1,929 matches
-
problema și premisa), structura originară judicativă poate să apară de două sau de trei ori, dar tot ea constituie forma de bază pentru această formă compusă a "problemei" sau "premisei". De altminteri, chiar și "forma" raționament se multiplică, fiindcă argumentarea dialectică poate cuprinde un șir de raționamente. Dacă o premisă este formulată astfel: "lumea este sau nu este eternă?" (unul dintre exemplele lui Aristotel), atunci putem ușor observa că este vorba despre un enunț alcătuit din două judecăți de predicație: 1
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel: "lumea este sau nu este eternă?" (unul dintre exemplele lui Aristotel), atunci putem ușor observa că este vorba despre un enunț alcătuit din două judecăți de predicație: 1. "Lumea este eternă"; 2. "Lumea nu este eternă". Strict formal, enunțul dialectic cu rol de premisă are ca unitate structurală a sa forma judicativă originară S P. Prin urmare, nu ne aflăm în afara limitelor dictaturii judicativului cu premisele dialectice. Totuși, este evident tonul diminuat formal din Topica, fapt legat de tema principală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicație: 1. "Lumea este eternă"; 2. "Lumea nu este eternă". Strict formal, enunțul dialectic cu rol de premisă are ca unitate structurală a sa forma judicativă originară S P. Prin urmare, nu ne aflăm în afara limitelor dictaturii judicativului cu premisele dialectice. Totuși, este evident tonul diminuat formal din Topica, fapt legat de tema principală a tratatului, aceea despre constituirea raționamentelor dialectice prin stabilirea "locurilor" (topoi) care, datorită unui anumit grad de generalitate, se potrivesc cât mai multor situații concrete de argumentare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitate structurală a sa forma judicativă originară S P. Prin urmare, nu ne aflăm în afara limitelor dictaturii judicativului cu premisele dialectice. Totuși, este evident tonul diminuat formal din Topica, fapt legat de tema principală a tratatului, aceea despre constituirea raționamentelor dialectice prin stabilirea "locurilor" (topoi) care, datorită unui anumit grad de generalitate, se potrivesc cât mai multor situații concrete de argumentare. Aspectele formale ale constituirii raționamentelor corecte, în general, reprezintă temă pentru Analitici (chiar dacă se acceptă faptul că Topica este anterioară
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
argumentare. Aspectele formale ale constituirii raționamentelor corecte, în general, reprezintă temă pentru Analitici (chiar dacă se acceptă faptul că Topica este anterioară Analiticilor). În lucrarea menționată, tema se referă la alcătuirea premiselor (sau "problemelor") ce reprezintă punctul de plecare al raționamentelor dialectice. De aici și cele mai semnificative subiecte, legate de noțiune și doar derivat de judecată și de raționament: raporturile dintre noțiuni, operațiile cu noțiuni, alte chestiuni referitoare la forma logică noțiune etc. ocupă cea mai mare parte din demersul acestui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de noțiune și doar derivat de judecată și de raționament: raporturile dintre noțiuni, operațiile cu noțiuni, alte chestiuni referitoare la forma logică noțiune etc. ocupă cea mai mare parte din demersul acestui tratat. Desigur, scopul este acela al constituirii raționamentelor dialectice, însă nu în sensul formal propriu Analiticilor, ci într-un sens tot formal, dar propriu căutării constituenților raționamentului dialectic, în primul rând, a premiselor dialectice, toate dependente de "locurile comune", pe care Artistotel le determină pe temeiul celor patru predicabile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la forma logică noțiune etc. ocupă cea mai mare parte din demersul acestui tratat. Desigur, scopul este acela al constituirii raționamentelor dialectice, însă nu în sensul formal propriu Analiticilor, ci într-un sens tot formal, dar propriu căutării constituenților raționamentului dialectic, în primul rând, a premiselor dialectice, toate dependente de "locurile comune", pe care Artistotel le determină pe temeiul celor patru predicabile: definiția, propriul, genul și accidentul. Chiar în această operație de căutare a locurilor comune, în vederea determinării premiselor raționamentelor dialectice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea mai mare parte din demersul acestui tratat. Desigur, scopul este acela al constituirii raționamentelor dialectice, însă nu în sensul formal propriu Analiticilor, ci într-un sens tot formal, dar propriu căutării constituenților raționamentului dialectic, în primul rând, a premiselor dialectice, toate dependente de "locurile comune", pe care Artistotel le determină pe temeiul celor patru predicabile: definiția, propriul, genul și accidentul. Chiar în această operație de căutare a locurilor comune, în vederea determinării premiselor raționamentelor dialectice, aspectul formal este preeminent. Poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectic, în