6,536 matches
-
au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele lor folosirii tiranice a violenței. Stăpînirea vandală s-a sfîrșit în 533-534, ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă, treizeci de ani mai tîrziu, în Italia, a fost dură și odioasă; a avut însă efecte benefice pe plan cultural, deoarece, timp de aproximativ patruzeci de ani, Africa (și mai ales
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Capitole în 551, motiv pentru care a fost convocat la Constantinopol ca să se justifice împreună cu alți episcopi africani. Verecundus a evitat condamnarea refugiindu-se la Calcedon, unde a și murit. a) Opere exegetice Prima sa operă, care datează din perioada dominației vandalilor în Africa, pe care o amintește cu durere și cu suferință, a fost un Comentariu în nouă cărți al cîntărilor bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem), care a fost descoperit de cardinalul Pitra. E vorba de „cîntările” din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin scrierea lui Pavel din Nisibi, ne trimite de-a dreptul la canonul scrierilor biblice al lui Teodor de Mopsuestia. Acest manual a fost foarte citit în Evul Mediu latin. Bibliografie. Text: PL 68, 15-42. II. SCRIITORI ITALICI La sfîrșitul dominației vandalilor și după recucerirea bizantină, așa cum am văzut, între Africa și Constantinopol s-au născut raporturi strînse, care au dus la sporirea interesului pentru chestiuni teologice în cadrul creștinismului african. Raporturi similare se nasc și în cazul Italiei, astfel încît, sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
considera că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o dovadă de ostilitate față de el. Și astfel, Boetius a putut deveni faimos și a putut face o carieră politică, atît cît era posibil pentru un roman sub dominația ostrogoților, adică doar cu aprobarea regelui, nu ca urmare a existenței unei forme libere de viață civilă (care, de altfel, dispăruse încă din vremea lui Augustus): a devenit consul în 510, însă aprobarea obținută de la Teodoric pentru această funcție nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo sau intrate sub dominația Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: era nevoie de intervenții peste tot pentru ca legea să fie respectată, pentru ca Biserica să-și păstreze drepturile, pentru ca nimeni să nu-i asuprească pe credincioși, dar și pentru ca prelații să nu comită abuzuri. Mizeria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nicolae Manolescu " Faptul că fascismul și comunismul nu suferă un discredit comparabil se explică, înainte de orice, prin caracterul fiecăreia dintre cele două ideologii, care se opun una alteia ca particularul față de universal. Vestitor al dominației celor puternici, fascistul învins nu mai lasă să se vadă decît crimele pe care le-a comis. Profet al emancipării oamenilor, comunistul beneficiază, pînă și în falimentul lui politic și moral, de pe urma blîndeții intențiilor sale". Aceste cuvinte i le adresa
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
bunuri, dovadă că trăsătura iluministă rămasă, după clasificarea lui Lovejoy, sub numele de uniformitarianism (încrederea într-un singur adevăr și în rațiunea uniform distibuită tuturor) avea încă destulă forță. Cu toate acestea, importante părți din carte sunt adevărate pledoarii împotriva dominației rațiunii, în favoarea emoției: Când datoria și inima intrau în conflict, prea rar i-a fost dat celei dintâi să învingă (...), să acționez împotriva pornirii mele mi-a fost întotdeauna cu neputință. Oricine ar porunci: oamenii, datoria sau însăși necesitatea, dacă
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
și, ocupându-se În primul rând cu agricultura, au reușit timp de peste 40 de ani, să se mențină Într-un echilibru delicat În conflictele dintre cele două mari puteri coloniale ale timpului, Franța și Anglia. Reușesc să fie neutri. Acceptă dominația engleză, dar fără să depună jurământ de loialitate față de monarhul englez, și nu luptă Împotriva Franței. Întrețin, de asemenea, relații comerciale sistematice cu toate coloniile, și cele franceze din Nouvelle France, și cele engleze din Nouvelle Angleterre. În 1754, izbucnește
