3,286 matches
-
Adică o luați pe urmele lui Ippolit... - Mai călcăm și noi prin străchini, recunoscu el. - Și vă mai legați și de femei, clătină din cap gazda. - Trist, dar adevărat, oftă Extraterestrul, degustând din scrumbioară și umplându-și păhărelul gol. Noi disprețuim, În general, lumea brută În care trăiți voi. Dar câteodată tânjim după ea. Materia, ca și eterul, Îți oferă multe bucurii. Și În lumea voastră sunt multe lucruri minunate, aflate, ce-i drept, Într-o stare de imperfecțiune. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă displaci pentru asta. Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă disprețui. — Păi, Wallace... — Știu că așa trebuie să fie. Ei bine, asta e un fel de apel la adresa dumitale. Aș vrea să ai o părere bună. — Te deprimi, Wallace, când lucrurile merg prost ca acum? — Din ce În ce mai puțin. — Vrei să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plăcerea lui. Avea multe stratageme prin care Își manifesta bunătatea. Eu unul știu prea bine. Cât de neobișnuită - uimitoare, dorința de a ne proteja și de a ne scoate din nevoie. Era uimitor pentru că, pe de altă parte, Elya chirurgul disprețuia slăbiciunea și incompetența. Numai instinctele mari și puternice lucrau atât de profund și de perfid, sfârșind În cele din urmă de partea lucrurilor disprețuite. Dar cum Își permitea Elya să aibă păreri atât de rigide despre putere? El Însuși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
personaj din piesa lui Nicholas Rowe, 1703, The Fair Penitent. Personajul a devenit un simbol al cuceritorului, un fel de Don Juan englez. Seria de filme Carry On, care a început în 1958, era formată din filme de buget redus, disprețuite de criticii de film, dar foarte populare, care puneau în cheie comică, adesea vulgară, locurile comune ale culturii britanice, monarhia, imperiul, obiceiurile tipice, în general cu instrumentele tradiționale ale muzicalului și ale textelor cu dublu înțeles. Typhoid Mary, personaj real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o categorisise ca fiind ridicolă. Abia acum și-a dat seama că răspunsul ei fusese nu doar plin de cruzime, ci și obtuz. Oamenii niciodată nu știu când o să aibă nevoie să creadă în ceva. E mai bine să nu disprețuiești un lucru de care, într-o zi, s-ar putea s-ajungi să depinzi. Sunt obosită, a spus ea. Elanul a pufnit pe nas. Respirația animalului se transforma în aburi deasupra capului Jinei. Femeia era în agonie din cauza durerii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost frică deloc. N-a simțit decât un puseu de adrenalină, iar planul de atac i s-a format în creier instantaneu. Mary s-a cățărat pe barcă și, folosindu-se de greutatea propriului trup, pe care, de obicei, o disprețuia, a contrabalansat ambarcațiunea, astfel încât pupa să ajungă din nou în apă. Femeia a simțit cum plasticul răspundea presiunii exercitate de corpul ei și se deplia spre forma inițială, apoi pupa a lovit apa cu zgomot. Ceea ce auzea Mary era mugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pună planurile în aplicare. Teroristul chitit că facă rău, tot o să apese pe trăgaci, dar va fi și sclavul acelui lucru pe care-l detestă: un stil de viață pe care nu-l tolerează sau o religie pe care o disprețuiește. Într-un fel, teroristul e deja capturat. Tot ceea ce trebuie să facă personajul pozitiv este să aștepte. Am vorbit cu șefu’, i-am zis că sunt gata să mă întorc pe teren. Când am aflat că Ahmad e aiciAi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
