4,090 matches
-
micela de iodură de argint va fi pozitivă și va avea următoarea structură: [m AgI · n Ag+ · (n x) NO3-]· x NO3133 Coloizii liofili sunt mai stabili datorită faptului că prezintă micele înconjurate cu un strat protector din mediul de dispersie. În cazul coloizilor hidrofili, acest strat protector este format din moleculele polare ale apei, orientate în jurul micelei în funcție de încărcarea electrică a acesteia. 2.5. Proprietățile sistemelor coloidale Caracteristicile generale ale coloizilor se referă la fenomenele lor cinetice, optice, electrice sau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în cazul sistemelor coloidale. El a aplicat relația lui van’t Hoff - π = R·T·C - și pentru calculul presiunii osmotice a sistemelor coloidale. S-a dovedit că această presiune depinde de gradul de dispersie, existând o anumită proporționalitate între aceste mărimi. 2.5.1.4. Sedimentarea coloizilor În sistemele coloidale propriu-zise (soli), sedimentarea constă în separarea sistemului respectiv în două straturi (sol și dizolvant) și în deplasarea stratului de separație rezultat cu o viteză
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
printr-un maxim la o anumită culoare caracteristică fiecărei substanțe. De exemplu, maximul absorbției solilor de aur fin divizat fiind în domeniul culorii verde (λ = 530 nm), culoarea acestor soli, priviți în transparență, este întotdeauna roșie. La un grad de dispersie mai mic (particule mai mari, formate prin învechire sau prin tratare cu electroliți coagulanți), maximul absorbției se deplasează spre lungimi de undă mai mari, în domeniul culorii galben (λ = 600 nm), iar coloizii de aur respectivi capătă culoarea albastru - violet
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aur coloidal la o tonă de sticlă. Intensitatea culorii este de 400 de ori mai mare decât cea a unei soluții echivalente de fucsină (colorant organic roșu). 2.5.2.3. Efectul Tyndall Este caracteristic coloizilor cu un grad de dispersie mic (r<10-7m). Lungimea de undă a radiației fiind mare față de particulă, are loc un fenomen de difuzie. Definiție. Difracția printr-un mediu care conține neomogenități spațiale mici, care redistribuie destul de uniform lumina în toate direcțiile, se numește difuzia luminii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
lentile electronice”. Imaginea obiectului poate fi fotografiată la ieșirea din sistemul optic, fluxul de electroni căzând pe o placă fotografică. Imaginea se poate vedea cu ochiul liber dacă electronii lovesc un ecran fluorescent. 2.5.3. Proprietăți electrice Starea de dispersie înaintată a sistemelor coloidale conferă acestora și proprietăți electrice speciale. Cele mai cunoscute fenomene electrice coloidale sunt electroforeza și electroosmoza. Unul dintre factorii cei mai importanți de care depind fenomenele electrice coloidale este suprafața de separare foarte mare a sistemelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sedimentare este proporțional cu viteza de sedimentare; electrozii primesc curentul format fără a veni în contact direct cu particulele respective. Foarte accentuat se produce acest efect în cazul sedimentării aerosolilor. 2.5.3.3. Electroosmoza Electroosmoza reprezintă difuzia mediului de dispersie printr-o membrană semipermeabilă, sub influența curentului electric (sub acțiunea unui câmp electric). Considerând că membrana este un sistem capilar, suprafața capilarelor se încarcă electric fie datorită unei ionizări superficiale, fie adsorbției de ioni, semnul sarcinilor depinzând de natura materialului
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electric a capilarului, ionii din stratul difuz vor fi atrași de încărcarea electrică și vor curge în strat subțire pe suprafața acestora, îndreptându-se spre unul din polii sursei. Ionii din stratul difuz vor antrena și lichid din mediul de dispersie (fig. 2.12.). Viteza de deplasare a fazei lichide este proporțională cu potențialul electrocinetic ξ, cu intensitatea câmpului aplicat E, cu constanta dielectrică ε și este invers proporțională cu coeficientul de vâscozitate η al fazei lichide. Se consideră că suprafața
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mișcare, suferă permanent o transformare manifestată prin două procese diferite: 1) procesul de reunire sau agregare a particulelor, numit coagulare, datorat interacțiunii dintre particule; 2) procesul de adsorbție de schimb, între ionii stratului difuz extern și ionii din mediul de dispersie. Fig. 2.12. Deplasarea fazei lichide Când cel de-al doilea proces este mult mai puternic decât interacțiunea dintre particule, faza dispersă se dizolvă complet, formând un sistem omogen. Dacă procesul de reunire a particulelor are loc sub o formă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
termodinamice, ea este în realitate o coagulare lentă cu o viteză de coagulare sau de „îmbătrânire” din ce în ce mai mică. Factorii de care depinde stabilitatea unui sistem coloidal sunt: natura coloidului - coloizii liofili sunt mai stabili datorită stratului protector din mediul de dispersie ce înconjoară micela; sarcina electrică a mediului de dispersie; valoarea potențialului electrocinetic; mișcarea browniană; gradul de dispersie al particulelor coloidale - valorile mari favorizează stabilitatea; temperatura sistemului - valorile ridicate duc la formarea de agregate prin creșterea numărului de ciocniri între particule
