1,549 matches
-
introducă într-o cameră de zi micuță. Pe pereți atârnau fotografii înrămate, iar podeaua era ocupată de fotolii asortate, pe care erau așezați ceilalți trei Sprague. Ridicară cu toții privirea, dar nici unul nu se ridică. Le-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții și i-am salutat: — Bună. Madeleine făcu prezentările, timp în care eu m-am uitat cu o privire tâmpă la natura moartă din fața mea. — Bucky Bleichert, dă-mi voie să-ți prezint familia mea. Mama, Ramona Cathcart Sprague. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
De fapt ar trebui să le faci pe plac tuturor bogătașilor care se apropie de vârsta de șaizeci de ani. Ar putea da senilitatea-n ei și poate te confundă cu moștenitorii lor. Am izbucnit în râs și mi-am dezvelit incisivii. Martha se întinse după creion, dând să-i imortalizeze. — N-am avut timp să mă gândesc prea mult. Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond cu care ai boxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sincronizați. După aceea am rămas îmbrățișați, năclăiți din cap până-n picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în mai puțin de patru ore și am gemut. Madeleine se desprinse din îmbrățișarea mea și își dezveli dantura perfectă, maimuțărindu-mi trăsătura specifică. Am izbucnit în râs și i-am spus: — Ei bine, numele tău n-o să apară în ziare. — Până când nu vom anunța logodna Bleichert-Sprague? Am râs și mai tare. — Mama ta ar fi extrem de încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își trosni degetele. — La salonul de tatuaj Nathan din North Alvarado, numărul 463. — Ce-ai făcut acolo? Nebunul Joe își suflecă mâneca dreaptă, dezvăluind un șarpe cu limba despicată, sub care scria „Frant“. Își flexă bicepsul, iar tatuajul se lungi, dezvelind tot textul - „Sunt Franțuz“. — Sunt francez, se lăudă Dulange. Millard întoarse foaia. — Iar eu sunt polițist și începi să mă plictisești. Când mă plictisesc, preia discuția detectivul Bleichert. Detectivul Bleichert a fost cândva pe locul zece în lume la categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era în mijlocul curții de la școală și îi supraveghea pe copiii care se jucau la o groapă cu nisip. Am urmărit-o un timp cu privirea din mașină, apoi m-am apropiat. Mai întâi m-au observat copiii. Le-am zâmbit, dezvelindu-mi dinții, până când au început să râdă. Atunci Kay se întoarse cu fața spre mine. I-am spus: — Este vorba despre celebra manevră de înaintare a lui Bucky Bleichert. — Dwight! exclamă Kay. Copiii se uitau la noi de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scalpele. L-am ținut de încheieturi, apoi i-am tras un genunchi între picioare. A gemut, dar nu s-a dat la o parte, iar fața lui se apropia din ce în ce mai mult de a mea. Când ajunse la câțiva centimetri, își dezveli dinții și mă mușcă. Am simțit că-mi sfâșie obrazul. I-am mai tras un șut. Forța brațelor îi slăbi. Mă mai mușcă o dată de bărbie, apoi eu i-am lăsat brusc mâinile libere. Scalpelele se înfipseră în raftul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mâncarea. - Parcă ziua nu se mai termina, spunea Lea. Nu puteam fi văzută sub văl și nici eu nu vedeam prea bine, dar cum ar fi putut Iacob să nu-și dea seama că eram eu? Așteptam nefericită să mă dezvelească, să sară și să spună că a fost înșelat. Dar n-a făcut-o. A stat doar foarte aproape de mine, destul de aproape încât să simt căldura coapselor lui lipite de ale mele. A mâncat miel și pâine și a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nimic nu mai era așa cum știam eu. Frații mei, tata și toți ceilalți bărbați deveniseră grosolani și cruzi într-un fel de neimaginat înainte. Mormăiau printre dinți în loc să vorbască. Se scărpinau și se scobeau în nas și chiar se arătau dezveliți în fața femeilor. Și ce putoare! Zgomotul care venea de pe câmp era și el mai mult decât puteam suporta. Câini care lătrau, oi care behăiau, bebeluși care plângeau și femei care țipau. Cum de nu observasem până acum cum țipă unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au aflat. Propria mea mamă a țipat văzându-mi corpul plin de sânge. A căzut la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet. Și-a întins mâinile către mine, dar expresia feței mele a oprit-o. