestrea ei, Sofia credea că ea și Nel puteau să încheie o alianță a vlăstarelor de familie bună, împotriva desculților din sat. Tatăl ei detesta gărzile de fier care ațâțau lepădăturile contra oamenilor cinstiți și harnici, iar fiica lui preluase, pe seama și la nivelul ei, idiosincrasia părintească. Dar Nel, care mai tot timpul era cu gândul în altă parte, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a dispărut și meșteșugul. Ciubotari și cizmari încălțămintea de bază pentru țăranul român a fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați; se confecționau de stăpânăul casei pentru toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în vechime nu încălțau opinci, doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]