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o viteză de coagulare sau de „îmbătrânire” din ce în ce mai mică. Factorii de care depinde stabilitatea unui sistem coloidal sunt: natura coloidului - coloizii liofili sunt mai stabili datorită stratului protector din mediul de dispersie ce înconjoară micela; sarcina electrică a mediului de dispersie; valoarea potențialului electrocinetic; mișcarea browniană; gradul de dispersie al particulelor coloidale - valorile mari favorizează stabilitatea; temperatura sistemului - valorile ridicate duc la formarea de agregate prin creșterea numărului de ciocniri între particule. Stabilitatea coloizilor liofobi în prezența protectorilor Stabilizarea coloizilor liofobi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mică. Factorii de care depinde stabilitatea unui sistem coloidal sunt: natura coloidului - coloizii liofili sunt mai stabili datorită stratului protector din mediul de dispersie ce înconjoară micela; sarcina electrică a mediului de dispersie; valoarea potențialului electrocinetic; mișcarea browniană; gradul de dispersie al particulelor coloidale - valorile mari favorizează stabilitatea; temperatura sistemului - valorile ridicate duc la formarea de agregate prin creșterea numărului de ciocniri între particule. Stabilitatea coloizilor liofobi în prezența protectorilor Stabilizarea coloizilor liofobi la adăugarea de diferiți agenți de stabilizare sau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cu gelatină etc. Fig. 2.13. Tipuri de stabilizare a coloizilor liofobi 151 2.7. Sisteme coloidale liofile Coloizii liofili reprezintă cea de-a doua clasă importantă de sisteme studiată în chimia coloidală. Interacțiunea între faza dispersă și mediul de dispersie, la coloizii liofili, este asigurată chiar de faza dispersă, spre deosebire de coloizii liofobi, la care este necesară prezența unor substanțe străine sistemului sau a unor fenomene secundare. După natura substanței dispersate, coloizii liofili se împart în mai multe categorii, dintre care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
stabilitate, chiar și termodinamică, mult mai mare datorită creșterii entropiei de formare a macromoleculelor din micromoleculele respective. Prin urmare, soluțiile de compuși macromoleculari se pot obține în concentrații foarte mari și se formează în mod spontan printr-un proces de dispersie analog dizolvării. Deși pot fi separate prin dializă ca toți coloizii, aceste soluții pot fi supuse unei dialize oricât de prelungite fără a se descompune, așa cum se întâmplă la coloizii liofobi, din cauza instabilității. Sunt indiferente la adăugarea de cantități mici
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
principale (valențe), ci prin fenomenul fizico - chimic de asociere, datorat structurii chimice speciale a moleculelor care se asociază (structură amfifilă). Ca urmare a acestei structuri specifice, starea coloidală a coloizilor de asociație este în echilibru chimic permanent cu starea de dispersie moleculară (sau de soluție propriu zisă), conform expresiei generale: soluție moleculară ↔ soluție coloidală Notând cu A substanța micromoleculară amfifilă respectivă și cu j numărul moleculelor asociate dintr-o micelă, rezultă: j · A ↔ Aj , cu constanta de echilibru Această constantă variază
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluție coloidală Notând cu A substanța micromoleculară amfifilă respectivă și cu j numărul moleculelor asociate dintr-o micelă, rezultă: j · A ↔ Aj , cu constanta de echilibru Această constantă variază cu temperatura, cu structura chimică a fazei și a mediului de dispersie, cu concentrația și cu alți factori care asigură dispersarea și liofilia. Reprezentanții cei mai cunoscuți ai acestei clase de coloizi sunt săpunurile sau sărurile alcaline ale acizilor grași, ale căror proprietăți speciale erau cunoscute în chimie cu mult înainte de a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pigmenților, a produselor alimentare și farmaceutice, a polimerilor etc. Capacitatea deosebită de stabilizare a coloizilor de asociație tensioactivi (AAS) a permis realizarea unei noi clase de sisteme disperse studiate în cadrul chimiei coloizilor, fiind de asemenea foarte importante prin aplicațiile lor - dispersiile eterogene stabile termodinamic. Din această clasă fac parte suspensiile, emulsiile, spumele, pastele, aerosolii, pulberile și alte sisteme disperse eterogene, cu un grad de dispersie mai mic decât cel coloidal, dar care, datorită stabilității lor, au proprietăți și aplicații asemănătoare coloizilor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
