18,838 matches
-
cu lama, ale cui riduri îndrept? 6. Ce vrei să te faci când vei fi mare, puiul mamei? Om singur, mamă. Vreau să fiu cel mai singur om de pe lume și să nu împart cu nimeni nimic. Era copil, nu distingea binele de rău, frumosul de urât, adevărul de minciună. S-a copt, umbrele au început să se suprapună două câte două, trei câte trei, întuneric peste lumină. A devenit matur, formele se înlocuiau, se anulau, se descompuneau, formele nășteau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cocoloș de mătase primăvara copacilor. Cine pe cine destramă fir verde? Doamne, tu ești cel mai bun oftalmolog, recomandă-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai născut om singur. În icoană abia că distingea un cerc. Om singur. Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a formulat, fără să le practice el însuși. El n-a fost machiavelic, nu pentru că n-ar fi știut să fie, ci pentru că n-a fost pus în situația (princiară) de a fi astfel. Cititorul inteligent de astăzi, capabil să distingă nuanțele, nu mai poate confunda numele autorului cu o concepție dedusă de el din opera istoriei. Oricît de limitat cititorul și oricît de răuvoitoare lectura, Machiavelli nu poate fi asimilat, el însuși, cu absolutismul. El n-a făcut decît să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întotdeauna defavorabil". Această nepricepere aduce în trena ei lingușirea, una din maladiile grave ale anturajului conducătorului de stat. Ambele capitole, un fel de "aviz amatorilor", au drept corolar fraza absolut memorabilă despre cele trei categorii mentale. E dreptul inteligenței să distingă. Există trei feluri de minți omenești scria ex-secretarul Florenței unele care înțeleg singure, altele care pricep ceea ce alții înțeleg și le explică apoi lor, în sfîrșit, ultimele, care nu înțeleg nici singure, nici prin alții; cele de primul fel sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asemenea, uneori, să întîlnești la cineva atîta recunoștință pentru binele pe care i-l faci, încît acesta te răsplătește pentru toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
inactivitate și să-și piardă puterea, în timp ce greutățile războiului și bătăliile îi întăresc pe vecini. S-a remarcat adesea că statele care ies din războaie civile sînt infinit superioare dușmanilor, deoarece toți sînt soldați în războiul civil, iar meritul se distinge independent de favoruri, talentele se dezvoltă și oamenii capătă obiceiul de a demonstra ce au mai valoros în ei și de a-și arăta curajul. Totuși, există cazuri care par a fi excepții de la această regulă. Dacă regatele sau imperiile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să nu confunde statele mici cu cele mari și, tocmai prin aceasta, Machiavelli păcătuiește grav în acest capitol. Prima greșeală pe care trebuie să i-o reproșez este că ia termenul de generozitate într-un sens prea vag; el nu distinge destul între larghețe și risipă. Pentru a face lucruri mari, spune el, un principe trebuie să treacă drept generos și chiar să fie astfel". Nu cunosc nici un erou care să nu fi fost generos. A afișa zgîrcenia înseamnă a spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și demn de laudă și voi încerca apoi o judecată proprie asupra cîtorva subiecte care aparțin, în mod firesc, acestei teme. Autorul propune drept model conduita lui Ferdinand de Aragon și Bernard de Milano, pentru cei care vor să se distingă prin fapte mari, acțiuni rare și extraordinare. Machiavelli caută acest miraculos în îndrăzneala întreprinderilor și rapiditatea execuției. Sînt de acord că faptele sînt mărețe, dar demne de laudă nu sînt decît în măsura în care întreprinderea cuceritorului este dreaptă. "Tu, care te lauzi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de exagerat invocata trecere a Rhinului, ori asediile la care Ludovic a participat în persoană, prin bătălia de la Torino, pe care ducele de Orléans a pierdut-o din cauza domnului de Marsin, la ordinul Cabinetului. Regii onorează umanitatea atunci cînd îi disting și-i recompensează pe cei care-i fac onoare cel mai mult, care se străduiesc să perfecționeze cunoștințele noastre și se devotează cultului adevărului. Ferice de acei suverani care cultivă ei înșiși aceste științe, care gîndesc precum Cicero, consulul roman
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mi se pare, să-i plîngem pe regi, în loc să-i condamnăm; lingușitorii și mai ales calomniatorii merită condamnarea și ura publicului; la fel și aceia care sînt de ajuns de dușmani principilor pentru a le ascunde adevărul. Dar trebuie să distingem între lingușire și laudă. Traian era încurajat întru virtute de panegiricul lui Pliniu, Tiberiu se vedea aprobat în viciile lui de lingușirile senatorilor. CAPITOLUL XXIV [Din ce pricină și-au pierdut principii Italiei statele lor] Legenda lui Cadmus, cel care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ani (Sabourdin, 1997, Bourdelais, 1993). Vom reveni desigur asupra acestor puncte în capitolul VII, consacrat abordării solidare a chestiunilor de sănătate. În sfârșit, evoluția societăților noastre, după 1950, conduce la ridicarea problemei pertinenței pragurilor în mod general utilizate pentru a distinge "tinerii", "adulții" și "seniorii" și pentru a constitui grupe statistice potrivite să le cuantifice. Tabelul 5 prezentat mai jos permite ilustrarea afirmației noastre. Să începem prin a oferi (sau reaminti) anumite definiții ale conceptelor fundamentale. Populația activă (N) a unei
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
poziții defavorizate în privința locurilor de muncă și a șomajului în toate țările, pozițiile lor respective comparate cu acelea ale persoanelor de vârste intermediare (25 la 49 de ani) nu sunt identice de la o țară la alta. Courtioux și Erhel (2005) disting, de exemplu, două grupuri de țări ale căror regimuri legate de locurile de muncă ale seniorilor sunt diferențiate, rod al unor politici radical diferite: Suedia și Regatul Unit au o rată de ocupare ridicată, o rată de lucru cu jumătate
