3,587 matches
-
Prima parte a cărții, „Pregătirea cadrului propice”, face o analiză riguroasă asupra fenomenului antisemitismului, așa cum este reflectat În documentele Consiliului de Miniștri În intervalul 1940-1944. Mărturiile documentare ale antisemitismului antonescian sînt expuse ordonat, relevînd politica de stat extremistă practicată de dictator. Deși rivali pe tărîmul politic (chiar dacă pozau Într-o alianță puternică pentru „salvarea neamului”), „Între cei doi conducători [Horia Sima și Ion Antonescu, n.n.] era un consens perfect În ceea ce privește convingerea că evreii trebuie eliminați din societatea românească” (p. 28). După
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cetățenii lumii postcomuniste. Ultimul studiu al lucrării, semnat de Michael Shafir, este de departe cel mai captivant prin prisma faptelor recente la care face trimitere, dar și care Încearcă să răspundă unor Întrebări stringente: cine sînt cei ce susțin reabilitarea dictatorului Antonescu? Ce legături există Între istoricii doctrinari și sfera politicului? Și, nu În cele din urmă, cui folosește această campanie? Ceea ce face autorul este un studiu de politologie și psihologie politică. Reușind să descurce și să explice „firele” unei campanii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
jucat impunerea terorii, a represiunii În menținerea la putere a lui Dej, În suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere În „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat Într-un gen de uitare binevoitoare. Din 1948 pînă În 1965 regimul comunist s-a caracterizat În primul rînd prin represiune, apelînd la măsuri extreme
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de naționalism. În august 1968, Ceaușescu a reușit o manipulare aproape perfectă, Întrucît s-au constituit gărzi de apărare, inclusiv la Uniunea Scriitorilor, unde Însă a fost repede demobilizată din cauza vocației bahice a voluntarilor. În acel an de apogeu pentru dictator cineva din proximitatea puterii (Gh. Apostol) denunța metodele la care a recurs Ceaușescu pentru a-l Înlătura pe Drăghici și a-și consolida puterea. Liderul comunist critica regimul, afirmînd că „un stat modern nu poate fi condus de păstori și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de serviciu sau ca turiști (pp. 446-477). În sfîrșit, Într-un plan de măsuri generale pentru anul 1989 (pp. 497-523), apare angajamentul că vor fi reduse cheltuielile materiale și consumurile energetice, iar componentele electronice vor fi produse În țară. Paranoia dictatorului ajunsese și aici. Lipsiți de mijloace adecvate, securiștii nu mai puteau afla cine sînt autorii lozincilor scrise pe asfaltul șoselelor, În closetele publice, În gări și pe trenuri. PÎnă și Încă puținii cîini comunitari deveneau incontrolabili, unii purtînd inscripția ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
planurile Întocmite pentru lunile noiembrie și decembrie 1989 (pp. 524-540), Securitatea se dovedea lipsită de perspicacitate, acordînd atenție „țărilor asiatice din zona Golfului”, deși străinii participanți la revoluție au fost În majoritatea lor europeni, arabii fiind mai degrabă de partea dictatorului. Marius Oprea publică la sfîrșitul lucrării un indice biografic care conține micromonografii ale celor care coordonau represiunea. În aceste pagini, talentul literar al autorului se manifestă din plin (pp. 541-574). Din noianul de informații am selectat doar cîteva: N. Briceag
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
diplomatice cu Israelul, România devine, dintre toate țările blocului sovietic, favorita Occidentului. În epoca de destindere inițiată de Nixon și Kissinger, Ceaușescu apare ca un pion important, fiind tratat ca atare: au loc vizite la nivel Înalt de ambele părți, dictatorul român primește toate onorurile, iar În 1975 României i se acordă clauza națiunii celei mai favorizate, fapt ce permite sporirea schimburilor comerciale bilaterale. Aici e clou-ul: pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, clauza poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
oficial! - că România va respecta drepturile omului În domeniile specificate de amendamentul Jackson-Vanik. Nimic mai fals, după cum vor constata americanii. Făcînd din drepturile omului un stindard al politicii externe americane, administrația Carter răcește considerabil relațiile cu România, motiv pentru care dictatorul de la București așteaptă cu nerăbdare revenirea republicanilor la putere. În principiu, calculul său n-ar fi complet greșit: relațiile sale cu republicanii au fost bune (vezi cazurile Nixon și Ford), iar aversiunea față de URSS și realismul politic aplicat mai strict
