17,651 matches
-
micii are dinții și mai ascuțiți dăcât ăi bătrâni. E turbați rău dă foame ce-are pă ei. Cân' le-o da drumu' pă meserie, cred că bagă și-o chiuvetă-n tine, dacă nu sari la cap cu banu-n dinți, și p-ormă îți râde-n nas, c-a uitat-o dân greșeală dă malpraxilis. Și judică-te, după aia, cu asigurările, tată. Vai dă capu' nostru! Ăștia o să ne roază beregățile, să mor!" Liniștea fu întreruptă de o întrebare cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu reprezentanța, ca să aranjeze în așa fel încât să-i schimbe cât mai repede parbrizul. Se interesă de costuri, explicând că mașina era în garanție. Strânse din dinți, aflând suma. În plus, fu informat că în contract nu era prevăzută și gratuitatea înlocuirii, în cazul avarierii parbrizului. Le părea foarte rău. Îi sugerară să rezolve problema aranjând cu asiguratorul. Vorbi și cu ăștia, iar aceștia îl trimiseră la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că i-aș fi citit zadarnic pe aceștia, dacă n-ar fi trebuit ca, după lansarea propriu-zisă a primului meu roman, să mă confrunt și eu, cu o societate care, neștiind ce să mai apere, se trezește trăgând orbește cu dinții de orice șansă, chiar de prima himeră care îi apare în cale. Lasă pasărea din mână pentru cea de pe gard. -Și totuși, domnule profesor Nabu, de ce atâta moarte în cartea pe care ați publicat-o? - răsună la nesfârșit, ca un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alt capăt de țară unde și-ar putea găsi cândva, prostul. Sau ca și cum eu trebuia să fiu acela care trebuia să spele vasele mânjite de alții. Dacă Mona n-ar fi avut în partea de sus a gurii, vreo trei dinți falși care nu numai că stăteau strâmb înfipți în gingie, dar aveau o cu totul altă culoare decât cei originali (ca și gingia, în jurul celor doi dinți, de culoarea gălbuie a săpunului de rufe, în rest cu o culoare normală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mona n-ar fi avut în partea de sus a gurii, vreo trei dinți falși care nu numai că stăteau strâmb înfipți în gingie, dar aveau o cu totul altă culoare decât cei originali (ca și gingia, în jurul celor doi dinți, de culoarea gălbuie a săpunului de rufe, în rest cu o culoare normală), și care, când râdea, îi dădeau un aer jalnic, de semivampă, ar fi fost nemaipomenit de bine venită și în ton cu gustul meu. Și dacă ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a săpunului de rufe, în rest cu o culoare normală), și care, când râdea, îi dădeau un aer jalnic, de semivampă, ar fi fost nemaipomenit de bine venită și în ton cu gustul meu. Și dacă ar fi fost numai dinții ăia la mijloc, mai ziceam, dar... Mona obișnuia să vină la mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda care îi deschidea ușa și-i dădea tot concursul. Eu numai chiar de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aș fi pututo imagina pe Afrodita ca întreg, dacă asamblâdui componentele cu lipici de duzină (șutit și ăsta de șmecherii care, lucrând la vreo cizmărie, aduceau acasă materie primă, ca să mai scoată un ban, pentru că salariul era, ziceau ei printre dinții galbeni de fumat, chiar prea subțirel), care mai lasă și urme galbene, o identificam cu o femeie în carne și oase. Nu eram totuși în stare să mă concentrez asupra unei muritoare anume căreia i-aș fi dat o clipă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George Ilea, era așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la urma urmei, un automatism
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suficientă deschidere spre lume. Or, el, Mihai, aceasta își dorea cu orice preț: deschiderea spre lume. Și, mă rog, ce anume te împiedică? -Se hoalbă măgulitor contabilul-șef dezvelindu-și și partea de jos a danturii cu doi sau trei dinți falși, parcă mai lungi decât ceilalți, ai lui. Se pare că nimic... „Parcă-mi văd sfârșitul, de când am sosit în această cetate „ - spune Mihai de Giulești, nu?-și-l privesc pe tovarășul Contabil-șef insistent în ochi. Mă așteptam ca citatul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
țărani cooperatori și proletari muncitori, și le punea în cârcă tot felul de angarale pedepsindu-i. > Când Sima reluă și de această dată afirmația, Gerard decise, pentru prima dată de când se afla în orășelul X, să-și ia inima-n dinți, pregătit să-l înfrunte. Cutremurul parcă îl scosese și pe el din modestie și din frica de a nuși contrazice șefii: Adică, d-le Sima ? Dl. Regizor părea și el hotărât să pună țara la cale: De fapt e vorba
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Asta a fost teatru, mă înțelegi? Și-a invitat soțul numai ca să te spele pe dumneata în fața lui, pentru a da apoi de pământ cu el. Teatru și nimic mai mult. Ăsta teatru! Teatrul dracului! - șfichiui Gerard ultimul cuvânt, printre dinți. Hai, te rog, spune-i ceva...Fă-o să nu mai plângă, domnule Gerard. Gerard tăcu un timp, privindu-și colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
