1,556 matches
-
tubul roșu. Anca nu părea să-l fi folosit. Cum îmi găseam tot timpul de lucru prin curte, o pândeam destul de des, fără să vreau. Să nu fi fost oare așa de mare diferența între cele două tuburi, între blonda diafană de pe cel galben și punkerița de pe cel roșu? Purtate de o singură persoană, parfumurile fuzionau într-un amestec înșelător și o suavitate sugerată de un întreg arsenal ideologic al clișeului, al kitschului ce prindea rădăcini și în mintea mea slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta normal și când o căutai era în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
verde presărat pe ici pe colo cu floricele galbene de păpădie privea cu bucurie la tot ce se întâmplă în jurul lui. Și cum stătea el cuminte, dintr-o dată, din valea ce se desfășura prin fața ochilor săi, se ridică o femeie diafană. Era îmbrăcată într-un văl larg și lung de culoare alb-roziu și avea părul desfăcut care valsa pe umeri. Aceasta se îndrepta spre el și, ca să nu-l sperie pe băiat, de la distanță i-a strigat: -Norocel, parcă așa te
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în mine o foarte palidă și umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
răspândi. Apoi se simți din nou rău, și de data aceasta nu mai reacționă la tratamente: febra era mică și oscilantă, lumina îl deranja, durerile de cap deveniră insuportabile, urina era amestecată cu sânge. În câteva zile, mâinile îi deveniră diafane și scheletice, cu încheieturile și tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își promise că nimeni, nicăieri nu-l va auzi rostind cuvinte imprudente. Dar nu prevăzu că nu avea să mai citească nimic în jurnalul lui Drusus. Mama lui Gajus A doua zi - în dimineața înghețată de ianuarie, cu nori albi diafani, cu muntele Soracte acoperit de zăpadă -, durerea neputincioasă provocată de moartea prietenului nevinovat se transformă în alarmă. Un senator strigase în Curie: „Tatius Sabinus și-a pregătit conspirația fiindcă a fost inspirat de trufia Agrippinei și de violența fiului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea; pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jeturile de apă și soluție de săpun stropeau caroseria ei acum imaculată. De fiecare dată când mașinăria își încheia ciclul, lăsam geamul jos și introduceam alte monede în fantă. Cei doi îngrijitori ne priveau din chioșcul lor de sticlă, muzica diafană a radioului cu tranzistori răsunând în aerul nopții pe când angrenajul se întorcea la poziția inițială. Catherine strigă, un icnet de durere întrerupt de mâna puternică a lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al preacuviosului sfânt Ioan Gură de aur, mulți s-ar fi așteptat ca să i se înmâneze cheile de la cimitir, cu tot ceremonialul de care era capabil un consiliu municipal, chei frumos aurite la comandă și legate cu o panglicuță roz, diafană ca un abur. Dar spre stupoarea lui, n-a fost să fie așa. Unii dintre cei 23 de consilieri, erau la curent cu jongleriile popești și au vorbit și ei în cunoștință de cauză, fără să facă apel la floricelele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe buze ce îi dezvelea o dantură albă, perfectă, cu ochii lui negri, pătrunzători, părul dat într-o parte, părea ca un Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
asemeni florilor pe care George i le culegea deseori și i le aducea când trecea pe la ea, la primărie. Buchetul, tot din flori de câmp, întregea culorile vii din coroniță și din frumusețea rochiei roz, în ton cu chipul său diafan. Voia să fie demnă pentru o astfel de ceremonie; s-a abținut să mai plângă, deși, chiar dacă mai voia, nici lacrimi nu mai avea, izvorul de unde se adăpau, secase. Stătea la căpătâiul lui și doar îl mângâia cu privirea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
