1,497 matches
-
Aprobarea sau dezaprobarea socială exercită o influență, la rândul lor. La modul general, oamenii tind să se conformeze cu ceea ce se spune și se face (corectitudinea politică este un bun exemplu). O cenzură delicată refulează opiniile inconvenabile și condamnă acțiunile deviante. Toată lumea trăiește după valori acumulate. Persoanele care se nasc în același mediu social sau în aceeași epocă (aparținând aceleiași generații) au tendința de a trăi după aproximativ aceleași valori. Cei care au în comun aceleași valori au tendința de a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cercetător, decât în perioada în care antagoniștii își mențin atitudinile. Când gerontocrații sovietici au ieșit din scenă, iar Gorbaciov a preluat comanda, păstrătorii au încetat persecuțiile tuturor ereziilor, iar inovatorii au devenit mai îndrăzneți. Cei izolați, fără putere, sunt considerați "devianți" și li se rezervă soarta obișnuită, în societatea respectivă, pentru tipul lor de devianță. De exemplu, un inovator în domeniul valorilor estetice poate deveni subiect de amuzament sau poate fi amenințat cu moartea (așa cum i s-a întâmplat lui Salman
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fii acuzat de dorința de a restabili ordinea morală sau, din contra, de dorința de a sabota moravurile, permițând orice. O democrație puternică, bazată pe adeziunea fermă a cetățenilor săi, suportă cu ușurință grupurile minoritare, chiar și pe cele mai deviante. E adevărat și că adesea este mai bine să treci cu vederea decât să atragi atenția asupra unui film sau a unei cărți care vrea să scandalizeze. Dar atunci când un grup ia amploare sau atunci când se înmulțesc operele provocatoare, care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mulți copii. Pentru a se reproduce, societatea are nevoie de doi sau trei copii. La nivel micro, dintr-un motiv sau altul, familiile nu mai transmit valorile pe care ne așteptăm să le transmită. Siguranța societății este amenințată de comportamente deviante. Să încheiem cu un alt exemplu. Identificăm la contemporanii noștri (la nivel micro) o tendință de fond, pe care am numit-o refuzul finitudiniii: nu acceptăm moartea, suferința, imprevizibilitatea sorții, accidentele fatale, adică faptul că orice lucru pe lumea aceasta
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
151-155, 162, 169-170, 177, 201 D Datorie, 122, 136, 142, 206 Demnitate, 98, 123, 140, 150, 153, 172, 199, 201 Democrație, 20, 40, 50, 71, 91, 101, 121, 123, 142, 148, 150, 157, 168, 170, 176, 197-198, 202, 205-206, 230 Deviant, 18, 23, 41, 202-203 Devianță, 41, 137, 141 Dezvoltare, 19, 113, 117, 126, 139, 158, 170, 202, 204 Dialectică, 9, 22, 29, 117, 143, 155, 158 Diagnostic, 58, 87, 102, 181, 185 Diagnosticare, 11, 57-58, 83, 87, 102, 107, 115
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mâna pătrată, faciesul rectangular, fruntea îngustă, pilozitate bogat reprezentată. Din punct de vedere psihologic acest tip constituțional reunește trăsăturile unei personalități exploziv-agresive, de factură paroxistică. El este tipul epileptoid și reprezintă terenul pe care se poate dezvolta, neobligatoriu, epilepsia, conduitele deviante violente, tulburările de caracter și comportament. d) Tipul displastic, este constituția care prin caracteristicile sale psihosomatice nu intră în nici unul dintre tipurile mai sus prezentate, împrumutând caracteristici disparate de la toate acestea. Acest tip constituțional reprezintă terenul pe care se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este constituția care prin caracteristicile sale psihosomatice nu intră în nici unul dintre tipurile mai sus prezentate, împrumutând caracteristici disparate de la toate acestea. Acest tip constituțional reprezintă terenul pe care se poate dezvolta, neobligatoriu, epilepsia, tulburările de comportament, în special cele deviante antisociale. Tipologia somato-psihică a lui E. Kretschmer a fost ulterior completată de K. Conrad care i-a adăugat o notă evolutiv-genetică prin care explica aceste diferențe tipologice dintre indivizi. În sensul acesta K. Conrad pleacă de la relația existentă între vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adolescenței. Acestei perioade de vârstă, caracterizată prin criza de dezvoltare psiho-biologică, îi sunt specifice următoarele tipuri de tulburări psihice: dificultăți de adaptare și comunicare, stări complexuale, tulburări de comportament, bufee delirante sau delirant-halucinatorii de tip discordant, tulburări instinctuale de factură deviantă, anorexia mintală la fete etc. Este o perioadă deosebit de sensibilă prin vulnerabilitatea ei extrem de mare. c) Grupa de vârstă cuprinsă între 21...30 ani prezintă următoarele caracteristici: stabilizarea personalității și a conduitelor, interese psiho-biologice și psiho-sociale legate de intrarea individului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individului în viața socială, în activitatea profesională, întemeierea familiei