137,703 matches
-
precizia și austeritatea cu care e construit un univers al copilăriei în care personajele sînt firești dar totodată înduioșătoare. Herman este copilul confruntat cu o problemă care de obicei nu există decît pentru adulți: identitate de sine, cu corolarele ei, diferența și identificare. El suferă de o boală a bătrînilor: chelește. Schimbarea lui fizică este în primul rînd percepută de lumea matură din jurul lui, părinții, ca o nenorocire, ceea ce într-un fel declanșează criză de identitate a copilului: în ochii plini
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
ci una personală, expusă cu mare finețe psihologică de scriitor. Pentru copilul Herman părul reprezenta un spațiu simbolic al copilăriei, al afecțiunii și dezmierdării, acea chezășie a siguranței care constituia privilegiul lumii sale de copil, protejată și ferita de dilemele diferenței ori ale schimbării. Gestul ciufulirii părului de către mama este ceea ce îi lipsește cel mai mult, și prin el îi lipsește de fapt statutul lui de copil. De asemenea, îi lipsește faptul că nu mai poate folosi un pieptăn cu dinți
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
sîrbă), ilustrat prin citatul paremiologic "Slujba-i slujba, drujba-i drujba", din V.A.Urechiă. Cuvîntul ilustrează categoria bine cunoscută a evoluțiilor metonimice de la numele propriu de produs (marca, firma) la un nume comun. Fenomenul există în toate limbile, cu diferența explicabila comercial că același obiect e numit în limbi diferite după mărci diferite. La noi, exemple relativ recente din această categorie sînt cuvinte precum carioca, fișet, xerox. Despre fișet a scris Mioara Avram în Limba română nr. 2, 1990, observînd
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
Neculce însotindu-l în Ucraina pe Dimitrie Cantemir, învinsul de la Stănilesti. În al doilea rând, - lucru care va atârnă, probabil, cel mai greu în balanță - identificarea străinilor se traduce printr-un raport antagonic al termenilor crestin-păgân. Prin urmare, "semnul capital al diferenței" îl reprezintă "legea" (în înțelesul vechi la termenului, anume acela de "religie". În spațiul - mental - românesc civilizația creștină ("omogenizata - măcar la nivel teoretic - confesional, prin simboluri, prin asumarea în comun a unor semne ideologice și culturale") sau legea strămoșeasca (ortodoxia
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
precum și nivelul de competență al candidaților. După corectarea miilor de teze (din care sînt citate "perle" de tot hazul), a reieșit că nivelul e parter. Parterater. Și nu din vina copiilor. Ei sînt "dresați" mai cu seamă să memoreze, iar diferențele de performanță vin din eficacitatea dresajului. "A raționa, a avea păreri personale devine adesea o erezie. De pretutindeni, din școala, din familie, din ăsocietatea civilă copiii sînt asaltați de imperative, ascultă!, stai!, fă!, spune! etc. Rigiditatea extremă a mediului social
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
biblioteca este un obicei larg răspîndit între cititorii noștri. Iată de ce credem cu consecventă că în condițiile unei avalanșe de subiecte istorice în toată media românească (și mondială) de la cotidiane la lunare, de la Televiziune la Radio, noi trebuie să păstrăm diferența. Și prin ineditul și exclusivitățile documentelor și articolelor, și prin seriozitatea documentarii și precizia datelor, și prin noutatea interpretării și temeinicia concepției, dar și prin format, paginație, inventivitate grafică. Ceea ce putem asigura pe fidelii noștri cititori este că vor putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
Amestec de erudiție și de, să-i spunem, senzațional, acest articol de Cristian Popisteanu vorbește despre mai nouă orientare a Magazinului istoric, o orientare în care rigoarea documentara se întîlnește cu dezvăluirea faptului de viață, în care se poate regăsi diferența despre care scrie Cristian Popisteanu în citată să scrisoare. O biografie senzațională, cum a fost aceea a creatorului lui James Bond, i-a prilejuit autorului acestui articol realizarea unei incursiuni în cîteva dintre misterele spionajului din cel de-al doilea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen care ar putea fi semnificativ, cred eu, e legat de eforturile intense ale savanților din acea vreme de a inventa (nu de a descoperi, diferența e importantă) o limbă universală, o limbă a științei. Cele mai multe dintre proiectele acestea ale unei limbi universale apelează la sisteme formalizate, mai ales la matematică, dar există totuși cîteva, fie și mai izolate, care propun, în subtextul lor măcar, construirea
