2,549 matches
-
patru principii diferite care acționează împreună pentru a construi imaginea unui personaj. Cu toate acestea, efectul lor poate fi descris doar atunci cînd profilul personajului a fost completat în linii mari. Acesta este un element constant în analiza naratologică: o dialectică pendulînd înainte și înapoi, între speculație și verificare. Numai dacă a doua activitate, analiza propriu-zisă, se realizează fără prejudecăți în ceea ce privește schița de profil și modelul folosit, textul primește o șansă să reverbereze în urmă, să complice sau chiar să contracareze
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nege iubirea (să urască)”, pentru a cunoaște inima noastră trebuie să privim acolo unde ea se odihnește, acolo unde aderă. „Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră” (Mt 6,21). În acest sens Bergoglio surprinde o dialectică între inimă și comoara sa, „astfel încât de la faptul corupției (personală și socială) se trece la inimă ca autor și păstrător al acestei corupții, iar de la inimă se trece la comoara de care este atașată inima”. E nevoie să luăm aminte
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a purtat numele de suprarealism. Pentru că suprarealismul aducea oarecum, pe de-o parte, cu ars magna sive combinatoria a manieriștilor, pe de alta cu onirismul romantic profund, s-a putut crede că el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei, între dadaiști, futuriști, constructiviști și diverse alte feluri de moderniști. Dar toate aceste curente ne sânt familiare, ideologia lor e simplă, uneori caricatural de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
critică diplomatică“, prin care se definește strict cercetarea manuscriselor (ter menul latinesc diploma denumește manuscrisul, per ga mentul). Scopul comparării, al colaționării, este stabilirea unui text.Pe lîngă disciplinele oarecum previ zibile din punctul de vedere al omului modern - gramatică, dialectică și reto rică -, filologul era menit să studieze muzica, aritmetica, geometria și astrologia. Născută din punerea alături a manu scriselor, filologia a alăturat cunoștințe din domenii felurite, Îmbrățișîndu-le erudit cît mai apropiat de original. Această parte a criticii o numesc
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
elaborează noi construcții de gîndire și, prin intermediul Învățămîn tului, Își transmit discipolilor Învățătura. Prototipul lor este Abelard, filozoful care În primele decenii ale secolului al XII-lea a făcut să vorbească despre el Întregul Paris, prin Îndrăzneala cu care aplica dialectica la discursul teologic, precum și prin parcursul dramatic al relațiilor cu tînăra sa elevă, Eloisa. 1. Capitolul de față are ca bază articolele din revista Me dioevo. Un passato da riscoprire, an I, nr. 10 (1997), scrise de Carla Frova și
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
vide supra nota despre Martianus Capella, cap. A.1. Filologia). Miniaturile manuscriselor scolastice reprezintă adesea sistemul cunoașterii prin imaginea unui copac, din al cărui trunchi puternic se despart șapte ramuri, cîte una pentru fiecare artă (id est disciplină): gramatica, retorica, dialectica, arit me tica, geometria, astronomia, muzica. Pentru a fi un Învățat, studiosul trebuia să fie stăpîn pe toate aceste discipline, chiar dacă În realitate, dintre relativ puținii care puteau accede la educația superioară, rari erau cei ce reușeau să-și desăvîrșească
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
unei atare accepțiuni, ar trebui să recunoaștem că nu există devenire (progres) decît acolo unde există mișcare, tensiune, contradicție. Aceasta este rațiunea heraclitiană a lui panta rei: "totul curge". Ipoteza spinoziană că Dumnezeu își are toate cauzele în sine, sau dialectica hegeliană a Ideii Absolute care se exteriorizează în lumea creată spre a se întoarce îmbogățită la sine, corespunde principial acestei creatoare deveniri. Faptul că exterioritatea va îngădui, prin multiplele sale manifestări ulterioare, și pe aceea a "răului valoric", devine în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nivelul existenței lui Dumnezeu însuși? Sau, în termenii lui Hegel spus, se definește, printre altele, Dumnezeu și ca o expresie a "unității și luptei contrariilor"? Cu siguranță că da, ar trebui să răspundem, pe de o parte, urmînd logica acestei dialectici: în absența ei nimic în afara existenței unui Dumnezeu "în sine", niciodată manifest nu ar mai fi fost posibil să fie. Pe de altă parte, în consens cu dogmatica creștină, deducem că dacă, în calitate de "prim principiu nematerial", Dumnezeu