proprii, desfășurarea unei activități regulate profesionale. Acestei perioade îi sunt caracteristice următoarele tipuri de tulburări psihice: stări conflictuale, dificultăți de adaptare competitivă, eșecuri cu efecte psihotraumatizante, nevroze, stări reactive, toxicomanii, conduite deviante, psihoze endogene. d) Grupa de vârstă cuprinsă între 31...40 ani prezintă următoarele caracteristici: interese legate de viața socială, profesională și familială. Acestei perioade de stabilitate în viața individului, îi sunt caracteristice următoarele tipuri de tulburări psihice: psihopatiile, nevrozele și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai poate descărca prin forme de conduită de tip sublimativ, cum ar fi alcoolismul sau toxicomaniile. Spre deosebire de agresivitate care este o stare psihică potențială, violența este o formă de conduită agresivă „învățată” prin adoptarea unor „anti-modele” de comportament de tip deviant sau sociopatic. Ea are un caracter distructiv, antisocial, prezentând prin aceasta un mare grad de periculozitate. Este legată de tulburările de activitate, voință, instinctuale, fiind prezentă în multe afecțiuni psihice. Tulburările afective Aspecte psihologice generale Afectivitatea reprezintă ansamblul de reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări caracteriale reacționale în cursul cărora dezechilibrul și inadaptabilitatea rezultă din situația în care se află subiectul, tulburările având, în acest caz, un rol definitiv; b) tulburările caracteriale și structurale se manifestă ca mecanisme patologice de adaptare la realitate (reacții deviante, aberante, ineficace sau exagerate etc.); c) structura caracterială poate fi patologică, în cursul cărora tulburările de comportament sunt expresia unor tulburări afective profunde. Studiind manifestările psihopatologice care apar în cursul tulburărilor de comportament, R.L. Jenkins distinge următoarele aspecte: - reacții hiperkinetice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intense. Din punct de vedere clinico-psihiatric, D. Marcelli distinge următoarele tipuri de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este modalitatea de a „lupta în mod laș” a persoanelor slabe și instabile, complexate. Tulburări psiho-morale caracterizate prin tendința de compensare morbidă a apetențelor Eului personal, frustrat sau cu carențe emoțional-afective, de educație, lipsa modelelor parentale cu o situație oedipiană deviantă sau chiar absentă. Acestea sunt reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: furtul, colecționarismul adesea absurd, inutil, la întâmplare, lipsit de criterii valorice, refugiul în alcool, droguri psihotrope etc. O privire generală asupra suferințelor psiho-morale, ne pun în față câteva aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și R. Olivier-Martin). Se consideră că există trei modele de personalitate normală și anume: Normalitatea statistică, cea care asimilează norma ca frecvență. În cazul acesta indivizii normali sunt indivizii medii, pe când indivizii anormali sunt considerați ca reprezentând categoria de indivizii devianți, care se abat de la medie. Nu trebuie însă confundat „anormalul” cu „anomalia”. Normalitatea ideală desemnează o stare de perfecțiune la care se aspiră. În acest caz, orice comportament care nu este conform cu normele etice sau cu cele sociale (în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personal ca instanță de „cenzură morală” a personalității. În sensul acesta distingem următoarele tipuri de deficiențe de adaptare-integrare: starea de dependență familială sau socială, reprezentând o inadaptare pasivă a individului, starea de inadaptare activă caracterizată prin conflicte, conduite de tip deviant, delincventă, sociopatie, acte antisociale. 8) Personalitățile deteriorate Acest grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și care survine ca urmare a evoluției clinico-psihiatrice a unor procese psihopatologice grave, la o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu conduite antisociale. Spre deosebire de persoanele dependente care se simt frustrate și cer „compensații” societății sau celorlalte persoane, persoanele violente sunt cele care frustrează societatea și pe ceilalți, motiv pentru care societatea instituie măsuri de autoprotecție împotriva acestora. Existența de tip deviant este un model de viață în contradicție cu ordinea morală și cu legile social-juridice care normează viața în societate. Personalitățile violente sunt indivizi impulsivi, lipsiți de autocontrol și de critica responsabilității morale și sociale față de actele și conduitele lor. Având
