17,663 matches
-
jucate pe scenele teatrelor au scutit exegeza de fraze gen "cel mai bun poet dintre actori" sau "cel mai bun actor dintre poeți". Singularitatea operei lui Emil Botta constă și în faptul că poezia și arta actorului nu pot fi despărțite, structurând o paradigmă unică, din care e inutil să se încerce desprinderea unor "părți" sau a unor procente: exterioritatea scenei trece în interioritatea poeziei, pentru a folosi termenii Carmeliei Leonte, constituind ceea ce se numește geneză reciprocă. Carmelia Leonte vorbește, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-au tras cușmele pe ochi, Ursul în bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un univers bulversat și însingurat, să stratifice existența în funcție de categoriile ei diferite. Dar "fagii somnoroși" care se gătesc de culcare trag timpul de partea lor. Gnomii, ursul, suflând în lumânare, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Botta descoperă că realul este o farsă, o tragi-comedie "bălțată și barocă". Și, oroare maximă!, tot la capătul acestui drum, se regăsește, dezavuat, pe sine. Aventura în afară îl conduce spre același spațiu al interiorității subminate, deșănțate și haotice. Mă despart cu trist entuziasm, cu voioasă părere de rău de ceea ce eminenții, spiritualii și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin această numire, un loc geometric, țarcul. Dar, în fond, un loc al nimănui și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
râdea de el. Și cum vărul lui tata era secerător de bază la Organizația de Partid pe tot satul, i-a demonstrat că nu face Chimircan chiar tot ce vrea. Leonora Grapini își avea casa lângă a lui Chimircan, le despărțea doar un drumușor. Apă luau toți de la o fântână de la Ion Busuioc. Marcica lui Chimircan era și ea fată mare de acum și s a dat în dragoste cu Costache al lui Manole. Chimircan i-a văzut fugind prin grădina
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu era nimeni acasă se știa după încuietoare (mătură). Aron a fost căsătorit cu Tunzoaia, dar nu a avut copii. El era o fire mai molatică, iar ea își dorea un bărbat mai ager și din această cauză s-au despărțit. A murit Tunzoaia de bătrână și bărbat iute nu a avut niciodată, văduvă a fost toată viața. Nimeni nu și-a încurcat zilele cu ea, că frumoasă nu era, harnică nu, bogată ioc. A trăit tot într-un bordei ca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
teren mai mult și avea și viță de vie. Cea de a două casă se află în capul drumului ce coboară prin partea de nord a casei trecând pe lângă fântâna cu colac de piatră și ajunge pe malul pârâului ce desparte satul în două, în lungul lui. De aici drumul continuă peste un pod șubred din lemn și începe să urce o pantă de patruzeci și cinci de grade, trecând pe lângă casa Sultănicăi și pe lângă a lui Beșleagă la sud, iar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
hoț. Vizavi de Ciocardel, peste drum, era casa lui Ursachi, zis Baran. Când se termină grădinile lui Baran și a lui Ciocardel drumul se împarte în două formând un teu perfect. Apucând la dreapta, spre nord, pe lângă grădina lui Ciocardel, despărțind satul de pădure, cealaltă ramificație o șterge spre sud, luând-o la stânga pe lângă grădina Băranilor, despărțind definitiv satul de pădurea unui evreu. Acesta a tăiat pădurea când a aflat că va fi război și a vândut lemnul, apoi a vândut
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui Baran și a lui Ciocardel drumul se împarte în două formând un teu perfect. Apucând la dreapta, spre nord, pe lângă grădina lui Ciocardel, despărțind satul de pădure, cealaltă ramificație o șterge spre sud, luând-o la stânga pe lângă grădina Băranilor, despărțind definitiv satul de pădurea unui evreu. Acesta a tăiat pădurea când a aflat că va fi război și a vândut lemnul, apoi a vândut și pământul, după care ... dus a fost. Cu o parte din pământ, în zona respectivă, au
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
am luat cuțitul lui de vânătoare de la brâu și i-am tăiat limba, să nu poată vorbi, părinte. Pușca, porthartul, cuțitul, pumnalul și baltagul, că avea și baltag. Le-am dat pe toate în fântâna de la canton, apoi ne-am despărțit. Vărul meu a plecat în sat în Tansa, iar eu am plecat acasă la Glodenii-Gândului și ca să le înfiorez pe toate neamurile lui Ciolac și să împrăștii bănuiala crimei, m-am dus și l-am anunțat pe Sava, pe fratele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dar linia cumpenelor de apă poate contura totuși o personalitate distinctă. În conformitate cu regionarea fizico-geografică menționată, se pot semnala următoarele diviziuni naturale învecinate: • Depresiunea Huși - la est; • Dealurile Fălciului - la sud-est; Culoarul Bârladului - la sud; • Culmile mai înalte ale dealurilor ce despart bazinul Lohan de cel al Crasnei (Dealul Vinețești, Dealul Berbeceni, Dealul Cimitirului, Dealul Bobești, Dealul Muncelului) - la vest; • Depresiunea Răducăneni - Moșna - la nord. Bazinul Lohan are o suprafață de 110 Km2 și un perimetru de 89,3 Km. Lungimea arterei
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