morală jignindu-ne și reproșându-ne cât de lipsiți de cultură suntem, cât de nespălați și fără să avem măcar cunoștință de limbi străine, în special de limba rusă. După mai multă tachineală ca aceasta, eu am luat inima-n dinți și, ieșind la raport, am spus: Tovarășe ofițer, în satele noastre din România, încă nu am văzut oameni sărind pe fereastră ca să-și facă nevoile mari sau ca să le facă pe cele mici direct din fereastră. Nici țiganii noștri nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
destul de grele și dure, să-mi fac ceva bani de buzunar. Nu m-am dat înlături de la muncă, dar nu știu cum se făcea că lucram numai munci bărbătești. Pe la construcții, la pădure. Doamne ce greu mi se părea, dar strângeam din dinți și mergeam înainte ținând în sufletul meu dorința de a pleca din sat. Voința mea a fost puternică și a învins pentru că după un an am reușit să mă angajez în fabrica din oraș. Doamne, ce bine mă simțeam, de parcă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a trezit la viață. Am hotărât atunci să plec eu, eram supărată și proaspăt operată de colicist, dar hotărârea o luasem. {i am plecat în Italia unde mai aveam rude, eram destul de rău fizic și psihic, dar am strâns din dinți și mi-am zis: ce-o fi o fi, Dumnezeu să mă ajute. Mulți m-au încurajat, dar între ghilimele, spunându-mi că nu o să fac față că sunt foarte bolnavă și acum le mulțumesc că m-au încurajat în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
poți obține mai mult și mi se pare logic. Am câștigat foarte bine și mă gândeam că îmi voi cumpăra în șfârșit sănătatea. Am stat vreo opt luni în care zilnic mă plângeam de dureri și rău, dar scrâșneam din dinți și mergeam înainte. Doar opt luni am rezistat și m-am întors acasă cu destui bani și mi-am reluat cursa în maratonul căutării sănătății mele. Am crezut că poți cumpăra orice cu bani. Ajunsă în Rom=nia (acasă), am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
sală destul de frumoasă și încăpătoare la un hotel, unde erau cam o sută de personae, eu mergeam destul de greu, iar durerile de picioare mă împiedicau să urc scările. Fiecare scară pe care o urcam era însoțită de un scrâșnet de dinți. Ne-am așezat unde am găsit locuri și am asistat la acea prezentare care a durat câteva ore bune, eu de felul meu sunt o persoană cu respect, am stat cuminte în scaunul meu, dar gândurile mele erau departe, eram
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aștepți?> Când am auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
n-a scos o vorbă. Atunci, Pâcu a reluat firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas țeapăn cu talgerul în mână. Așază tava aici pe măsuță și tu așează-te...Da’ pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
casei? Apropie-te! Hai! Curaj! Întinde oghealul peste mine!> Eu... de... ca omul tânăr!!! Am început să fierb ca ceaunul pe foc...dar ce să fac??? Să intru în păcat???... Ferească-mă Dumnezeu!!! Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și m-am apropiat de pat... Ochii cucoanei mă frigeau ca jăratecul... Fac un pas... Mă opresc și iar mă gândesc: Oare să mai fac un pas sau să mă întorc de unde am purces? Ochii cucoanei însă parcă mă spărgeau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o prins de mână și mi-o spus scrâșnind:” Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” Da’ aceea era pricină de așa o încrâncenare, moșule? - a întrebat Hliboceanu, cuprins de fiori. Era! Și cum îți spuneam: Dumitru mi-a zis printre dinți: „Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” „De ce să mă omori Dumitre? Ce ți-am făcut eu ca să te mânii atât de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar...dar lui Costache ai de gând să-i faci! Și asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gata să scapete dincolo de creasta Ponoarelor, se auzea doar scârțâitul carelor și răsuflarea grea a boilor... Cărăușii - urcat fiecare în carul lui - îndemnau boulenii cu glasuri domoale. Se simțea oboseala atât în oameni cât și în dobitoace. Flăcăi, ascuțiți-vă dinții, că acușica ajungem la o mâncărică ca aceea și... Da’ udătura n-o pui la socoteală, moș Pâcule? - l-a zgândărât Mitruță. Când ai mai văzut tu că, Pâcu, nu pune băuturica la socoteală? Unde ai mai văzut mâncare fără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva decât mogâldeața care se zbate să ajungă la mine! Nici nu mai pot răsufla de frică. Un tremur grozav mi-a cuprins tot trupul. Îmi clănțănesc dinții în gură...Nu mai pot face nici un pas și uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îl făcu să abandoneze ideea retragerii. Își trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
neavând rezidenți permanenți, beneficiază doar de o cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]