1,445 matches
-
ilustrat de stările de arierație mintală sau oligofrenii și nu poate fi recuperat, în ceea ce privește „restructurarea” sistemului personalității, ci poate fi numai compensat, în cadrul unor anumite limite prin metode de psihopedagogie specială etc. 2) Deteriorarea Deteriorarea este un proces psihopatologic de dezintegrare a sistemului personalității care se produce după completa formare-organizare a acesteia. Deteriorarea se desfășoară de sus în jos, în sens invers, ca direcție, procesului de integrare și are un caracter progresiv și ireversibil. Se produce de la nivelul instanțelor superioare voluntare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
K. Bonhoeffer, - termenul organic se referă în mod direct la psihozele organice cerebrale. Din punct de vedere psihopatologic se disting două grupe de manifestări simptomatice, și anume: a) simptome obligatorii, care sunt prezente în toate cazurile, reprezentate prin: obnubilarea conștiinței, dezintegrarea personalității, demența; b) simptome facultative, care nu apar decât în anumite circumstanțe și sunt reprezentate pentru tulburări legate de localizarea leziunilor cerebrale. În ceea ce privește dinamica psihopatologică a proceselor psihotice de cauză organică cerebrală, se pot delimita câteva „modele de evoluție clinică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suicidului în sfera factorilor sociali, ai relațiilor interumane, a influenței pe care modelul socio-cultural o are asupra comportamentelor, acțiunilor și integrării sociale a individului. Plecând de la aceste considerente, E. Durkheim distinge patru forme de suicid: a) Sucidul egoist datorat unei dezintegrări a grupului social care duce la un exces de individualizare. b) Sucidul altruist datorat unei supraintegrări sociale care duce la o insuficiență a individualizării fiind, prin aceasta, o replică a suicidului egoist. c) Sucidul anomic se datorează unei dislocări anarhice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a unor state importante la schimbările la scară mare din sistemul internațional. Între căderea Zidului Berlinului din noiembrie 1989 și lovitura de stat eșuată din luna august, care a precedat dispariția Uniunii Sovietice în 1991, sistemul internațional a asistat la dezintegrarea structurii bipolare de putere ce a caracterizat ordinea internațională după 1945. Au fost puțini, inclusiv dintre experți, cei care au anticipat schimbările dramatice care au avut loc în această perioadă. În plus, "șocul sistemic" asociat cu dispariția ordinii Războiului Rece
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Centrală, și la reunificarea Germaniei care a rezultat pe cale de consecință (Keohane ș.a., 1993, pp. 1-2). Prin urmare, se consideră că sfârșitul Războiului Rece este anterior colapsului Uniunii Sovietice din 1991, referindu-se la perioada începută în 1989, în care dezintegrarea distribuției bipolare de putere militară a început să se manifeste în sistemul internațional global. "Strategiile statelor" se referă la modalitățile prin care statele se folosesc de resursele lor materiale și diplomatice pentru a-și urmări interesele naționale. Potrivit tiparului stabilit
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1989 și 1991 încă nu este deloc limpede. De exemplu, rămâne de dezbătut de ce Uniunea Sovietică s-a dezintegrat atât de brusc în această perioadă, în ciuda asumpției generale privind stabilitatea ei pe tot parcursul Războiului Rece. În mod similar, consecințele dezintegrării imperiului sovietic pentru ordinea internațională emergentă sunt incerte în continuare. Situația în care se află sistemul internațional în prezent nu este neapărat în totalitate nouă. Dar natura neașteptată și scara uriașă a schimbărilor asociate cu sfârșitul Războiului Rece adaugă greutate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să adopte o transformare la nivelul marii strategii, criza continuă a identității aduce dovezi că presiunile sunt orientate în acest sens. În cele din urmă, dacă nu se adoptă schimbarea, atunci criza de identitate amenință să se sfârșească printr-o dezintegrare a țării, având drept cauză implicarea alături de Occident și impactul globalizării asupra structurii ei politice interne. Multe dintre presiunile pentru schimbare cu care se confruntă Germania, Japonia și China în prezent își au originile la începutul anilor 1970 sau chiar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ne surprinde că acest fapt este foarte controversat și că a făcut ca mulți actori locali din regiune să considere America o putere agresivă și imperialistă. Există un contrast foarte puternic între acest tipar și evenimentele din jurul sfârșitului Războiului Rece. Dezintegrarea Uniunii Sovietice se pretează într-o mai mică măsură unei explicații convenționale la nivel de sistem. Realiști structurali proeminenți, inclusiv Waltz, acceptă în mod explicit că această evoluție este cel mai bine înțeleasă ca un colaps intern, ale cărui origini