La noi tout est pris à la legere. Iar noi suntem prea doldora de autenticitate țărănească încât să ne cenzurăm întruna. Cred că tot ceea ce ne animă pe amândoi e mai degrabă să nu-i reprimăm și să nu-i disprețuim pe alții și mai puțin un mod foarte normativist. Instituțiile pe care le ajutăm să crească ni-s de ajuns. Mircea: CAP, lumina satelor Satul meu se numește Săliștea. Înainte de colectivizare se numea Cioara, dar au venit activiștii și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu frații tăi, și singură nu ai voie să stai, de ce nu te măriți, totuși? - Cred că ar fi și mai rău. Sunt bătrână (are 31 de ani!) și mi-am făcut praf reputația venind aici. Un soț ar fi disprețuit dacă m-ar lua și din cauza asta m-ar persecuta rău. Categoric, vârstele femeilor de acolo au alte înțelesuri. Jawida mi-a spus că trebuie să aibă grijă de mama ei bătrână. Cât de bătrână?, am întrebat-o eu. - Ehei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intelighenție sceptică. Și asta va mai echilibra consecințele „optimismului inconștient.” OK, până aici e bine, da’ noi cum atenuăm consecințele pesimismului inconștient al poporului nostru? Spunându-i „popor, cară-te unde vezi cu ochii”? Sau propunând să nu mai voteze? Disprețuindu-l? 8 noiembrie Primul Sfânt Mihai pe coclauri continentale. Psihanalitic este ca și când aștept și altele. Nu e așa departe. În afara dorului de familia mea și de câțiva prieteni, aproape nimic nu mai este o rațiune tare de nostalgie. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
orice profesie, mai cu seamă, aș spune, în viața politică. Despre noi, ei spun că suntem o castă.” „- Eu vorbeam despre elite, dragul meu, care sunt altceva decât castele care se pot constitui și fără ideea elitelor, uneori pentru că le disprețuiesc sau urăsc, ambele izvorâte din incapacitatea de a le înțelege, în timp ce elitele rămân elite, e o chestiune organică, dobândită printr-o educație superioară, ce poate fi, cum am spus, străină castelor, sunt noțiuni distincte... Importante sunt: educația, sinceritatea, buna credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
le și improvizez la nevoie, pentru că e un domeniu în care, ca și în literatură sau medicină, toți se cred competenți și-și dau păreri, de asta în politică sunt cei mai mulți ariviști și aventurieri. Nu pentru toate astea, ci pentru că disprețuiesc politica. - Iar eu, după cum știți, precizai, nu fac politică; n-am voie, judecător fiind, să fac politică, așa că... - În fond, de ce nu aveți voie? repetă întrebarea din Ajunul Crăciunului. - Pentru ca să fim în afară, deasupra acestor frământări, independenți, garantând astfel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după ce-și bea cafeaua, adormea în jâlț gândindu-se la galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-ar fi un Mângâietor Delicat mi-am dat seama ce mult îmi plăcea de el. Nu că m-aș fi lăsat influențată de părerile lui Jacqui, numai că ești pusă într-o o situație penibilă când prietena ta îți disprețuiește iubitul. Nu că Aidan ar fi fost iubitul meu... Ultimul meu iubit, Sam, fusese un tip foarte amuzant, dar într-o noapte de tristă amintire i s-a pus ștampila de Mângâietor Delicat pentru că a mâncat iaurt-cremă degresat cu căpșuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă miram să-l văd pe Șchiop atât de lesne descurajat, atât de grăbit să-și lase baltă încercarea, acesta a dat din umeri: Dacă vrei să te bagi în politică, să duci tratative cu principii, trebuie să înveți să disprețuiești aparența lucrurilor. Râsul lui ca un rânjet mi-a amintit de lungile noastre discuții de la medersa. Cum eram singuri, într-un cort de campanie, l-am întrebat direct. Mi-a explicat fără să se grăbească: — Locuitorii regiunii voiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că aș avea curajul să străbat pădurile astea. Un om ca mine nu poate apăra un fugar, înțelegi? — Ești laș? — Poate. Era obișnuit să i se spună că e laș; nu era ca Antonius Primus, fratele său cel curajos, care disprețuia primejdiile cel puțin la fel de mult ca Julius Civilis. Antonius era neînfricat în bătălie, imbatabil în luptele corp la corp și mândru că devenise cetățean al Romei - el, care era gal prin naștere - și că făcea parte din armata Imperiului. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