frumusețea curbelor de șolduri reci când le-ating cu ochiul tainic pe nostalgice poteci. treci ca o idee-n toamnă care lasă-n urmă iz de arome pământene ambalate-n roz-birbriz. ochiul meu se pierde-n vise și în forme diafane cu imaginile-nchise, pot să-ți scriu două romane. pasul tău e înălțare visul ce coboară-n gând, umbra ta, rază de soare ce se joacă pe mormânt. lași ulciorul nopții scrum când te-adapi în ape sfinte din fântâna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fetiță cu părul blond ca razele soarelui, frumoasă ca luna și luminoasă ca vara. Poate cu genunchii puțin juliți și cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am înmărmurit la auzul cuvintelor zgomotoase și agitate: Atac de cord! Azi, lângă al tău mormânt, mă gândesc cât de scurtă și diafană ți-a fost viața. N-am venit la înmormântare, regret. M-am comportat ca un amorezat și totuși te știam doar de o oră. Așez două lalele pe mormânt și plec... Postu Denisa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
caut și acum pietrele cele mai șlefuite pentru joacă. Unde mă poartă pașii, unde întorc capul revăd la nesfârșit o frântură din copilăria mea din satul meu natal. Pământ al prieteniilor, al purității, al glasurilor cristaline de copii, al păsărilor diafane, al cerului senin, al bucuriei mă voi întoarce la tine întotdeauna ca să mă regăsesc fiindcă înțeleg a nu știu câta oară că veșnicia s-a născut la sat. Rîpea Bogdana, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra fostelor suflete nesigure ce s-au aflat în ele timp de patru ani trecuți, dar nerăbdătoare să împartă noi fantezii cu noi suflete nesigure. Un diriginte blând, cu un zâmbet diafan, ne privea cu căldură: Bine ați venit! Brusc, toată neliniștea devenise speranță. Speranța găsirii unei lumi mai bune acolo unde viața devine alta și metafora gândirii e din ce în ce mai reală, mai puternică și mai sugestivă. Dacă aș avea puterea să opresc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o bucată de văl de mireasă stropit cu sînge care, ținut de o piatră rotundă și plată, era mișcat În voie de vînt. Se cățără iute pe dolmen, dar, În mișcarea pe care o făcu pentru a apuca piatra, vălul diafan Își luă zborul, dus de vînt spre mare. Cu trupul chircit de neliniște, Îl urmări o clipă din ochi, apoi apucă piatra rotundă și plată cu amîndouă mîinile. Sprîncenele i se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea cu flori albe în buchete vor să sărute zarea. Noaptea-și închide pleoapa trebuie să vină zorii să vestească dimineața să pornească-n zbor cocorii. O zi împrăștie vântul miresme diafane în aerul ce mângâie clipele-n zbor, pe gene s-așează sclipiri astrale și privirea se-ncarcă cu-n tainic fior. Amintirea trezește doruri uitate și valuri ciudate mă-nvăluie ușor, te simt lângă mine deși ești departe și-n gură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ție, începe să-l amenințe Delfina ieșindu-și din fire, intrînd valvîrtej în baie, răsturnînd pe jos coșul cu rufe murdare, în timp ce Roja o urmărește buimac, întrebîndu-se ce-o fi apucat-o. Poartă pe ea doar o cămașă de noapte diafană cumpărată de la magazinul Mătasea, îi șade bine, o face să arate mai plinuță decît este în realitate, să știi că nici eu nu știu prea bine ce caut, sînt însă sigură că o să găsesc ceva care o să-mi confirme bănuielile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avea și patru stâlpi de susținere cu care Terente Marcovici nu știa Încă ce să facă. În fond, Își spuse el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări diafane, amare, Iar luna zâmbește albă pe cerul albastru-ntunecat Și transmite o bucurie de foarte mult măcar. Izvorul se plimbă, curge lin, intim, infinit la vale, Toate acestea au fost ale mele, Pe toate le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări diafane, amare, Iar luna zâmbește albă pe cerul albastru-ntunecat Și transmite o bucurie de foarte mult măcar. Izvorul se plimbă, curge lin, intim, infinit la vale, Toate acestea au fost ale mele, Pe toate le-am simțit, Dar acum cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Privesc la miezul nopții New York city-ul. E luminat și plin de viață. Nu contează ce-am trăit. Trăiesc ce vreau, și povestea o ia mereu de la început când vreau eu. Deși luminile mă îmbracă, (îmi amintesc de acele rochii superbe, diafane, peste care prințesele, contesele își puneau rochii groase, superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]