14,288 matches
-
și-atâta tot. N-are nici o importanță specia, cui îi pasă de ea atâta timp cât nu ți se prăvale în cap? Toamna (sau, poate, primăvara? Știi chestiile astea? Sunt sigur că nu poate fi vorba de iarnă), de pe crengi i se desprind păstăi lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici și tari. OK. Iată un adevăr științific legat de copacul nostru, comunicat de maică-mea, Sophie Linnaeus: Dacă sufli bobițele alea printr-un pai, poți scoate ochi cuiva, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman, proprietarul cofetăriei din colț (bârlog al pariorilor), și care are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
accentul cu cuțitul. — I-am văzut pașaportul. Richard John. Profesor de liceu. — Ciudat, spuse casierul. Și chiar că era ciudat, se gândi el iar, plătind fără entuziasm zece franci și revăzând În memorie bărbatul acela obosit și cărunt, În balonzaid, desprinzându-se de balustrada navei, În timp ce pasarela se ridica și sirenele șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când auzise răspunsul, rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să fi fost cumpărat la mâna a doua. Coperta era foarte uzată și pe pagina de gardă a cărții era lipită eticheta unui librar de pe Charing Cross Road. Reveni la Belgrad. Acolo era o planșă cu o hartă, care se desprinsese, dar nu era numerotată ca filă. Mabel examină fiecare pagină care trata despre Belgrad și apoi fiecare pagină despre Serbia, fiecare pagină despre fiecare din statele care compuneau acum Iugoslavia. Nu găsi nici măcar un punct de cerneală. Ar fi renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Warren se gândea. Se gândea la toate aspectele posibile ale ghidului Baedeker. Fusese publicat În 1914, dar era Într-o stare excelentă. Nu prea fusese folosit, cu excepția secțiunii despre Belgrad, unde harta orașului fusese atât de des Întrebuințată, că se desprinsese. — Urmăriți acește conșiderații? Întrebă nelinștit domnul Savory. Au importanța lor. Mie mi șe par a fi pietrele de Încercare ale integrității literare. Poți gândi aștfel, Înțelegeți, și totuși să vinzi o șută de mii de exemplare. Domnișoara Warren, deranjată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu precipitare: — Ai răbdare. Nu știu prea multe. Apoi țipă de durere. Dacă o stafie ar fi trecut prin compartiment Îmbrăcată În haine de epocă de dinaintea mașinii cu aburi, tot n-ar fi fost așa de surprins. S-ar fi desprins de ea dacă fata nu l-ar fi ținut strâns cu mâinile, În timp ce-i spunea cu o voce ale cărei impulsuri abia se auziră peste zgomotul locomotivei: — Nu pleca. Îmi pare rău. N-am vrut... Apoi brusca oprire a trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a măritat În martie pe plaja din Anguilla. Nunta Jessicăi a fost minunată: a avut niște corturi super În stil raj1, mese lungi și Înguste acoperite cu flori roz de Bougainvillea și un grup mic de invitați care arătau ca desprinși din reviste. „Hmm, superb“, Îmi amintesc că m-am gândit În sinea mea, când am văzut că de masa mea s-a apropiat un bărbat Înalt, cu păr Închis la culoare, care a verificat cartonașele de pe masă, și-a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că ar putea fi folosite pe masa de operație. Deschide ușa unui șifonier imens, sculptat și lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vieții, te înnobilează, nu numai că te fac fericit, de la timidul "Bine te-am găsit!" pînă la rămasul bun din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze, cu o mișcare lentă, de mare emoție, apoi, după ce soarbe puțin, desprinde un deget de pe pahar și-i pipăie un loc, în colțul buzei, unde este un semn... Mi-a sfîșiat buza nu pentru că am vrut s-o sărut, ci pentru că nu-mi scosesem căciula... Și totuși... marile plăceri au rămas cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e secat complet, pentru curățare și alte lucrări. Potoliți, copiii tac și-l ascultă pe tatăl lor, dar cînd acesta se oprește să-și tragă răsuflarea, unul exclamă un "Pá-pa", urmat imediat de plînsul nervos al celuilalt. Mircea Emil se desprinde cu greu de bar, vrînd să se întoarcă la scaunele lui, dar ochii plînși ai copiilor trezesc în el sentimentul ciudat al milei, urmat de cel al vinovăției că ar putea face, totuși, ceva. Rămîne o clipă lîngă masa bătrînei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în garajul ăla nenorocit. Omule! Și-ai apucat una din canistrele alea mari de ulei. Tot zbierai... — Vino-ncoace să te ung... mda, știu! Remușcările care îl cuprindeau în clipele acelea erau autentice și reprezentau singurul episod acut care se desprindea din amestecul infect al amintirilor despre noaptea precedentă. Pentru început, Carol nu numai că îi tolerase amicii, ci chiar îi primise cu brațele deschise. „Amicii“ făceau parte din grupul de bețivani de la Stourbridge, care acum fusese transplantat la Londra. