2,337 matches
-
or să facă. Pentru că ei asta știu să facă, nenorociții; Când e vorba de ziare și de poliție mai bine o lași baltă, ascultă ce-ți spun eu. N-avem noi nevoie nici de ziare și nici de poliție. Eu detest să am de-a face cu așa ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Asta-i culmea! Cum vrei să dăm de proprietarul câinelui dacă stăm cu mâinile în sân? BĂRBATUL CU BASTON: Da’ de unde ești așa sigur că are proprietar? Ce, ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și înaintând spre public): Domnilor, domnilor, trebuie să fim necruțători, trebuie să rupem firul otrăvit! Priviți-mă bine, domnilor, sunt silit, sunt obligat, în modul cel mai josnic, în chipul cel mai murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit să fiu un personaj secundar, domnilor, în numele nu știu cărei logici interne pe care a dat-o autorul piesei! Unde-i autorul? Unde-i canalia? Ce logică-i asta? Ați văzut și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în groapă. Să cad de mii de ori în aceeași groapă... Până când? Până când? MAMA: Măcar de-ar mai schimba groapa. OMUL CU SACAUA: Nu mai vreau să car apă cu sacaua! MAMA: Nu mai vreau să spun „vezi ce faci!”. Detest aceste cuvinte. RECRUȚII: Da, mamă! PRIMUL BĂRBAT: Nu mai vreau să mănânc semințe! AL DOILEA BĂRBAT: Mi-e silă de semințe! Mi-e scârbă! Na-vă semințele înapoi! Le aruncă peste BRUNO, GRUBI și MAJORDOM.) CĂLĂTORUL GRĂBIT: Și eu! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am bagaje? CASIERUL (Uluit la rândul său.): Cum, ce-s alea bagaje?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.): Nu, nu port bagaje! (HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
destul de multe Suzuki Vitara, foarte populare prin partea locului. Pesemne că un traficant de droguri local dăduse tonul. Am coborât din furgonetă și m-am uitat în jur, încercând să mă orientez fără să par prea pierdută în spațiu. Am detestat întotdeauna cartierele de locuințe sociale; a-ți găsi drumul prin ele e mai rău decât labirintul de la Hampton Court 1, care măcar are un truc pe care-l poți găsi și o persoană pe o platformă, deasupra, gata să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-o niciodată. De fapt, nu știu cum m-aș descurca fără ajutorul dumneavoastră. — Foarte ușor. Ar trebui să mergi în susul apei la Misiune, să faci troc... Sau și mai departe: la Santa Marta... — Nu vreau să mă mai întorc la Santa Marta. Detest locul ăla. Este în Amazonia, dar ai crede că cei care locuiesc acolo îl urăsc Luptă să scape de el, să se prefacă a fi departe... Încearcă să uite de selva care-i înconjoară și, tocmai de aceea, selva îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încerca să caute un fals viitor. Continua să fie același, același din totdeauna, dar fără nume, fără carte de identitate, fără amprente digitale înregistrate, fără un număr care să-l însoțească peste tot ca un al doilea eu. Ura numerele. Detesta faptul că, ani de zile, fusese 10318775, număr pe care trebuia să-l știe pe dinafară, să-l repete întruna și să-l pună mereu sub semnătura de pe cecuri, de pe documente și de pe chitanțele cărților de credit. — La naiba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
juridic de la Intercorp, Janice Kittenburger, editorul revistei Style, era surdă la orice fel de sugestie legată de ideea că Amanda era un bolovan agățat de gâtul companiei. Janice, care era originară din Maryland, dar avea un ego de dimensiunile Texasului, detesta și cel mai insignifiant amestec în sacrul proces editorial. Din perspectiva ei - atât cât putea Janice să aibă o perspectivă prin ochelarii de soare enormi și negri pe care îi purta în orice încăpere -, cu cât un material era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vedea nimic amuzant în situația dată. Și nu mai era prea sigură nici de partea cu supraviețuirea. Aproape la fel de incredibil și de neamuzant ca durerea era și faptul că fetița, Carinthia, venea pe lume cu două săptămâni mai devreme. Amanda detesta oamenii care veneau mai devreme. Era un gest grosolan și deloc la modă. Tu erai surprins în momente penibile și, în cel mai rău caz, sugera faptul