făcea altceva decât să-i pedepsească pe soldați. Și ce pedepse! Galba e crud. — Galba e drept și sever! replică paharnicul. De multe ori soldații sunt aroganți și indisciplinați; ce se alege de o armată dacă nu se respectă regulile? Disprețuiesc disciplina din vremurile trecute - adăugă cu emfază -, când armata era templul ce păstra valorile vechii Rome - îl pălmui pe tânărul sclav care, întinzându-i o cupă, vărsase câteva picături de vin pe masă. Credeți-mă, Galba e mare și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de partea noastră - Vitellius se agită pe tricliniu. Adu-ți aminte că legatul legiunilor din Judaea e Vespasianus, idiotul ăla care adormea când Nero cânta din liră și-și recita poeziile. L-am cunoscut pe Vespasianus și știu că mă disprețuiește. Iar în Africa are multă putere. — Africa e departe. — Vespasianus are o înțelegere cu legiunile din Pannonia, care cu siguranță sunt de partea lui Galba. Nu știu cât de curajoși sunt soldații lui, dar am auzit despre un tribun nemaipomenit de viteaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
regulile lor de viață este supunerea absolută față de ordinea constituită, adică față de împăratul ales la Roma, față de stat, față de Imperiu. Adepții lui Mithra nu intră niciodată în conflict cu zeii tradiției noastre religioase, ci îi cinstesc. Creștinii, în schimb, îi disprețuiesc. Putem să-l persecutăm pe Antonius Primus din cauza credinței sale în zeul Mithra? Putem spera că-l vom vedea arzând pe cruce? — Crezi că în riturile cultului mithraic se ascund semnele unei revolte? — Nu cunosc riturile lor, dar îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl disprețuiesc, mai ales comandanții din Africa, bărbați ca Vespasianus, Tiberius, Mucianus, inteligenți, nu avizi, mai hotărâți să păstreze vechile tradiții ale Romei decât să-i jefuiască provinciile. Și fratele meu, Antonius? E omul cel mai cinstit și loial pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
moartea Velundei. Strânse amuleta în pumn, nefiind în stare să vorbească. Acum și Salix era în pericol. Oare n-ar fi trebuit să dea fuga la Pretoriu, să-l caute pe Vitellius și să-i înfigă pumnalul în inimă? Oftă, disprețuindu-se, fiindcă știa că n-ar fi avut curaj să facă așa ceva. Antonius îl luă pe Valerius pe după umeri. Cei doi se îndepărtară de tabără și intrară în pădure; totul era verde, înflorit. Deasupra capetelor lor, păsările ciripeau; în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea în fața lui și îl invita să închine o cupă de vin. Deși era conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cunoști și pe Titus, fiul lui Vespasianus? Calvia zâmbi. — Cunosc și pasiunea lui pentru Berenice, fiica lui Herodes Agrippa, regele din Judaea... E nebun după ea, cu toate că Berenice e mai mare decât el cu unsprezece ani, iar tânărul Titus nu disprețuiește iubirea bărbaților... Mucianus - ezită o clipă, căutând cuvintele potrivite - nutrește o profundă admirație pentru Titus... și îl respectă. Îl privi pe Antonius drept în ochi. — Vespasianus și Mucianus au nevoie de tine. Numai tu poți fi capul lor de pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rar întâlnit de a cunoaște lumea și epoca în care trăia. — Dar despre Caecina și Valens ce poți să-mi spui? — Va trebui să profiți de rivalitatea lor și să-i stârnești unul împotriva celuilalt. Divide et impera... Valens îl disprețuiește pe Caecina, considerându-l încrezut și superficial. Caecina, la rândul lui, urăște firea vicioasă a lui Valens. Fiecare tânjește să aibă supremația asupra celuilalt. Soldații îl preferă însă pe Caecina, pentru că e înalt și frumos, pentru că nu-și alege cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
societăți străine de-acum de tradiția militară originară, care caută să realizeze în gladiatură o experiență rituală prin intermediul acțiunii. Deoarece renunță la bunul cel mai de preț al unui roman - cetățenia -, ei constituie principalul motiv pentru care unii tradiționaliști latini disprețuiesc gladiatura. Ballista: catapultă mare. Termenul provine din grecescul ballizein, „a arunca“ (din care provine și italienescul ballare, „a dansa“). Balteus: bandulieră, curea din piele care susținea teaca gladius-ului. Soldații o purtau încrucișată din partea stângă a gâtului până la șoldul drept, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]