clase de sisteme disperse studiate în cadrul chimiei coloizilor, fiind de asemenea foarte importante prin aplicațiile lor - dispersiile eterogene stabile termodinamic. Din această clasă fac parte suspensiile, emulsiile, spumele, pastele, aerosolii, pulberile și alte sisteme disperse eterogene, cu un grad de dispersie mai mic decât cel coloidal, dar care, datorită stabilității lor, au proprietăți și aplicații asemănătoare coloizilor propriu-ziși. Acești compuși mai poartă denumirea de pseudocoloizi. Sistemele coloidale în care mediul de dispersie este solid formează categoria sistemelor coloidale solide. 3.1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și alte sisteme disperse eterogene, cu un grad de dispersie mai mic decât cel coloidal, dar care, datorită stabilității lor, au proprietăți și aplicații asemănătoare coloizilor propriu-ziși. Acești compuși mai poartă denumirea de pseudocoloizi. Sistemele coloidale în care mediul de dispersie este solid formează categoria sistemelor coloidale solide. 3.1. Dispersii eterogene stabile 3.1.1. Suspensii Sunt sisteme disperse formate din particule insolubile, cu dimensiuni de 10-7 - 10-5 m, dispersate într-un anumit solvent. Particulele fazei disperse sunt vizibile la
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mai mic decât cel coloidal, dar care, datorită stabilității lor, au proprietăți și aplicații asemănătoare coloizilor propriu-ziși. Acești compuși mai poartă denumirea de pseudocoloizi. Sistemele coloidale în care mediul de dispersie este solid formează categoria sistemelor coloidale solide. 3.1. Dispersii eterogene stabile 3.1.1. Suspensii Sunt sisteme disperse formate din particule insolubile, cu dimensiuni de 10-7 - 10-5 m, dispersate într-un anumit solvent. Particulele fazei disperse sunt vizibile la microscopul optic obișnuit. În funcție de natura mediului de dispersie, se împart
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
3.1. Dispersii eterogene stabile 3.1.1. Suspensii Sunt sisteme disperse formate din particule insolubile, cu dimensiuni de 10-7 - 10-5 m, dispersate într-un anumit solvent. Particulele fazei disperse sunt vizibile la microscopul optic obișnuit. În funcție de natura mediului de dispersie, se împart în hidrosuspensii și organosuspensii. Pentru a crește stabilitatea acestor sisteme, în procesul de obținere se adaugă și stabilizatori. Deși au particule mai mari decât dimensiunile coloidale, suspensiile au majoritatea proprietăților generale ale coloizilor. Sunt astfel prezente mișcarea browniană
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
creme variate etc.), în construcții (ciment, pasta de var), în industria alimentară (paste făinoase, paste de fructe sau legume etc.), în industria celulozei și hârtiei, în agricultură (suspensiile de erbicide sau insecticide). 3.1.2. Aerosoli Sunt denumite astfel toate dispersiile gazoase ce au ca mediu de dispersie aerul sau alt gaz, iar ca fază dispersă, o substanță solidă sau lichidă. În această categorie intră aerosolii propriu ziși, cu grad de dispersie foarte ridicat, în domeniul coloidal, aerosuspensiile, aerogelurile și aeroemulsiile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de var), în industria alimentară (paste făinoase, paste de fructe sau legume etc.), în industria celulozei și hârtiei, în agricultură (suspensiile de erbicide sau insecticide). 3.1.2. Aerosoli Sunt denumite astfel toate dispersiile gazoase ce au ca mediu de dispersie aerul sau alt gaz, iar ca fază dispersă, o substanță solidă sau lichidă. În această categorie intră aerosolii propriu ziși, cu grad de dispersie foarte ridicat, în domeniul coloidal, aerosuspensiile, aerogelurile și aeroemulsiile (cețurile). În natură, ceața se formează prin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
insecticide). 3.1.2. Aerosoli Sunt denumite astfel toate dispersiile gazoase ce au ca mediu de dispersie aerul sau alt gaz, iar ca fază dispersă, o substanță solidă sau lichidă. În această categorie intră aerosolii propriu ziși, cu grad de dispersie foarte ridicat, în domeniul coloidal, aerosuspensiile, aerogelurile și aeroemulsiile (cețurile). În natură, ceața se formează prin condensarea vaporilor de apă în jurul unor particule higroscopice care funcționează ca germeni de condensare. Fenomenul apare frecvent în zonele industrializate, cu un grad ridicat
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aerosuspensie. Aceste sisteme se obțin în general prin două procedee: prin dispersare ca de exemplu la prepararea aeroemulsiilor, folosind pulverizatoare de joasă sau înaltă presiune (atomizoare); 165 prin condensare prin încălziri, arderi, descărcări electrice, procedeu folosit în special la obținerea dispersiilor metalelor sau ale oxizilor metalici. Aerosolii se caracterizează printr-o mare instabilitate. Din cauză că particulele fazei disperse sunt mari și nu sunt înconjurate de stratul de contraioni și de liosfera necesară stabilității, aerosolii sedimentează ușor. Acest proces este favorizat și de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în vopsitoria auto; aplicarea unor tactici militare (inhalații, fumuri toxice, perdele de camuflaj). 3.1.3. Emulsii Sunt sisteme eterogene alcătuite dintr-un lichid nepolar (numit și ulei) și unul polar, total sau parțial nemiscibil cu primul. Au grade de dispersie cuprinse între 5·103 - 105/cm și dimensiunile particulelor (picăturilor) între 10-3 - 10-5 m. După diferite criterii de clasificare, putem întâlni mai multe tipuri de emulsii: a) după natura celor două faze - avem emulsii directe (de tip ulei în apă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]