primul rând, a premiselor dialectice, toate dependente de "locurile comune", pe care Artistotel le determină pe temeiul celor patru predicabile: definiția, propriul, genul și accidentul. Chiar în această operație de căutare a locurilor comune, în vederea determinării premiselor raționamentelor dialectice, aspectul formal este preeminent. Poate fi recunoscut în folosirea operatorului "trebuie", care, de fapt, este în acest context mai degrabă ceea ce s-ar putea numi "indicator de regulă", apoi în formularea ca atare a unor reguli care conduc spre folosirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noțiunea. Cum știm, și Categoriile tematizează tot noțiunea, dar dintr-o altă perspectivă decât Topica. Noțiunea însă nu este luată în sine, ci doar ca element al judecății, iar aceasta, cu toată bogăția sa formală, apare ca element al raționamentului dialectic. Nici acesta din urmă nu are un sens prin sine, ci doar pentru descoperirea adevărului, adică pentru formularea unei concluzii care să fie adevărată ori cât mai apropiată de adevăr. Dar aceasta nu este cu putință decât respectând reguli formale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Această limitare vine, cred, și din faptul că metodele în cauză se adresează judecății, iar tema de bază a demersului său din Topica este noțiunea, adică aceasta, ca formă logică, socotită în măsura în care constituie (în sensul actului de constituire judicativă) premisa dialectică, aceasta, la rându-i, oferind condiția de constituire a argumentării (dialectice). Este dincolo de îndoială preeminența aspectului formal al elementelor "logice" puse în discuție de autor și, de asemenea, accentul pus de el pe o "formă" logică, noțiunea, tematizată în funcție de participarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se adresează judecății, iar tema de bază a demersului său din Topica este noțiunea, adică aceasta, ca formă logică, socotită în măsura în care constituie (în sensul actului de constituire judicativă) premisa dialectică, aceasta, la rându-i, oferind condiția de constituire a argumentării (dialectice). Este dincolo de îndoială preeminența aspectului formal al elementelor "logice" puse în discuție de autor și, de asemenea, accentul pus de el pe o "formă" logică, noțiunea, tematizată în funcție de participarea sa la constituirea judecății. Ceea ce este stabilit în această lucrare, semnificativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mod nemijlocit și necesar cunoașterea însăși (și actele bazate pe celelalte facultăți); iar scoaterea la iveală a acestei condiționări devine posibilă prin deschiderea unui orizont al rostirii filosofice care va avea de la bun început forma potrivită tocmai ca analitică și dialectică; dovadă: însăși structura "criticii rațiunii pure" (atât "teoretice" cât și "practice"). Prin urmare, cel puțin la o primă vedere, cele două "discipline" capătă și la Kant un rol propriu-zis constitutiv, dar, într-o anumită măsură, diferit față de cel avut la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acela de a restabili granițele valabilității cognitive, ale cunoștinței veritabile, granițe dependente de înseși condițiile de posibilitate ale acesteia. Oricum, funcțiile constitutive ale unor reguli logice, ale unor operații etc., pe care logica generală, în alcătuirea sa ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o proiectează filosoful german? Ea apare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirea, iar cea din sistemul logicii-organon cu aparența logică, în sensul că o produce ca atare, cea dintâi este concepută de Kant după schema celei aristotelice, pornind de la terminologie ("paralogism", "antinomie", "teză" etc.) și sfârșind cu structura logică a argumentelor dialectice (structura paralogismului și circumscrierea sa local-epistemică; structura logică aporematică: teză antiteză etc.). E drept că dialectica transcendentală nu poate lucra regulativ decât dacă își asumă, "critic", anumite limite și își recunoaște capcanele în care își poate trimite operațiile, adică raționamentele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant, doar despre o extindere a semnificațiilor analiticii și dialecticii. În privința rostului lor epistemic, ele nu mai sunt doar teorii ale raționamentului, deși dialectica cercetează "raționamentele dialectice" (toate conchizând asupra necondiționatului, pentru care nu există niciodată un concept "plin", adică legat de un obiect posibil prin experiență, ajungându-se astfel la aparență), ci sunt și "critici", discipline investite cu sarcina de a stabili elementele a priori ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunde întrucâtva topicii aristotelice, pentru că ea, asemenea acesteia din urmă, cercetează locurile în care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de producții dialectice, adică de o cunoaștere aparentă. Kant încearcă să transforme în așa fel dialectica ce a produs, până la el, cunoaștere aparentă (prin paralogism transcendental, antinomii ale rațiunii și prin idealul rațiunii pure) într-un fel de cod de disciplină a folosirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici și aparența normativă a sarcinilor ei): indicarea limitelor până la care se poate întinde rațiunea, în așa fel încât ea să nu-și impună, prin argumentele aparente (falacioase), judecăți ale sale care au pretenția unor cunoștințe veritabile. Dar în corpusul dialectic porpriu-zis, unde Kant are în vedere aplicarea transcendentă a conceptelor pure ale rațiunii, regăsim funcția propriu-zis normativă a dialecticii. Analitica și dialectica din sistemul logicii transcendentale se arată mai departe, în primul rând, ca mijloace "critice" aflate la îndemâna unui subiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
