KorAP: Find »[drukola/base=doină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...626 >

15,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cunoști și tu sîmbătă: țărani din cap pînă-n picioare, sănătoși la minte și la trup. Să nu te mai prind în blugi, te rog! Iar sîmbătă... face el un semn de elevație sîmbătă... ca o prințesă! Bine, tata, bine încearcă Doina să-l tempereze. Te las cu Mihai; te rog, dacă l-ai invitat aici, jos, întreține-l tu. Fata întoarce privirea spre Mihai, și-o pleacă într-un gest delicat de curtoazie după care iese încet, cu mers domol, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
crede că a adormit și se gîndește cum să facă să plece; nu-i mai surîde să stea: prea l-au neliniștit vorbele lui Săteanu despre petrecerea de sîmbătă; adică va fi numai un fel de ieșire în lume a Doinei?! Despre ei doi nici un cuvînt... Te grăbești? îl întreabă Săteanu deschizînd ochii, fără să se miște, simțindu-1 cum se foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a luat, așa, apatică, din aia "cum o pui, așa stă", n-are...; ca o piatră falsă; pare frumoasă, dar un ochi...; se cunoaște lipsa de sclipire. Un sunet scurt, ascuțit, vine dinspre bar, apoi, în interfon, se aude vocea Doinei: Tata, ești căutat la telefon, de la serviciu. Adu-mi-l aici, te rog! După cîteva clipe, apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două ace cu ață albă în ele la poală, semn că modifică tivul. Duce într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
frumoasă, dar un ochi...; se cunoaște lipsa de sclipire. Un sunet scurt, ascuțit, vine dinspre bar, apoi, în interfon, se aude vocea Doinei: Tata, ești căutat la telefon, de la serviciu. Adu-mi-l aici, te rog! După cîteva clipe, apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două ace cu ață albă în ele la poală, semn că modifică tivul. Duce într-o mînă telefonul, iar cu cealaltă vîntură cordonul. Se apleacă lîngă perete, aproape de tatăl ei, bagă cordonul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stinge lumina și-l urmează pe Mihai. În salon, bagă telefonul într-o priză, așezîndu-l pe măsuța alăturată și vine pe hol, unde Mihai își îmbracă paltonul. Încă o dată, vă mulțumesc! Vă rog să mulțumiți și doamnei! Sărutări de mîini Doinei. Păcat că nu mai stai, zău, afară-i prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș fi vrut să stăm pînă tîrziu. Am rar ocazia să beau un pahar, și-apoi, cînd îți vine cineva străin, îl interesează un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
transferați, am să ocup posturile cu alți ingineri, altfel, acum, cu restructurările astea, rămîn fără ele... Mihai salută și iese. Cînd ajunge în fața ușii de la biroul său aude telefonul sunînd mărunt, strident. Descuie grăbit și intră, înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu, care vrea să-și inaugureze vila sîmbătă, în prezența elitei orașului. Piesa lui va fi un pretext, prietenia cu Doina, o unealtă, iar poziția Mariei Săteanu, intelectuala familiei, va fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage în dormitor. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage în dormitor. Să știi că-s supărată pe tata! o aude pe Doina înfuriindu-se imediat ce el îi adresează un "sărut mîinile". Pe tata, că te-a lăsat să pleci și pe tine pentru c-ai făcut-o. Ai văzut ce-i afară? Nici n-am reușit să ies din casă. Nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă și să-l rupă. "O, Doamne, nu!..." se cutremură Mihai dezgustat de gîndul său. Azi vii pe la noi? aude întrebarea Doinei. Numai dacă mămica ta găsește sîrbă cu strigături pe disc stereo. Nu înțeleg. Întreab-o cînd vine de la serviciu. E-acasă, doarme probabil. Cu-atît mai bine. Întreab-o pe ea dacă să mai vin pe la voi! se înfurie brusc Mihai, amintindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-i facă urări frumoase de Anul Nou i-ar face și de Crăciun, dar dacă femeia se supără? În fond, nu lucrează oriunde... Ce amestec are mama? Cînd vii la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și convorbirile Doinei. Ce-a vrut să spună escrocul ăsta cu "pui de cuc"?! O fi aflat ceva?" Mama, dormi? o aude pe Doina la ușă. Un moment! răspunde aspru Maria, grăbindu-se să ascundă aparatul telefonic. Da, intră zice după ce răsucește cheia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și convorbirile Doinei. Ce-a vrut să spună escrocul ăsta cu "pui de