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rînd de conceptul de neamestec În treburile interne ale altui stat, alegînd astfel, din prevederile Actului Final de la Helsinki, doar pe acelea care Îi serveau cauza și trecînd cu vederea orice stipulări referitoare la drepturile fundamentale ale omului. Oricum, iar dictatorul român nu pierde ocazia să o repete, În viziunea regimului de la București „adevăratele” drepturi ale omului sînt cele pozitive, social-economice, de tipul dreptului la un loc de muncă, la educație sau Îngrijire medicală. În plus, În viziunea lui, libertatea religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prevedea suspendarea pe șase luni a clauzei națiunii celei mai favorizate. În aceste condiții, era greu de presupus că În 1988 clauza avea să fie acordată iarăși. Mesajele transmise lui Ceaușescu de administrația americană explicau clar acest aspect, iar reacția dictatorului român a fost aceea de a declara că renunță la clauză „În condițiile amendamentului Jackson-Vanik”, la Începutul anului 1988, În cursul vizitei la București a subsecretarului de la Departamentul de Stat, John Whitehead. Forțînd, bazîndu-se pe niște atuuri de dispariția cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de existență a unor «relații speciale» cu SUA și de «aprobare» de către Statele Unite a regimului său, decît de conținutul real al acestor relații” (p. 40). Așa se face că, Într-un moment cînd tensiunile dintre două țări erau deosebit de puternice, dictatorul român considera că o eventuală vizită a lui Reagan În România ar Înlătura ca prin farmec toate problemele. Nu se poate nega faptul că vizitele la nivel Înalt sînt un indicator elocvent pentru stadiul relațiilor dintre două țări; În același
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a studiului despre filmele istorice ale lui Nicolaescu, studiul Aureliei Vasile demonstrează că reprezentările orașului și satului În cinematografia anilor ’70-’80 corespundeau rețetelor pe care Ceaușescu le Împărțea autoritar - „Il Duce ha impartito ordini”, cum se zicea altădată despre dictatorul Italiei fasciste. Un film din 1979, Clipa, de Vitanidis și Săraru - să nu uităm aceste nume! -, era pur și simplu legitimarea demolărilor care nu se vor mai opri un deceniu Întreg. Memoria colectivă despre acea epocă este ancorată, pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
M., pentru faptul că „mizează... pe dubla funcție de explorare a prozei - în sens artistic și în sens moral”(Mircea Iorgulescu). Relațiile din cadrul raportului om-istorie sunt reconstituite aici într-o continuitate temporală corespunzând biografiei autorului în punctele sale esențiale. Despre clovni: dictatorul și artistul (1997) este o continuare la Anii de ucenicie... Textele de aici vorbesc despre formare ca deformare, despre scriitor în societatea totalitară, despre premiul ce i-a fost retras autorului la apariția volumui Pe contur, despre cenzură, despre exil
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Olanda), 1989; Le Thé de Proust et autres nouvelles, tr. Alain Paruit, André Vornic și Marie-France Ionesco, Paris, 1990; Der Trenchcoat, tr. Ernest Michner, Göttingen, 1990; Le Bonheur obligatoire, tr. Alain Paruit și André Vornic, Paris, 1991; On Clowns: The Dictator and the Artist, tr. Irina Livezeanu, Joel Agee, Anselm Hollo și Alexandra Bley-Vroman, New York, 1992; ed. (Despre clovni: dictatorul și artistul), Cluj-Napoca, 1997; Compulsory Happiness, tr. Lynda Coverdale, New York, 1993; ed. (Fericirea obligatorie), Cluj-Napoca, 1999; Casa melcului (Dialoguri), București, 1999
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Der Trenchcoat, tr. Ernest Michner, Göttingen, 1990; Le Bonheur obligatoire, tr. Alain Paruit și André Vornic, Paris, 1991; On Clowns: The Dictator and the Artist, tr. Irina Livezeanu, Joel Agee, Anselm Hollo și Alexandra Bley-Vroman, New York, 1992; ed. (Despre clovni: dictatorul și artistul), Cluj-Napoca, 1997; Compulsory Happiness, tr. Lynda Coverdale, New York, 1993; ed. (Fericirea obligatorie), Cluj-Napoca, 1999; Casa melcului (Dialoguri), București, 1999; Întoarcerea huliganului, Iași, 2003. Repere bibliografice: Petrescu, Scriitori, 112-117; Cristea, Domeniul, 283-286; Titel, Pasiunea, 73-76; Vlad, Lectura, 182-187; Georgescu
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
a fi”, CRC, 1990, 32; Ov. S. Crohmălniceanu, Exercițiul cotidian al terorii, RL, 1991, 42; Mircea Handoca, Mircea Eliade - fascist, legionar, antisemit?, JL, 1992, 13-14; George, Sfârșitul, IV, 300-304; Alexandru Vlad, Amurgul clovnilor, VTRA, 1993, 4; Ștefan Borbély, Artistul și dictatorul. Trei trepte pentru un dezacord admirativ, APF, 1993, 9; Liviu Petrescu, Univers carceral, ST, 1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167; Negoițescu, Scriitori contemporani, 254-256; Papahagi, Interpretări, 125-128; Marco Cugno, Norman Manea rătăcitorul, APF, 1995, 3-4; Virgil Nemoianu, Profil Norman Manea, ST
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