circularitate a condiționărilor în relația dintre experiență și logica transcendentală kantiană, care va trebui evidențiată ca atare în prezentarea care urmează. Oricum, pe această bază devine clară și "ideea" unei critici a folosirii logicii dincolo de limitele experienței, adică folosirea sa dialectică; ceea ce Kant numește prin "dialectica transcendentală" moștenită din istoria filosofiei se referă la această folosire ilicită a logicii. Supusă criticii, dialectica transcendentală nu mai creează aparență, așa cum se întâmplă în cazul dialecticii din logica generală, ci doar stabilește limitele folosirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elemente", dar pentru a reface calea de constituire fenomenală kantiană; în acel context își vor regăsi locul și conceptele de la acest subcapitol, atât cele referitoare la elementele analitice (ale constituirii fenomenale veritabile), cât și cele care se referă la elementele dialectice (regulative și falacioase). Rațiunea reprezintă etajul superior al facultății de cunoaștere și este gândită de Kant asemenea sensibilității și intelectului, adică într-un sens logic și, apoi, într-unul transcendental. Pe de o parte, rațiunea este facultatea raționării, a construcției
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este interesat în primul rând de acest aspect al rațiunii, cât mai degrabă de posibilitatea folosirii pure a ei, iar în această privință, dacă rațiunea are propriile sale concepte (forme a priori) și, apoi, de posibilitatea ca mecanismele raționamentelor dialectice să poată fi demontate, așa încât aparența pe care ele o creează să poată fi recunoscută ca atare. În legătură cu cea dintâi problemă dacă rațiunea are propriile sale concepte răspunsul este afirmativ: rațiunea posedă anumite forme a priori, numite de Kant "Idei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru că rațiunea, în funcționarea sa pură prin Idei, "nu se raportează niciodată de-a dreptul la obiecte, ci la conceptele intelectului despre ele."122 În legătură cu cea de-a doua problemă dacă poate fi indicată aparența pe care o creează raționamentele dialectice răspunsul este la fel ca la cea dintâi, afirmativ: printr-o "critică a rațiunii pure", care cercetează facultatea de cunoaștere în privința formelor sale pure și a competențelor și limitelor sensibilității, intelectului și rațiunii, poate fi scoasă la iveală aparența creată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la fel ca la cea dintâi, afirmativ: printr-o "critică a rațiunii pure", care cercetează facultatea de cunoaștere în privința formelor sale pure și a competențelor și limitelor sensibilității, intelectului și rațiunii, poate fi scoasă la iveală aparența creată de raționamentele dialectice, a căror producere este, cumva, "naturală", susține Kant. Pentru a limpezi problema legată de raționamentele dialectice, este necesar un alt cadru de discurs, anume cel din parte a doua; important pentru demersul de față este faptul că aceste raționamente conchid
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de cunoaștere în privința formelor sale pure și a competențelor și limitelor sensibilității, intelectului și rațiunii, poate fi scoasă la iveală aparența creată de raționamentele dialectice, a căror producere este, cumva, "naturală", susține Kant. Pentru a limpezi problema legată de raționamentele dialectice, este necesar un alt cadru de discurs, anume cel din parte a doua; important pentru demersul de față este faptul că aceste raționamente conchid asupra necondiționatului pornind de la condiționat: de aici încadrarea lor sofistică și aparența în cunoaștere pe care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de față este faptul că aceste raționamente conchid asupra necondiționatului pornind de la condiționat: de aici încadrarea lor sofistică și aparența în cunoaștere pe care ele o creează. Paralogismul transcendental, antinomia rațiunii și idealul rațiunii pure, singurele forme posibile ale raționamentului dialectic, conduc spre necondiționat. Cum a apărut acesta? Ce rost are el în proiectul lui Kant, care încearcă să facă ordine în spațiul cunoașterii veritabile? Pentru a răspunde la astfel de întrebări, trebuie să trecem de la diferența dintre cunoașterea veritabilă și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]