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reperelor valorice și a formelor de control și protecție socială. Ele se produc ca manifestări generale în cadrul unui grup comunitar-uman și sunt expresia și consecința acestor stări de criză socială. Ca modalitate de manifestare ele se caracterizează prin panică, conduite deviante antisociale, conduite de refugiu (alcoolism, toxicomanii) criminalitate, suicid, conduite de dependență (prostituție) etc. Având cauze sociale și fiind, cum spuneam, consecința unor evenimente sociale psihotraumatizante colective care le explică apariția, formele de manifestare și dinamica psihosocială, ele vor avea soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele situații morbigenetice: locuința supraaglomerată care generează conflicte, locuința de tranzit care generează sentimentul de insecuritate și înstrăinare al persoanei în raport cu reședința sa, impresia de artificial, de inautentic, promiscuitatea locuințelor supraaglomerate cauzează surmenajul psiho-senzorial, conflicte, tensiuni, angoasă, tulburări nevrotice, conduite deviante sau delictuale, violență. 6) Devalorizarea persoanei Ce va deveni în final persoana umană aflată în aceste condiții de viață socio-culturală, economică, morală? J. Folliet descrie un veritabil sindrom de degradare al personalității umane caracterizat prin următoarele aspecte: golirea interioară a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și nu comportamentul acesteia; nu conduce la identificarea cauzelor comportamentului; stabilește o barieră între cadrul didactic și elev; scade stima de sine a elevilor; are consecințe emoționale asupra elevului: frica, izolarea etc.; crește frecvența comportamentelor disruptive; produce agresivitate și comportamente deviante: minciuna, chiulul, violența etc; poate fi considerată și adoptată ca posibilă metodă în soluționarea tuturor conflictelor (de exemplu, elevul agresat poate adopta aceeași metodă în soluționarea unui posibil conflict cu un alt elev). Ca alternativă în folosirea pedepsei, pot fi
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
a fost stabilită echipa de lucru formată din: consilierul școlar; învățătoarea clasei. 7.2. Stabilirea obiectivelor Obiective pe termen lung: conștientizarea de către băiat a adevăratelor cauze ale comportamentului său și identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului, în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; formarea unui eu social, bazat pe o imagine și o stimă de sine conform posibilităților reale ale personalității. Obiective
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
intervenția adultului, în vederea evitării pe viitor a unor astfel de conduite. De fiecare dată când apare un compoament greșit, se cuvine să i se atragă atenția asupra acestuia și să se discute cu elevul în vederea conștientizării riscurilor presupuse de comportamentele deviante manifestate. folosirea recompensei Satisfacția resimțită de copil la aprecierile laudative ale educatorului sau ale părintelui trebuie să devină o motivație pentru repetarea acelui comportament. Se cuvine să se urmărească de fiecare data formularea aprecierilor laudative după un set de reguli
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
faptul că băiatul lor depune mai mult efort pentru a colabora. În ciuda acestor încercări ale băiatului de a se apropia tot mai mult de părinții săi, aceștia continuă să lipsească mult de acasă, lăsându-l mereu nesupravegheat. X. Concluzii Comportamentul deviant al băiatului, precum și rezultatele slabe sunt cauzate de tulburările emoționale suferite. Absența de acasă a tatălui și în special a mamei, care ar trebui să îi ofere sprijin afectiv și mediu securizant, au determinat apariția anumitor tulburări la nivel comportamental
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
elevei M. R. sunt consecința deciziei părinților de a lăsa copilul în grija bunicilor. Privată de sprijin emoțional, eleva nu reușește să găsească în bunici un sprijin de nădejde, considerându-i mai degrabă dușmani.Această frustrare emoțională a generat comportamente deviante, M. R. fiind incapabilă să gestioneze foarte bine emoțiile negative. Ipoteza: Dacă se cunosc factorii determinanți ai inadaptării școlare și se vor folosi strategii adecvate, atunci eleva în cauză se va integra în colectivul de elevi și se va adapta
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
a fost stabilită echipa de lucru formată din: consilierul școlar; învățătoarea clasei. 7.2. Stabilirea obiectivelor Obiective pe termen lung: conștientizarea de către fată a adevăratelor cauze ale comportamentului său și identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; formarea unui eu social, bazat pe o imagine și o stimă de sine conform posibilităților reale ale personalității. Obiective
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
integrării elevului B. D, a fost stabilită echipa de lucru formată din: consilierul școlar; învățătoarea clasei. 7.2. Stabilirea obiectivelor Obiective pe termen lung: conștientizarea adevăratelor cauze ale comportamentului său; identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; Obiective pe termen scurt Elevul B.D.: va participa activ la discuțiile din clasă, alături de colegii săi, oferind tuturor libertate
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]