că persoana respectivă nu avea nimic mai bun de făcut. Oamenii care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se foiască. În ciuda așteptărilor, nu a izbucnit într-un urlet. A fornăit puțin, după care a adormit la loc. —Slavă Domnului, a mormăit Amanda din pat. Mi-a ronțăit sfârcurile de mi le-a făcut praf. Amanda ajunsese deja să deteste alăptatul. Când una dintre asistente îi spusese Amandei „așezați-vă într-o poziție confortabilă“, din dorința de a-i explica acesteia cum se proceda corect, între cele două intervenise un schimb dur de replici. Într-o poziție confortabilă? zbierase Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i spună lui Jake. Era sigur că el n-avea să fie de acord cu astfel de răsfățuri - și pe bună dreptate. Personal vorbind, lui Alice i-ar mai fi prins bine câteva zile de odihnă în lux. Dar Jake detesta locul ăla și era hotărât s-o ducă acasă. Jake îi explicase foarte clar că spitalul era împotriva principiilor lui. Întoarsă în Vechea Morgă, Alice a încercat să nu bage în seamă contrastul. Sau mormanele de gunoi din bucătărie, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu prea trebuia să fie pe-acolo - cu toate că fusese rugată să-și mângâie fiul mai des, Amanda prefera să riște viitoarea sănătate emoțională a lui Theo decât să-l lase să vomite pe una dintre hainele ei de firmă. Amanda detesta din tot sufletul faptul că nu putea să se mai îmbrace în negru fiindcă Theo îi regurgita tot timpul pe umăr. Alternativa- o garderobă în toate nuanțele laptelui praf pentru copii - nu-i surâdea deloc. La alăptat renunțase de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din pachet inelul butucănos pe care se vedeau inițialele ei. — Ce drăguț, a spus pe un ton chinuit doamna Duffield. Și-a strecurat inelul lângă diamantele Garrard și a întins mâna ca să admire efectul. Între timp, tatăl lui Alice, care detesta grădinăritul, se holba nedumerit la suportul de picioare pentru grădină, rezistent la apă, care era realizat din fâșii vechi de tapet. Ei îi cumpăraseră lui Jake niște romane de Umberto Eco. —E o glumă, înțelegi? l-a îmboldit mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De vreme ce, în mod clar, copilul își începuse ziua, Hugo a acceptat nenorocit inevitabilul. —E vremea pentru biberon și baie, Theo, a anunțat el cu toată veselia de care era în stare. Care, la drept vorbind, nu era prea multă. Hugo detesta să-i facă baie lui Theo. Copilul era la fel de ușor și de alunecos ca un pește și părea foarte încrezător în capacitatea lui de a înota, așa că încerca, în mod constant, să scape din mâinile lui taică-său. Hugo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu era nici pe departe la fel de dificil ca încercarea de a pregăti respectiva mâncare. Alice, care nu avusese în viața ei nici cea mai mică înclinație pentru gătit, ura fiecare minut pe care-l petrecea făcând mâncare. Și, în special, detesta felul în care arăta bucătăria în urma eforturilor ei: ca o explozie într-o fabrică de supă. În chiuvetă se adunau mormane întărite de mâncare, iar pe podea și pe masă se întindeau tot felul de alte pete. Pe aragaz se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea îi era uscată, barba îi era crescută, iar privirea îi era hăituită și disperată. Alice și-a amintit că Jake spusese despre el că e un „ticălos uns cu toate alifiile“ și că-l detestase din prima clipă din motive pe care ea nu le înțelesese. În fond, el nu suferise din cauza Amandei Hardwick. Dar singura alifie prezentă acum era cea „întinsă“ pe părul în mod evident nespălat al lui Hugo. Costumul lui altădată elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