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să-mi umplu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Atlantida și din unele țări ca bunăoară Ta Kemet, îi lăsa un sân descoperit. Mersul fetei era lin ca o plutire. Luna juca în părul negru retezat la înălțimea umerilor. Adunat jos fald peste fald într-un unghi lung, veșmântul dezvelea în mers pulpa stângă, acoperind genunchiul. Auta rămase locului, vrăjit. Dar și ceilalți doi. La lumina lunii se vedeau ochii lungi cu sprânceana subțire și abia arcuită, aduși aproape sub tâmple, nasul subțire și drept, arcuit lin deasupra buzelor cărnoase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dinamice. De-a lungul câtorva secole de experimente, oxyputanii au analizat semnificațiile respectivelor modele ionice. Am la dispoziția mea și această descoperire. Am folosit-o ca să mă ajute la conceptualizarea nimănui altcuiva decât tocmai a unui oarecare Vultur-în-Zbor. Și Grimus dezveli Ochiul Ion. Era o simplă cutie neagră. Pe latura din față se vedeau șiruri întregi de ferestruici micuțe de sticlă. — Așază-te în fața lui, te rog. Vultur-în-Zbor îl ascultă și imediat în ferestruici apărură niște lumini micuțe, formând un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înger al morții perfect adecvat scopurilor mele. Din tine și din sora ta. Deși structura ei este mai slab definită decât a ta. Grimus se îndreptă către o pereche de piedestaluri plasate unul lângă altul, într-un capăt al încăperii. Dezveli unul din ele. Vultur-în-Zbor se trezi uitându-se la Cristalul de Apă. — Văd că-l recunoști, spuse Grimus. Din jurnalul lui Virgil. Bun, bun. Cu ajutorul lui te-am găsit și apoi te-am testat cu Ochiul Ion. Cu ajutorul lui te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului său. Apoi, plesnind dintr-un băț de chibrit cu Îndemânarea fumătorilor experimentați, aprinse o țigară și Își continuă binedispus convorbirea. Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis un caiet cu copertele cartonate, pe lângă care zăceau Împrăștiate tot felul de obiecte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit totul cu o fericire vădită, deschizând buzele Într-un surâs larg, dezvelindu și dinții mărunți și ascuțiți, de pește răpitor. Fața prelungă, osoasă, pletele răsfirate, nasul În vânt și o anume balansare a brațelor, ca și cum ar fi dirijat o orchestră invizibilă, Îi dădeau un aer atipic, dezordonat, făcându-l să pară caraghios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de luciul sidefiu. Închid ochii și sărut ușor apăsat. Ea Își trage piciorul sub așternut, ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trei țări românești, după cum, Înclin să cred, știe prea bine și ea. Da, mi-amintesc chestia asta cu Mihai Viteazul! Ne-a Înnebunit proful nostru la ore, a precizat Melanie pe un ton cât se poate de nostim (i se dezvelise un sân aproape În Întregime, dar nu luă În seamă faptul acesta). Dar de spioni ce știi? - mă Întrebă dintr-o dată, cu o curiozitate vădită În glas. Sau, de fapt, voiam să te Întreb de spioance. Chiar erau atâta de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua ei, Își oferea flori. Adică margarete - adăugă - pentru că margaretele erau cele mai frumoase flori de pe pământ!). Râdea fericită și făcea piruete, dezvelindu-și, În toată grația, pulpițele frumoase până sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că ar dori să bea un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să vedem ce mai găsești acum, că am devenit tare curioasă... Și după ce-și dezvelea dinții albi și chițăia ștrengărește, sorbea din paharul cu șampanie și aștepta. 126 La mulți ani fericiți, lebădă grațioasă, am spus eu banal, frizând din nou ridicolul. Dar ea râdea cu toată ființa, coborând uneori capul spre umărul meu și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mulțumită de rezultat Îl fixă și-l Învălui pe Va Întro privire care exprima foarte clar ceva pe care mai târziu băiatul va afla că se numește dăruire, abandonare și dorință. Apoi, cu teamă și foarte repede, Marinița și-a dezvelit locul Încălzit de razele din ochii lui Va, a constatat efectul de meteorit arzând care se Îndrepta către subconștientul băiatului și făcu un semn care În traducere liberă Însemna: M-am hotărât, hai vino! Băiatul s-a ridicat, a făcut
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i-au cam Închis ușa-n nas. Deja sînt trei săptămîni de cînd tot caut vreun indiciu care i-ar putea fi de folos. Sincer să fiu, n-am ajuns nicăieri. — Poate nici n-ai unde ajunge, spuse doamna Shand, dezvelindu-și dinții de cal În ceea ce voia să Însemne un surîs plin de interes. O fi Estrella de Mar un colț de rai, dar e unul mic. N-are chiar așa de multe ascunzișuri, din păcate. — Evident. Presupun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]