decât să sporească, tocmai prin neindivizualizare, utilitatea generală a acestui model În procesul de schimb”. Marea majoritate a orașelor din Lumea Veche sunt, de fapt, un amalgam istoric de elemente ce amintesc de Bruges și de Chicago. Deși mulți politicieni, dictatori și urbaniști au pus la cale proiecte de reamenajare completă a unor orașe existente, aceste vise erau atât de costisitoare financiar și politic, Încât rareori au depășit etapa de schiță pe hârtie. În schimb, urbanizarea parțială este pusă În practică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
atent divizat din punct de vedere funcțional, astfel Încât permită planificarea și standardizarea În vederea atingerii unui singur obiectiv. Guvernarea conform planului, urbanistul și statul Primul dintre principiile de urbanism ale lui Le Corbusier, precedând chiar „moartea străzilor”, a fost formula „Planul: Dictator”. Cu greu am putea exagera accentul pe care Îl pune acest arhitect, asemenea lui Descartes, pe construirea unui oraș care să reflecte un plan rațional și unic. Le Corbusier avea o foarte mare admirație pentru taberele și orașele romane, datorită
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
faptul că nu era reprezentativă pentru situația Tanzaniei. Cel de-al doilea aspect ce prefigura experiența tanzaniană era faptul că patologiile birocratice normale erau exacerbate de puterea deținută de un partid unic, de tradiția administrativă autoritară și de prezența unui dictator (fie el și binevoitor) care pretindea rezultate . Deseori, locațiile noilor sate erau alese nu În funcție de logica economică, ci căutându-se „pete albe” pe hartă (de preferință În aproprierea drumurilor), unde să poată fi plasați sătenii. În 1970, În regiunea Lacului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și simbolistica ei, București, 1996; Günter Grass, Toba de tinichea,București, 1997; Herma Köpernik Kennel, Jogging cu Securitatea, pref. Ana Blandiana, București, 1998; Michael Ende, Iordan Chimet, Împreună cu Elli în Imaginaria, pref. Mircea Horia Simionescu, București, 1999; Frank Geerk, Trandafirii dictatorului, București, 1999 (în colaborare cu Matei Gavril); Ernst Jünger, Eumeswil, București, 2000; Oskar Pastior, 33 poeme cu Petrarca, București, 2000; Ursula Michels-Wenz, Nietzsche pentru stresați, București, 2000; Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, București, 2001; Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
Omnia 60 - Inedit 1, București, 2003. Traduceri: Antologia lirică a Uniunii Scriitorilor din Carinthia, București, 1993; Zarko-Petan, Minunata viață a lui Iosip B. Tito, București, 1993; Lev Deleta, Wolfang Mayer-König, Oglinda în care ne privim, București, 1996; Frank Geerk, Trandafirii dictatorului, București, 1999 (în colaborare cu Nora Iuga); Lev Deleta, Dincolo de Feuerwald, București, 2000; Kurt Marti, Necrologuri, București, 2001; Beat Brechbühl, Despre retezarea munților, București, 2002. Repere bibliografice: Elena Guga, Cronică de librărie, LCF, 1968, 38; Valeriu Cristea, Accente într-o
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
său: Suntem Într-un lagăr de exterminare: toți suntem contaminați, condamnați, toți ne așteptăm rândul. ș...ț În ultima vreme, fiecare zi este un necrolog. Și acest jurnal, o carte a morților, un pomelnic 8. Regizată și supravegheată de un dictator smintit, viața În România lasă o puternică impresie de suprarealitate, despre care vorbește Mircea Dinescu Într-un discurs ținut la Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o perspectivă absolută, În care tu te situezi, poate că această istorie nu are nici o relevanță. Perspectiva mea Însă este aici diferită: eu am vrut să intru, să mă uit În istoria aceasta măruntă, din ’71 până În ’89, când un dictator smintit reducea literatura la funcții clar propagandistice. Ea s-a străduit să rămână artă, să iasă de sub aceste indicații, și nu i-a fost tocmai ușor. Aici, pe mine m-a interesat doar atât - nu În comparație cu celelalte țări din Europa
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din atitudinea de opoziție Închisă În mine Însumi la o atitudine deschisă, publică: Încep să vorbesc și să scriu, Îmi comunic mesajul de nesupunere, iau cuvântul la o ședință, trimit la editură romanul În care spun că Ceaușescu e un dictator și așa mai departe. Până nu se Întâmplă acest pas scriitorul respectiv practică doar o formă de supraviețuire, de igienă mentală, de curățenie, de rezistență la intruziune, dacă vreți. Refuz să fiu malformat de exterior, dar rezist individual, fără să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
televiziunii, În toată țara. Încrederea În tranziție a aparținut, cum voi Încerca să demonstrez succint doar, unor foarte puțini intelectuali, pe de o parte, și grupului restrâns de demnitari politici și militari care l-au părăsit În ultimul moment pe dictatorul stalinist, pe de altă parte. Trebuie să facem diferența Între starea de spirit incendiară care a pregătit tranziția și cea care ține incontestabil de utopia culturală care s-a dezvoltat În perioada comunismului stalinist. Nu această inadecvare Între un anume
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]