trebuie să fie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în ultimă instanță, a adevărului de minciună? Să credem că, dacă acest pericol viza în exclusivitate pe om, starea de ignoranță îi era hărăzită acestuia de către Dumnezeu ca o condiție firească a existenței sale edenice? Într-o atare alternativă, așa cum dialectica acreditează, șansa omului de a evolua era practic nulă. În ce consta, de fapt, adevărul atît de "periculos" ascuns în trupul mărului interzis: faptul că omul era "gol" (situație căreia i se pot asocia un ansamblu de conotații posibile), că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de aici, a minciunii). Căci, fără a fi cu adevărat o falsificare, întrebarea poate fi o insinuare a ei. Un exercițiu de (socio)logică a minciunii se derulează în continuarea scenariului biblic. Puterea de ocultare a limbajului simbolic, dublată de "dialectica șireteniei" (reservatio mentalis), este utilizată de Satan pentru a ascunde: • semnificația adevăratei morți a omului moartea spirituală pe care ruperea de Dumnezeu o presupune, semnificație infirmată de șarpe printr-o "nevinovată" și aparent adevărată constatare: Atunci șarpele a zis către
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
timp, să uităm că "orice eveniment negativ (xi) are efect "trezitor" asupra latențelor difuze ale binelui, care se manifestă recuperator în forme, procese și modalități de o incomensurabilă și nepotolită diversitate" [ibidem:62]. Nici una dintre cele două alternative nu exclude dialectica opuselor, acceptată însă într-o manieră recesivă, cum numește Mircea Florian disimetria esențială a structurilor lumii: "disimetria constă în împrejurarea universală că existența este structurată în termeni antitetici sau polari, în care unul domină, stă înainte, iar celălalt este recesiv
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în lume. Limbajul verbal și cele nonverbale definesc aceste categorii de instrumente. 3.3.1. Puterea înșelătoare a limbajului Să ne amintim, urmărind experiența edenică a ființei umane, că cel dintîi instrument de "putere mincinoasă" a fost cuvîntul. Iată cum dialectica "recesivității" a înzestrat cuvîntul, printr-o subtilă șiretenie, atît cu resurse constructive, dacă ne gîndim la faptul că lumea însăși este un rezultat al desfășurării Cuvîntului Creator, cît și cu resurse deconstructive, dacă ne amintim că păcatul originar și căderea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcat originar". Traian D. STĂNCIULESCU BIBLIOGRAFIE Afloroaei, Ștefan, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Institutul European, Iași, 1994. Aranguren, J. L., Sociologie de l'information, Hachette, Paris, 1967. Aquino, Thoma de, Summa theologiae. Despre Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1997. Augustin, De dialectica, traducere, note și comentarii de Eugen Munteanu, Editura Humanitas, București, 1991. Barnes, J. A., A Pack of Lies. Towards a Sociology of Lying, Cambridge University Press, 1994. Bădescu, Ilie, Teoria latențelor, Editura Isogep-Euxin, București, 1997. Bârliba, Maria Cornelia, Paradigma comunicării
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să determine natura adevăratei lupte și credințe creștine). Marc Angenot precizează că termenul "presupune o concepție despre cuvântul războinic apărut în timpul războaielor religioase" și semnifică "continuarea dezbaterii cu alte arme, o practică argumentativă condensată care se opune practicii lungi a dialecticii clasice"9. La origine se aplică în special operelor de controversă în materie de teologie, disputelor asupra dogmei, însă polemica poate fi definită, în strânsă corelație cu etimologia termenului, ca orice tip de confruntare umană: fizică și/sau verbală, reală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în scopuri amorale a argumentelor ad hominem și ad personam, asupra cărora vom reveni mai nuanțat) al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de exercițiu intelectual 19, dar și de joc sau meci frumos fără învingători sau învinși), polemicii i se recunoaște valoarea constructivă și nobilă. Cu toate acestea, istoria polemicilor ne arată că celebritatea lor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