de resurse. Astfel, acolo unde terenul avea o valoare economică eterogenă, moșia căpăta forme neregulate, aparent haotice. În zonele unde terenul avea o valoare economică omogenă, moșiile aveau forma unor patrulatere alungite egale, așezate unele lângă altele. Atunci când un râu despărțea două sate sau trecea prin mijlocul unui sat, patrulaterele erau așezate cap la cap pentru a asigura accesul la apă (Stahl, 1998, vol. I, pp. 80-82, 86-87). Din cauza condițiilor tehnice sau a conflictelor care apăreau între sate, procesul de stabilire
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
în cincizeci de pagini În urmă cu mai mulți ani, când ucenicia mea filozofică nu se încheiase și când, prizonier al genurilor consacrate și al gravităților duse până la capăt, eram străin de surâsul cu care, periodic, se cuvine să ne despărțim de noi înșine, un prieten, deschis către toate zările spiritului și interesat de toți oamenii ce l-ar fi putut spori într-o formă sau alta, mi-a vorbit de Petre Țuțea. „Merită să-l cunoști“, mi-a spus și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nou așa că a decis să treacă și el. Aveau și biserica lor. Toamna i-a găsit pe cei doi Feodor și Letiția, cununați În fața tuturor, dar mai ales Înaintea lui Dumnezeu, bucurându-se unul de compania celuilalt. Destinul i-a despărțit În adolescență dar, tot el, destinul i-a făcut să se regăsească după muți ani. Să se sprijine unul pe altul. Este știut că singurătatea este mai greu de suportat decât boala Însăși. Puterea credinței Eram În vara anului 2009
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ca i-a pus gând rău ăstuia, spusese una dintre ele Într-o seară, cu vădită invidie. Să ți-l iei cu tine pe acest “piază rea”, să nu avem iar ceartă din cauza lui. De atunci Ionuț nu se mai despărțea de boboc nici noaptea, Îl ținea să doarmă cu el În brațe, să se asigure că nu i se va Întâmpla nimic rău. Îi zicea Puf și era cel mai bun prieten al lui. Lui Îi mărturisea Ionuț toate necazurile
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de lucru tot anul, numai la sapă și la cules...mă doare că vor să mi sacrifice prietenul. Eu l-am găsit nu l-am furat, nimeni nu a Întrebat de el...este al meu și nu pot să mă despart de el. Te rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient prea docil și victima unei nedreptăți, până și ziua mi-am sărbătorit făcând loc speranței, a trecut și timpul care ne desparte cu vorbe deșarte. Cine sunt eu? Nu mai știu. Nu mă recunosc, nu mai iubesc; trec prin criza lumii moderne, ea suferă de neiubire cum ar spune Nichita. Încet, încet am devenit ca ei singur, trist, izolat ca iedera prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
destine, pentru ei clopotele vor suna un imn și o rugăciune de Sfânta Marie mare, primind ultima răsuflare spre cer ca un giuvaier. Maria este numele meu. Stea de mare, izvorul tristeților fără margini, puritatea și durerea uitată afară, mă despart de lumea ce stă să moară încet. 15 august 2013 Azuga Postfață Eminentă profesoară de limba și literatura română, Maria Pavnotescu scria, în studenție, poezii. Deprinderea aceasta o avea, de fapt, din școala primară. În liceu publicase versuri, în Scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul când artista se despărțea de atelierul în care lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
feminină” nu are putere de observație a vieții reale, a oamenilor și rânduielilor întinse dincolo de aria individualității proprii. Operele Ape adânci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzii sunt caracteristice pentru situația femeii în vechea societate, mai ales a femeii din condiția autoarei, despărțită de viață prin deasa țesătură de interdicții și prejudecăți care o înconjurau. Acolo undeva într-un mic oraș de provincie, izolată prin morala constrângatoare și ipocrită a clasei ei, măsura sufletului singuratic se umple până-n vârf și se revarsă acum
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
îndrăgostită trăiește povestea ei de dragoste, partenerul se identifică cu propria viziune despre îndrăgostit. Vâlsan e bărbatul pe care Manuela îl vrea. Cum este? Ce este? Ce simte? Nici ea nu știe, dar importantă pentru ea este povestea, nu poate despărți nimic din viața ei de ideea amorului ca fenomen susținător al realității sale. Și la eroina Hortensiei PapadatBengescu ca și la personajul lui Camil Petrescu, iubirea este un lung proces de autosugestie, ceea ce face diferența dintre personajele celor doi scriitori
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aici, se cunoște lumea și oamenii se ajută unii cu alții. Dar parte rea e că stau băbuțele care nu au ce face și vorbesc despre toate noutățile. Pe cine au văzut, cine ce a mai făcut, cine s-a despărțit, cine a murit, cine a născut. La sat, merge foarte mult critica și, chiar dacă nu ai făcut un anume lucru, deja te vorbesc. E ceva amunzant, cu care trăim zi de zi. Credem că e ceva normal. Poate, dar eu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sud, păstrându-și totuși supremația asupra văii. Așa de exemplu, în nord, deasupra Beliei, depășește 750m, la vest de Breaza de Jos se menține la 743m, mai la sud, la Poiana Câmpina atinge 687m. Caracteristic pentru această coamă prelungă care desparte aceste două bazine hidrografice este linia extrem de sinuoasă pe care o înscriu marile ei înălțimi, adică linia de cumpănă. Acolo unde afluenții Prahovei și Proviței se apropie între ei în zona de obârșie, înălțimile scad repede cu 100-150m sub nivelul
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]