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o catapultaseră pe Carol spre orgasm, spre cea mai scurtă dintre scurtele morți. Carol nu prea avea de ales, așa că își desfăcu picioarele, fie și numai pentru senzația de confort. Imediat simți cum, în ciuda presiunii abdomenului lui Dan, chestia se desprinde din lăcașul ei și se întărește, de data aceasta perceptibil. Bine măcar că sentimentul acesta de teamă - plin de semnificație - fu eclipsat de penetrarea subită a lui Dan. Urmă „testul acid“. Pe când gura lui îi morfolea încă o dată gâtul umed, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru că Dave 2 i-o spusese pe șleau. — Dragul meu Dan, rostise el, mă simt de parcă ți-aș fi tată și poate că relația aceasta e un pic prea apropiată pentru doi alcoolici în curs de recuperare. Trebuie să ne desprindem. Trebuie să ai propria poziție și propriul sponsor, așa cum e cazul meu. Dave se referea la practica obișnuită la Alcolicii Anonimi ca membrii cu o perioadă mai lungă de abstinență să se angajeze în relații terapeutice bipartizane cu colegii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-i întreba despre afaceri. Câteva dintre cele mai nefericite introduceri ar putea fi: — Cum merge treaba? — Merg greu afacerile? — E o perioadă proastă pentru afaceri, nu-i așa? Cam puțini clienți, nu? Și așa mai departe. Țigara nu li se desprinde din colțul gurii, iar mâna rămâne așezată pe tejghea. Însă gura se deschide și revarsă o litanie monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Carol își trecu degetele peste corpul acela reptilian. Se afla pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după rețeaua de plastic ce conținea cei patru cilindri colorați în roșu și galben, atât de familiari lui. A fost ultima dată când a atins o bere Lamot. După ce ajunseră în dormitor, ea făcu o piruetă, iar rochia i se desprinse cu totul de pe umerii înguști. Se răsucise și mâinile îi frământau sânii, coapsele, pubisul cu mișcări puternice, abrazive, așa cum își dorea de fapt să fie atinsă. Se excitase atât de subit și de puternic încât îi era foarte greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
momentul respectiv pentru a-și face simțită prezența pe dosul palmei stângi a lui Bull. Dintr-odată, Bull era în picioare, cu mintea revoltată de discrepanța dintre ceea ce înregistrau propriii ochi, ocupați să studieze bucățile de tencuială și de mortar desprinse de pe porțiunea umedă de dedesubtul ferestrei, în timp ce el, el, el... descoperise chestia aia pe corp. Sau era în corp? Nu putea să-și dea seama. Știa doar atât: era ceva în scobitura vulnerabilă din spatele genunchiului său. Acel ceva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai renumite. Nanchan este cel mai vechi templu budist de lemn din China, iar Foguang combină stilurile arhitecturale chinezești din diferite perioade. Specificul construcțiilor, statuile, picturile murale și manuscrisele de aici sunt cunoscute în lumea întreagă. Lamaismul este o școală desprinsă din budismul chinezesc. Templele lamaiste sunt construite, de regulă, lângă un munte și au săli mari și înalte. Palatul Potala ridicat pe vârful Muntelui Roșu din Lhasa, Tibet, este unul reprezentativ pentru construcțiile de temple lamaiste. Construcția lui a început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Songling un dascăl particular pe viață, sensibilizat de încercările existențiale dure și care avea să-și fructifice învățătura acumulată cu nesaț în profesie și în condei. Încercând să depășească ariditatea narațiunilor de inspirație cronicărească și limitele de compoziție ale povestirilor desprinse din folclor, Pu Songling propune o creație epică nouă, susținută de o construcție fantastică, în care inserează secvențe din viața reală, învăluite fie în poetice metafore, fie în alegorii cu substrat filosofic. Realitatea diurnă îi oferă pretextul epic pentru numeroasele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost bine, pentru că a mai lăsat în pace poezia, că tot nu mai avea ce-i face. Stănescu a vrut un loc în raftul întâi al literaturii române. Și-a construit cu răbdare o imagine de poet boem, bețiv fluturatic, desprins de cele lumești, bântuit de poezie din culcare în sculare. Grandilocvența jenantă cu care își recita producțiile în fața camerei de luat vederi, cabotinismul gravității și esențelor cu care debita banalități și stupizenii, puzderia de oh!-uri și ah!-uri, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
atacurilor lui fără motiv, ci pentru că nici unul din ceilalți copii de pe stradă nu părea să-și dea seama ce se întâmplă cu adevărat. Era de parcă fuga lui spre mine cu taurul pe piept, răcnetele, urletele spaima și plânsul meu se desprindeau de strada cu oameni, de înserare și de astelalte, ca să ajungă într-un loc special construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Primul. Vă spun vouă (profetică urmare) că lumea e plină de Știmi și Ștami gata să fie descoperiți. De căcate, de câini rotunzi, de luni care să se țină după voi. De Cristoși care zboară. De Setițe Kindo care se desprind de pe tricoul pe care au fost imprimate. De etaje patru pline de fantome, care te urmăresc pe stradă, ziua în amiaza mare, pe tine și pe Bebe, care te lovesc peste față și te proiectează pe asfalt spre uimirea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]