cuc"?! O fi aflat ceva?" Mama, dormi? o aude pe Doina la ușă. Un moment! răspunde aspru Maria, grăbindu-se să ascundă aparatul telefonic. Da, intră zice după ce răsucește cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fuste, suportînd ignoranța?! O partidă n-am să fac cu fata lui Săteanu, și chiar de-aș face, nu-i o soluție... Cinstit cu mine însumi, așa cum m-a învățat Doamna Ana să fiu, trebuie să recunosc că gîndurile pentru Doina au fost altceva decît vînătoarea de zestre, de condiție socială și materială. O clipă, mi-am zis că, ajungîndu-i soț, nu va mai trebui să muncesc în uzină, că aș putea avea timp pentru a-mi umple golurile de cultură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o adolescentă... Vreo cincizeci de oameni, acolo, în viscol... Aici actorii care se simt frustrați de o mare creație, dar fac mișcare în piesa mea... Săteanu, cu vila lui, căreia vrea să-i facă recepția mîine... Madam Săteanu, cu sictirul; Doina, veritabil pui de cuc ce idee! -, cu nedumerirea: încă nu știe prea bine ce vrea, ce-i cu ea. În vreme ce eu, cu piesa mea, doar un pretext măcar de-ar fi fost Camelia în țară, să vină la premieră, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și se îngrozește de cît roșu i s-a putut aduna în obraji. Deci, o aude pe femeie vorbind așa locuiești... Interesant! Doina a fost vreodată pe aici? Da murmură Mihai. Și ce-a zis? Privirea lui Mihai s-a aruncat din nou spre oglindă, unde se văd doi ochi în care crește furia, pe măsură ce sîngele părăsește obrajii. Acest "interesant" al Mariei Săteanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcut să recurg la gesturi barbare! Din prima clipă cînd ne-am întîlnit la teatru, ochii ăștia nu fac decît să mă dezbrace! Cît am să te mai suport, cît?! Ce dacă ești con-țăran cu soțul meu și prieten cu Doina?! M-am săturat să tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vodcă. "Desigur!" încuviințează ea cu privirea, continuîndu-și visarea. Vede pe etajeră discurile cu muzică și întinde mîna să le cerceteze. Spune-mi, întreabă într-un tîrziu, fără să se întoarcă spre Mihai crezi că era cazul s-o superi pe Doina pentru că eu, aseară, evident, exasperată de prezența ta, te-am ironizat, apropo de ce muzică preferi? Mihai tace și continuă să prepare nes-ul. Cînd vine cu cele două cești în mîini, rămîne cîteva clipe în fața Mariei: Am greșit, desigur; îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
odată, cîte o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut gust, fantezie; constructorii au fost meșteri buni... Dar Doina? Poftim?! tresare Mihai. Mi-nchipui spune calm Maria că nu vii la noi de dragul unui pahar sau al vilei; asta o fac oamenii de o condiție morală foarte joasă... Ori tu... arată ea cu privirea spre cărțile din jur. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face un gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o femeie încremenită, cu ochii mari, ficși, cu buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face un gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o femeie încremenită, cu ochii mari, ficși, cu buzele întredeschise, gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de liniștire. Îți înțeleg neliniștea și furia, născute din grija ce o porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu, să aflu! Bine, bine șoptește Mihai mai încet însă, că se aude. Se aude! Puțin îmi pasă! Ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
marmoră născute în mintea lui Mihai din rotunjimea genunchiului să intru în subiect; altfel risc să fiu poftită afară fără să-ți spun de ce-am venit. "E clar, îl despică pe Mihai un gînd vrea s-o las pe Doina în pace. Este de datoria ei de mamă, căci, la drept vorbind, ce garanții morale pot oferi eu? M-a văzut cu Cristina, șefa autoservirii; chiar și ea, Maria Săteanu, s-a simțit mereu asaltată de privirea mea și-apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în pace. Este de datoria ei de mamă, căci, la drept vorbind, ce garanții morale pot oferi eu? M-a văzut cu Cristina, șefa autoservirii; chiar și ea, Maria Săteanu, s-a simțit mereu asaltată de privirea mea și-apoi, Doina e încă o copilă, nici măcar foarte frumoasă. Trebuie s-o ascult pe Maria și să-i dau dreptate; ar fi monstruos să-i jignesc sentimentele de mamă, cu atît mai mult cu cît Doina nu mă mai interesează." Spuneți, doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]