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
rare. Jocul formal se desfasoara și în spațiul pe care îl oferă raportul dintre schemă ritmica și continuitatea sintactica a frazei - respectiv în domeniul ingambamentului. În Versificația românească (Timișoara, Facla, 1980), I. Funeriu adopta, distantîndu-se de descrierile clasice și de diferențele dintre ele, o definiție practică și ușor de aplicat a ingambamentului ("scindarea unui lanț lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente în versuri diferite", p. 98); în același timp, propunea o interesantă metodă de ierarhizare a tipurilor fenomenului, în funcție de solidaritatea lingvistică
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
sau expert, care îl selectează dintr-o masă de obiecte nediferențiate și îl declară monument, în vreme ce monumentul propriu-zis nu are necesarmente vreo legătură cu arta sau cu criteriile de valoare ori delectare promovate de creația artistică. Însă cea mai importantă diferența dintre cele două noțiuni ține de tipul de raport cu memoria pe care îl determină fiecare: în vreme ce monumentul reprezintă un fel de simulacru-substitut al trecutului, rostul său fiind acela de a ascunde un timp scurs între trecut și prezent și
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
între trecut și prezent și de a suprapune astfel două axe temporale distincte, monumentul istoric este o deliberată invocare a trecutului, care nicidecum nu încearcă să îl plaseze în subtextul prezentului, ci dimpotrivă, îi recunoaște și îi salută depărtarea și diferența. Monumentul istoric, spune Choay, este fie "constituit pur și simplu în obiect de cunoaștere și integrat într-o concepție lineara a timpului", caz în care valoarea să este cognitivă; fie, el este efectiv obiect de artă, și atunci se adresează
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a monumentului, deși nu o poate face cu adevarat, pentru că ar anula implicit o distincție insurmontabila. Însă un alt motiv pentru care mi se pare importantă diferența pe care o face Choay între monument și monument istoric ține tocmai de acel al doilea aspect al studiului ei, legat mai curînd de istoria mentalităților. Mai precis: însăși originea termenului de monument istoric trebuie plasată nu într-o istorie
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
strict gramaticala, clară și riguroasă, fixează punctele de reper indispensabile pentru a vorbi despre statutul special pe care il au în limba numele proprii. Autoarea a ales drept categorii onomastice reprezentative - care ilustrează de fapt și complexitatea domeniului, în interiorul căruia diferențele de uz pot fi foarte mari - numele proprii de persoane (antroponimele), divizate în prenume și nume de familie, numele proprii de animale (zoonimele), numele de locuri (toponimele) și cele ale corpurilor cerești (astronimele). Fiecare din aceste categorii e supusă unei
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
oferă baza pentru observații foarte interesante, si care ar trebui în primul rînd relevate pentru a dovedi interesul mai larg al cercetării în cauză. Investigația gramaticala e un prilej pentru a inventaria principalele caracteristici ale sistemului antroponimic românesc, bazat pe diferența dintre subsistemul onomastic popular și cel oficial (administrativ sau savant) și puternic determinat de particularitățile flexiunii nominale românești (aceasta se reflectă, de exemplu, în refacerea prin analogie a unor forme "nearticulate" ale numelor feminine: Ana, Mărie). Aspectele cele mai variate
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
normală a limbii, de regularizare formală și semantica. Nu ultimul dintre meritele volumului e deschiderea pe care o oferă unor cercetări ulterioare: ceea ce se poate dori în primul rînd e continuarea demersului formal prin multiplicarea parametrilor istorici și sociolingvistici - urmărind diferențele de uz și de frecvență, tendințele și cauzele lor în diferite momente, medii sociale, situații de comunicare.