feței să arate mai frumoasă. După ce, atâția ani, se scăldase în produse Clarins, pielea lui Alice ridica obiecții serioase împotriva noii diete de săpun vegetal și apă. Recenta interdicție impusă de Jake la capitolul deodorant era o nouă provocare; Alice detesta ideea că alți oameni ar putea s-o miroasă. Dar, în ultima vreme, nu prea mai întâlnea oameni, așa că probabil că nici nu mai conta. Iar grupul de la parter era oricum format din niște împuțiți. Alice și-a privit hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu autobuzul... Dar, și-a spus Alice ținându-se sub control, nu mai conta. Factorul Amanda nu era singurul pentru care întâlnirea cu Hugo era imposibil de realizat. Mai era și factorul Jake; deși motivul exact pentru care Jake îl detesta pe Hugo rămânea un mister, Alice bănuia că, în esență, era vorba de faptul că Hugo era personificarea tuturor principiilor în care Jake nu credea. Într-adevăr, era greu să ți-l imaginezi pe Hugo insistând asupra corectitudinii politice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de optimism a lui Hugo era înlocuită treptat de un sentiment covârșitor de dezamăgire. Fără să se gândească, crezuse că Alice avea să vină, dar acum asta i se părea din ce în ce mai puțin probabil. Alice era căsătorită cu Jake, care îl detesta în mod vehement, iar el era căsătorit cu Amanda, pe care Alice se părea că o percepe într-o lumină similară. Hugo era pe punctul să se întoarcă și să plece, târșâindu-și picioarele, către parcarea supermarketului când a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un fel foarte atrăgător. — Mă întrebam... oare ar trebui să-l cumpărăm? Vreau să spun: e un chilipir? Dacă ați fi în locul nostru..., vocea i se transformase într-o șoaptă, ...dumneavoastră l-ați cumpăra? Hugo și-a dres glasul. Dumnezeule! Detesta întrebările de genul ăsta! Era însă limpede ce trebuia să facă. Să-și facă datoria de profesionist. Să le spună că mormanul ăla de lemne nu numai că avea potențial să devină o casă de familie, dar că reprezenta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui, iar acum continuau să fie vitale la momentul mersului la culcare, personalul de la Chicklets nu era de acord cu ele, iar Hugo le privea cu sentimente împărțite - deși le era recunoscător pentru liniștea pe care o aduceau în casă, detesta faptul că-l făceau pe Theo să arate ca un Hannibal Lecter cu aripioare de plastic întinse de-o parte și de alta a feței. Dar, când Hugo l-a dezbrăcat pe Theo, motivul care determina cumințenia complet necaracteristică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tras de inelul de deschidere cât de discret a putut. Plin de grijă, a turnat lichidul într-un pahar și i l-a dus lui Alice. Îți mulțumesc foarte mult. Alice a sorbit cu delicatețe. Bere. Băutura pe care o detesta cel mai tare. Cu excepția chestiei ăleia făcută din iarbă, pe care o adusese odată Jake și care ar fi trebuit să aibă niște calități de detoxifiere uluitoare. La vremea respectivă, Alice își spusese că ar fi putut să bea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întreaga lui atitudine se îmbunătățise de când începuse ședințele de terapie. Așa cum i se îmbunătățise și igiena personală. Nu numai că se spăla, dar începuse, din nou, să se și radă, iar părul ăla soios și lins, pe care Alice îl detesta, în sfârșit dispăruse. —Are niște cremă hidratantă în dulapul din baie. E prima dată când îl văd folosind așa ceva, a adăugat ea. A început chiar să se dea cu aftershave. Ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată. În urechile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Lucia, cum de nu ți-ai dat seama de asta? Cum? Era așa de greu să înțelegi cum poate iubi un scriitor ratat? Dintr-un difuzor invizibil răbufniră acordurile melodiei Volare... Își duse mâinile la urechi. Nu pentru că ar fi detestat melodia respectivă, ci pentru că o percepea ca fiind o altă formă de tortură (rafinată) inventată de Magician, inepuizabil atunci când era vorba despre înfipt ace ascuțite în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
această scurtă prezentare Bernard mă consideră un prieten al librăriei. După cum vedeți, îmi spuse el, cărțile sunt expuse aici în vrac. De fapt nu sunt expuse de loc, stau în teancuri formate la întîmplare, așa cum le așază viața. Personal eu detest marile librării organizate tematic sau după autori. La ce bun să clasifici, să-ți bați capul cu inventarea unor categorii ? Roman, eseu, proză scurtă, biografii... Autori străini, autori autohtoni... toate acestea nu sunt decît niște pretențioase tentative de a pune
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]