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de secol XXI, încărcat de florile răului cuprinse de miasmele descompunerii. Este precum Bocitoarele lui Picasso - la care face trimitere profesoara de franceză - unde corpul uman se destramă, își pierde unitatea, divinitatea dispare de pe chipul omului. Sîntem parte la marea dezintegrare existențială, prefațată de Blaise Pascal acum trei secole - ca în aforismul 477 unde vede omul căzut de la locul lui - pierzîndu-și centralitatea, punctul de echilibru, divinitatea. Ion Caraion, în cartea sa Bacovia. Sfîrșitul continuu (prima ediția în 1975, a doua în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
negocieri directe, ulterior, în secolul al XX-lea, diplomației i-au fost atribuite valente noi reprezentând procesul general prin care statele comunica, se influențează și rezolva conflictele prin negocieri.12 În contextul încheierii Războiului Rece, care a însemnat colapsul comunismului, dezintegrarea unor state, dar și apariția unor state-problemă (care nu se mai aflau sub controlul unor puteri influențe), diplomația tradițională prin instrumentele clasice de negociere s-a dovedit vulnerabilă în fața acestor provocări. Diplomația tradițională devine astfel o institutie perimata nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
amplu proces de transformare și remodelare caracterizat de manifestarea unor tendințe antagoniste, cum ar fi: extinderea procesului de democratizare, afirmarea drepturilor omului și principiilor economiei de piață, concomitent cu lărgirea cooperării și integrării în structurile europene și euro-atlantice, procesul de dezintegrare și fragmentare a entităților statale multietnice. Sfârșitul bipolarismului a creat acea normalitate de condiții favorabile edificării unei arhitecturi de securitate perfecționate pentru întreg spațiul euroatlantic, dar și pentru zone precum Orientul Mijlociu, urmărindu-se, totodată, creșterea securității și stabilității la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cealaltă. - Cred că diagonalele fac mai bine ordine. Fiecare structură are propriul cod de circulație. Semnalele ei de trafic. - Și războiul? - Da. Pictate toate așa cum le văd eu. E vorba despre formă, regulă și cum vrem să-i spunem, În fața dezintegrării În puncte și virgule, În pete. Față În față cu dezordinea culorii și vieții. Un tip pe care Îl chema Cézanne a fost primul care a văzut asta. - Nu-l cunosc pe Cézanne ăla. - N-are nici o importanță. Vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
afectează motricitatea organelor fono-articulatorii, fluența vorbirii. Sărăcia de vocabular, confuzii semantice, erori gramaticale nesistematice (categorii gramaticale eronate, construcții deficitare de fraze, lapsusuri frecvente etc.) cât și asocierea bâlbâielii deseori cu dislalia, toate pledează cu încadrarea balbismului într-un sindrom de dezintegrare fonetică, de disociere a modului de gândire. Cert este că în bâlbâială se produc, în raport cu mediul, pe fondul unei structuri psihice precare, o multitudine de procese de dezorganizare a relațiilor complexe intrași interpersonale și anume: a) o dezorganizare a aparatelor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
tulburare intelectuală, manifestată prin tulburări de evocare, de folosire a simbolurilor, de formulare prepozițională, de abstractizare și generalizare, cu ecou asupra laturii instrumentale a limbajului. Tulburările de recepție și de înțelegere, de interpretare a limbajului sunt asociate cu fenomene de dezintegrare fonetică. În sens invers, tulburările de recepție sau emisie nu pot fi izolate de tulburări ale laturii intelectuale a limbajului și chiar de limbajul propriuzis: memoria, voința, gândirea, atenția. Sub raport clinic, aceste aspecte funcționale se traduc prin fenomene de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fenomene de anartrie ale aparatului periferie al vorbirii, care uneori se manifestă prin mutism achinetic, ce presupune o întrerupere de natură lezională a formației reticulare ascendente: prin simptome afazoide, în sensul că perturbările nu sunt constante ci dau aspectul de dezintegrare fonetică universală, polimorfă, labilă; prin disocieri automatico voluntare, lapsusuri, sărăcie verbală, confuzii de vocabular și de sens, agramatisme, inversări în topica frazei; prin jargonafazie, stereotipii verbale, perseverări și deseori prin afazie fonemică sau semantică. Adeseori intervin fenomene de mutism psihogen
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a auzului fonematic. În concluzie, realizarea actului complex al cititului se datorește celor trei mecanisme de recepție nervoasă: vizuală, auditivă și motoră, iar contactul acestora are loc în lobul parietal și occipital. În cazul lezării acestei zone corticale se produce dezintegrarea funcției cititului. Dacă lezarea are loc în diferite puncte, caracterul tulburării poate să fie diferit: a) În unele cazuri subiectul pierde recunoașterea literelor datorită pierderii memoriei denumirii grafice și a desenului ei, citirea literelor în sinteza lor fiind imposibilă, ceea ce