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de muncă care este legată pozitiv de durata muncii, de rata ocupării, de nivelul de creștere demografică și invers proporțional cu rata șomajului și raportul de dependență. Studiile vizând creșterea relativă concluzionează în general asupra impactului demografiei, dar trebuie să distingem, în nivelul potențial al muncii, ceea ce ține de tendințele demografice pure de ceea ce ține de structura în sens larg a pieței muncii (oferta de lucru a persoanelor în vârstă de muncă, comportamentul lor, durata muncii...). De exemplu, în 2000, rata
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
inserează această problematică este cel al demografiei, în special cel al scăderii natalității ce are un efect imediat asupra familiilor și configurațiilor familiale. Vom putea apoi pune în valoare diversitatea politicilor familiale ce caracterizează Franța. Atunci va fi posibil să distingem punerea în practică a acestor politici în optica redistribuirii veniturilor (dezbatere asupra factorului familial) sau în optica unei mai mari "echități orizontale" (dezbatere asupra calculării costului copilului) și, în sfârșit, să se pună accentul pe legătura dintre numărul copiilor și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
publice. În 1983, Statele Unite îi urmează exemplul situația demografică nefiind nefavorabilă. Dimpotrivă, va trebui să se aștepte anul 1992 în Italia și în Germania, 1993 în Franța, 1994 în Japonia și 1998 în Suedia pentru a vedea primele reforme. Se disting deci, pe de o parte, țările care, adesea din convingeri ideologice (Regatul Unit, Statele Unite), au început reforme în anticipație și, pe de altă parte, cei care au acționat în caz de urgență, regimul fiind deja în deficit și populația activă
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
datoria actualizată se anulează la infinit. Aplicând această metodă, se poate prevedea, dacă politica actuală este urmată la nesfârșit, suma ce va trebui să fie achitată de fiecare generație pentru a echilibra pe termen lung finanțele publice. Se mai poate distinge ceea ce trebuie să plătească generațiile care trăiesc în prezent (de la 0 la 100 de ani) și ce vor trebui să plătească generațiile ce se vor naște. Contabilitatea generațiilor este în mod natural prizoniera ipotezelor pe baza cărora este construită și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dărîme clădirea școlii cu capul, dar capul lui s-a dovedit mai slab! se rîdea pe seama mea la acel Început de trimestru. Numai că din privirea mea, cea venită de departe, lumea nu dispăruse. Vorbeam cu colegii, simțind că le disting trăsăturile: cutare era tot roșu În obraji, celălalt negricios, profesorul Secășan apărea Îmbrăcat Întotdeauna În halat alb, cel de matematică Într-un costum gri, iar doamna de botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că am Într-adevăr vise vizuale, uneori În culori, dar că plutesc de obicei Într-o vizualitate impură. Mă mișc prin spații de pete maronii și de penumbre de cenușă, altfel spus, tocmai printre repere reale, dar vagi, greu de distins, cufundate În nuanțele din pragul Întunecării. Ochiul meu oniric e la fel ca acela din starea de veghe: percepe mase informe, mai mari sau mai modeste, de fum translucid. Alteori, văd limpede arborii pe lîngă care trec, Însă pînă nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați” de pretențiile femeii 50. Prin urmare, o lungă perioadă, Iuda n-a fost nici hoț, nici laș, nici trădător. Ce s-a întâmplat, cum a devenit instrument al diavolului? Origen distinge două momente. Mai întâi, diavolul „pune în inima/mintea” lui Iuda intenția de a-L vinde pe Isus; apoi, diavolul însuși intră în Iuda, punând stăpânire asupra lui. Între cele două momente are loc spălarea picioarelor și împărtășirea ucenicilor cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul rând de dioptrii din partea unei instituții care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată, n-are milă de păcătoși” (cap. X). Rigorismul patriarhului se trage încă o dată din lipsa acelui organ (sau din atrofierea lui prin practicarea virtuților) de percepere a răului. Abraham nu distinge decât o culoare din bogata policromie a sufletului omenesc: albul. Tot ce nu-i alb nu există. Pentru a-i înmuia radicalitatea și a-i tempera zelul distrugerii virtuoase, Dumnezeu hotărăște să-i deschidă prima poartă a cerului, prin care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii, primii oameni care au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se distingeau atât prin crudelitas, violentia, truculentia, cât și prin inormitas corporum. Începând din acel moment, potopul s-a impus ca singura soluție obligatorie pentru înnoirea și regenerarea omenirii decăzute. După potop, legea scrisă a înlocuit legea firii. Într-adevăr, zice Serenus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al propriei limbi în loc să o supună acțiunii puternice a limbii străine”. C.B.: Plecând de la experiența proprie, aș zice că modelele definite de Berman (de fapt, nu-ți trebuie o teorie specială, cele două modele se propun singure) nu pot fi distinse net în travaliul concret, pe text, al traducătorului. Aș răspunde printr-o dublă comparație: cu La Bible d’Alexandrie și cu diortosirea ÎPS Bartolomeu Anania. La Bible d’Alexandrie furnizează o traducere la limita calcului după textul grecesc. Asta a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arată perfect „filozofia” noastră de lucru. Pentru noi nu există două limbi românești: una biblică și una cotidiană. Noi doi nu discutăm acum în româna nebiblică, ci în româna-română, pur și simplu. S.M.: Prin semnificația lor globală, traducerile Bibliei se disting de traducerile operelor clasice. Biblia se înscrie mai întâi în viața concretă a unei comunități. Textul, purtat de traducere dintr-o comunitate într-alta, „nu este un bloc de sens care să se impună tuturor” (M. Harl), ci un corp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]