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
ne mai putem întoarce în el." (Kafka). * Nu mai construim Turnul lui Babel..." Noi construim puțul lui Babel". Introspecția abisala. (Tot Kafka, martie 1965) * * * "Malraux, ca și André Gîde, face parte dintre prietenii URSS-ului. Între ei însă este o diferență enormă, nu numai în ce priveste anvergură talentului. André Gîde este un caracter absolut independent, posedînd o foarte mare perspicacitate precum și o cinste intelectuală care îi permit să numească fiece lucru pe numele său adevărat. Fără perspicacitatea această, poti bîigui
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
ore din douăzeci și patru, si, în plus, să se concentreze la bunul mers al unei afaceri cât de cât oneste), lăsându-i și pe cei care vor fi moștenind mari averi, tot rămân destui incapabili să explice, nici în ruptul capului, diferența enormă dintre veniturile legale și standardul de viață exhibat ciocoiește (mașini de lux, vile la munte și la mare, concedii în străinătate etc., etc.) Și atunci? Atunci, e limpede de ce se prăbușește leul și de ce pompierii din parlament ajung la
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
prezentare sintetică a formării și a evoluției limbii române, din perspectiva comparației romanice. O istorie a limbii române în context romanic, bazată pe confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element latin s-a păstrat sau nu în română capătă altă semnificație dacă e judecat prin raportare la păstrarea, dispariția sau transformarea
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
pune în loc respingătoarele monumente ale ăomului nouă. Ajunge, de pildă să alături mental bijuteria Art Nouveau care este El Palau de la Música Catalana din Barcelona, de ăPalatul Poporuluiă din capitală românească, pentru a ți se dezvălui, limpede că lumina zilei, diferența dintre excrementul soarelui și excrementul pur și simplu. Iar acum, după 1989, cănd ăla vremuri noi, tot noiă, mă întreb dacă aurul murdar al nomenklaturii și Securității își va schimba vreodată duhoarea în strălucire. Mă tem însă că până atunci
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
ierarhii, încalcă interdicții, isi impune propriile norme, duelîndu-se permanent cu un adversar care altminteri i-ar dictă reguli nimicitoare. O asemenea concepție a iubirii exclude din pornire pasivitatea, supunerea, acceptarea fatalității. Așadar, ca să revin la cazul poeziei trubadurești, categoric nu diferența de rang social dintre doamna și poet este cea care face iubirea dintre ei neconsumabilă; dimpotrivă, această distanță de statut social o intensifica, ba chiar o declanșează uneori. Iubirea, după cum Paz însuși remarcă, se agață de imposibil, de irealizabil. Îl
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
cineva le-a întrebat dacă acum, la sfîrșit, le-ar plăcea să reia totul, schimbînd rolurile între ele! Da!" a răspuns entuziasmată, fără să stea pe gînduri. Elodie Bouchez, actrița în stare pură. "Nu!", a zîmbit, rezervată, Natacha Régnier. E diferența dintre o actriță care poate juca orice și o alta care poate juca numai ce "îi vine". Elodie Bouchez joacă o hoinara de sfîrșit de secol XX - care, firește, se prezintă altfel decît hoinara anilor ^60 și chiar decît hoinara
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
amintit, nu mai constatăm proiecția pe un alt plan temporal sau existențial - acceptată, chiar și implicit, drept o condiție minimă a ficțiunii. Dacă, în plus, chiar si amănuntele altfel menite să augmenteze verosimilul sînt "rupte" din cotidian, care mai e diferența dintre relatarea unui fapt divers și o bucată literară? Problemele general-umane, psihologia și angoasele sînt eterne. Prin urmare, evident, sînt și contemporane - de ce nu? În această calitate, ele pot constitui materia literaturii. Cu condiția, aș adaugă, să nu se întrețeasă
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
gramaticale ("dacă te doare capul, trebuie să te vadă un medic"; "nu te supără cînd se vorbește despre tine" etc.), ceea ce ar impune o reorganizare a modului lor de prezentare. În plus, existînd mai multe posibilități, e importantă explicarea eventualelor diferențe - de uz și de valoare semantico-stilistică - dintre ele. În limbajul jurnalistic se pot urmări destul de bine preferințele contemporane pentru una sau alta dintre modalitățile de expresie ale genericitătii: reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal - "cu declarația de impunere s-a mers că
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
dacă ne gîndim bine" (RL 2692, 1999, 24). E evident că în unele situații se poate recurge la oricare dintre cele trei tipare principale, în vreme ce alteori se manifestă preferințe nete pentru o soluție anume. Opțiunile reflectă într-o anumită măsură diferențe de registru stilistic; așa cum arată Mioara Avram, "persoană a II-a singular reprezintă tipul tradițional și popular, iar persoană a III-a singular a unui verb reflexiv este procedeul preferat în limba literară actuala, mai ales in stiluri impersonale cum
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]