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fi ținută sub observație, cel puțin la fel de mult ca și bolnavul, și, în cazul în care există probleme, acestea trebuie să fie tratate. Starea psihică a bolnavului, mai ales în situația în care această boală este cronică, însoțită de o dezintegrare din mediul profesional și social, devine vulnerabilă și însoțită de reacții emoționale cu conținut depresiv sau anxiogen în raport cu gravitatea problemei, cu tipul de personalitate a bolnavului, cu tratamentul urmat, cu simptomele afecțiunii sale, dar și cu nivelul său cultural. Pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
dar teoriile mai recente extind relațiile de dominație dincolo de relațiile de clasă. Din acest unghi, ideologia "servește aranjamentelor instituționale stabile prin explicarea, justificarea și solicitarea suportului pentru un sistem particular de stratificare a cărui cădere sau demisie ar conduce la dezintegrarea unui model particular de control"10. Pe de altă parte, se poate vorbi de prezența ideologiei și în cazul celor care protestează față de ordinea socială existentă, în contextul căreia aparțin unor grupuri sociale subordonate, marginalizate sau aflate la extremele politicii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
coezive ca familia, neamul, asocierea voluntară, vecinătatea. Există însă și autori ce afirmă că nu întotdeauna globalizarea are ca rezultat dezvoltarea unor societăți omogene, uniformizate și că în unele părți ale lumii globalizarea produce mai degrabă efecte de fragmentare și dezintegrare (Held, 2003). Este de notat și efortul pe care organizații supranaționale cum ar fi Uniunea Europeană, Banca Mondială și Organizația Națiunilor Unite îl fac pentru a propune și a implementa politici menite să întărească comunitățile locale. Din aceste motive, aici, în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
majore în timpul vieții, în timp ce, peste 40% din cei născuți în 1955 par să fi prezentat un risc major de depresie, la un moment dat în existența lor. Explicațiile efectului de cohortă sugerează faptul că, generațiile mai recente au suferit din cauza dezintegrării unității familiale și din cauza schimbărilor rapide ale valorilor sociale care au început în anii 1960 (Klerman & Wiessman, 1989)135. Scăderea susținerii sociale și faptul că nu se mai identifică cu valorile sociale comune, probabil au plasat generația tânără într-o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în cadrul forțelor armate cauzate de lupte individuale pentru preluarea puterii, de o succesiune la conducere, de diferențe ideologice, de obiective apărute în cadrul instituției militare, sau, dificultăți concrete, pe care punerea în aplicare a anumitor politici le implică [Dix, 1982]. Cu privire la dezintegrarea grupului de la guvernare, Finer [1962: 176-177] arată, în mod corect, posibilitatea ca aceasta să se dividă tensiunile și problemele decurgând din faptul că un grup de soldați, cei din guvern, dețin poziții care, pe termen lung, pot fi foarte diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
registrelor, pentru încrucișarea mai multor trasee în corpul aceluiași capitol; subiectul este abandonat și reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și adesea absurd sau hilar. Profesorul Eupoteca, devenit șeful unei echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică parodică a lui Victor Petrini din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
total a fost rezultatul unei forme deosebit de virulente a naționalismului, care a devenit posibil prin apariția societăților de masă. Societățile de masă, indiferent dacă sînt totalitare sau democratice, se sprijină pe o legitimitate politică din ce în ce mai largă. Într-o perioadă de dezintegrare socială și de insecuritate personală, un număr tot mai mare de aspirații populare, ne-satisfăcute în interior și devenite legitime, erau proiectate în exterior: Morgenthau a susținut că există o legătură strînsă între apariția societăților de masă, ferocitatea puterilor naționaliste
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
când și-au câștigat independența în secolul al XIX-lea, după cum au procedat noile țări din Asia și Africa post-colonială după cel de-al Doilea Război Mondial. Puterea sa s-a evidențiat mai ales după căderea Imperiului Sovietic și după dezintegrarea fostei Iugoslavii și Cehoslovaciei. Astăzi, statul-națiune pare a fi o formă atât de "naturală" încât este greu să ne dăm seama că, istoric vorbind, este un fenomen foarte recent. De asemenea, este important să ne amintim că au existat, de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
generală a corupției, la tot ceea ce privește corupția și la propriul său mod de a fi. Dimpotrivă, izvorul principal al întregii sale neliniști dar și a inspirației sale a fost mereu meditarea în jurul aceleiași coruptibilități, înțeleasă ca o dispariție prin dezintegrare a forțelor sale, a corpului său, a sănătății sale, a raționalității sale, a dinamicii sale, precum dizolvarea progresivă a elementelor care constituie integritatea și mișcarea interioară, în interiorul unei parabole destinate inexorabil să sfârșească. Mai mult: a fost poarta care a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]