remarcat că, în polemica literară, între argumentarea logică și amprenta stilistică a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se rupe, dispare în cazul pamfletului, ale cărui resorturi sunt de natură emoțională. În baza corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde câteva concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful adevărului (acesta aparține exclusiv dialecticii), ci al individului prin imaginea sa de "războinic" al cuvântului. Acestui aspect care justifică prezența argumentului ad hominem i se atribuie, la un moment dat, o valorizare peiorativă în La parole polémique, atașându-i-se o pesimistă viziune schopenhauriană: "Vrem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non a existenței discursului polemic. Sintetic și puțin reducționist, raportul între retorică și dialectică poate evidenția distincții de genul: monolog-dialog, persuasiv-euristic, ipoteze-teze, asertiv-dubitativ, însă, în practica discursivă, lucrurile nu pot fi strict demarcate, iar teoria a ajuns la puncte de vedere disparate și complexe, cel puțin în ceea ce privește retorica 23. Fără îndoială că aceste raporturi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al unui antiinstituționalism presupus (spre exemplu "însăși viața literaturii la un nivel greu observabil", cum ar fi negarea eminescianismului epigonic prin instaurarea noilor curente în poezie), iar celui de-al doilea un caracter direct și deschis, definibil ca "formă a dialecticii ideilor, în care disputa are menirea de a dezvălui adevărul, de a-l obliga să se releve"36. Trebuie adăugat că implicitul polemic este detectabil în structura profundă a unei uriașe diversități de texte, iar în ceea ce privește demersul nostru subliniem faptul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a interferențelor (Ion Vlad), iar în acest caz intenționalitatea autorului, disimulată sau explicită, precis direcționată sau orientată spre o țintă cu un contur ambiguu, va genera o gramatică specifică a textului. Accentul, determinat conjunctural și subiectiv, se va deplasa dinspre dialectică ("polemică ad rem", după Eminescu) spre "arta de a spurca frumos" (N. Balotă), atac gratuit, cu finalitate estetică. Nu e vorba aici de trecerea pe o scară valorică superioară, decât din prisma restrictivă a estetismului, ci de relevarea unei metamorfoze
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polémique: aspects théoriques et interprétations, G. Narr, Tübingen, J.-M. Place, Paris, 1985, coord. Georg Roellenbleck. Angenot, Marc, La parole pamphletaire. Les typologies des discours modernes, Payot, Paris, 1982. Aristotel, Organon, Topica, Cartea I, cap. "Utilitatea dialecticii", Editura Științifică, București, 1963. Aristotel, Retorica, traducere, studiu introductiv și index de Maria-Cristina Andrieș, Editura IRI, București, 2004. Bahtin, M., Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București, 1982. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie de Adriana
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aspects théoriques et interprétations, Tübingen, G. Narr, Paris:J.-M. Place, (c)1985,coord. Georg Roellenbleck. Angenot, Marc, La parole pamphletaire. Les typologies des discours modernes, Paris, Payot, 1982. Aristotel, Organon, Topica, Cartea I, cap. Utilitatea dialecticii, București, Editura științifică, 1963; Retorica, traducere, studiu introductiv și index de Maria-Cristina Andrieș, București, Editura IRI, 2004. Bahtin, M., Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, București, Editura Univers, 1982. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie de Adriana Babeți
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
La parole polémique, pp. 25-46. 17 Alain Roger, "Polémique et philosophie", în vol. Le discours polémique, Éditions Place, Paris, 1985. 18 Ibid.; autorul invocă drept exemplu Dialogurile lui Leibniz, Hume sau Berkeley. 19 Aristotel, Organon, Topica, Cartea I, capitolul "Utilitatea dialecticii", Editura științifică, București, 1963, pp. 7-8. 20 Aurel Sasu, Retorică literară românească, Editura Minerva, București, 1976, p. 21. 21 Marc Baratin, "La polémique et les traités de rhétorique dans l'Antiquité romaine", în La parole polémique, vol. cit., pp. 255-262
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1839 / 285 "Regele-cinema", 1895 / 292 Televiziunea în culori, 1968 / 294 Sfârșitul spectacolului / 299 Bomba numerică, 1980 / 302 Tehnica devenită poetică / 310 Capitolul XI Paradoxurile videosferei / 319 Arhaismul postmodern / 321 Tele-comunicare și cine-comunicare / 328 Viziomorfoze / 343 Negânditul colectiv / 347 Capitolul XII Dialectica televiziunii pure / 353 Organul democrației / 357 Deschiderea spre lume / 365 Conservarea timpului / 370 "Efectul de realitate" / 374 Douăsprezece teze despre noua ordine și o ultimă întrebare / 381 Bibliografie generală / 395 Mulțumiri Această carte s-a născut din nenumărate contacte (călătorii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]