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
n-am reușit să spun nici un da, n-am reușit să găsesc ce trebuie să afirm.” Ratării lui Dunca îi sunt opuse ascensiunea socială și succesul lui Dumitru Vinea, personaj oarecum schematic și convențional, individ primitiv și vanitos, a cărui dominație necontestată în uzina pe care o conduce cu mână forte este o expresie a autorității înseși. Încercarea lui I. de a-și umaniza personajul, înzestrându-l cu un sentiment al golului și eșecului, care să îl așeze în galeria personajelor
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
Biblie în limba națională. Biserica ortodoxă a știut să profite de aceste deschideri spre a-și afirma autonomia, autonomie la care o obliga însuși statutul ei de unică Biserică ortodoxă europeană, afară de cea rusă, aflată pe un teritoriu liber de dominația otomană. Impulsul decisiv pentru traducerea integrală a Bibliei în limba română avea să vină tot din Transilvania, unde, sub supravegherea și cu purtarea de grijă a mitropolitului Simion Ștefan, apare în 1648, la Alba Iulia, Noul Testament, în versiune integrală. Cunoscută
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Dionysus Reborn se insistă asupra acelor momente ale modernității în care jocul și iluzia lipsită de constrângeri, anterior reprimate și reduse la statutul de simplă literatură, revin spectacular în prim-plan, afirmându-și accesul la adevăr și chiar dreptul la dominație culturală. Cea de-a doua carte, God of Many Names, coboară în timp până la matca gândirii grecești, la sursele culturii europene canonice. Scrutând trecutul din orizontul revelator al prezentului, S. aduce probe în favoarea unei ipoteze abia schițate anterior. Anume că
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
tirani; regnum terrenum a fost instituit de Dumnezeu însuși, spre folosul păgânilor. Nu întâmplător teologia lui Irineu a fost caracterizată drept o „teologie optimistă”, spre deosebire de concepția gnostică marcată de un pesimism radical. Într‑adevăr, pentru gnostici, istoria se află sub dominația diavolului, singura soluție pentru a scăpa de această teroare existențială fiind iluminarea lăuntrică, personală. Nu este vorba doar de o atitudine de refuz față de lume, istorie și instituțiile omenești, ci de o adevărată ură față de tot ceea ține de saeculum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epoca sa. În realitate, el avansează două variante ale acestei cronologii. În II, 12, afirmă că Imperiul perșilor a dăinuit 245 de ani, iar cel al grecilor, 300 - babilonienii și romanii fiind lăsați deoparte; în IV, 3, susține că durata dominației persane ar fi fost fie de 230, fie de 255 de ani, cea a grecilor rămânând aceeași. Această ultimă versiune este reluată în IV, 24, unde se face o estimare a duratei vieții Imperiului Roman: „Întrucât perșii au stăpânit și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altfel confirmate de teologiile politice proprii autorilor în discuție, dat fiind că Irineu evocă mai curând o destrămare naturală a Imperiului Roman în zorii eshatonului, iar Ieronim vorbește, după cum am văzut, „de o revoltă a popoarelor” care va pune capăt dominației Romei în lume. Apostolul evită să precizeze numele katechonului (chiar Imperiul Roman), spre a nu atrage consecințe grave asupra comunităților creștine din acea vreme, întrucât „conducătorii” considerau imperiul „etern”. „Dacă ar fi spus deschis și cu îndrăzneală: Anticristul nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Laitmotivul succesiunii celor patru imperii pare să îl intereseze cel mai mult pe exegetul nostru. Ca și pentru Irineu și Hipolit, apariția Anticristului nu va fi, pentru Theodoret, decât ultimul din cele cinci acte ale tragediei istoriei omenirii. Primele trei (dominația caldeenilor, a perșilor și a macedonenilor) au avut loc deja; mai rămân două: dispariția Imperiului Roman și domnia efemeră, dar cumplită, a Anticristului iudeu. Este vorba de schema tradițională pe care am întâlnit‑o la autorii precedenți. Prin ce anume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
traducere în latină, din care vom cita în cele ce urmează. Semnele premergătoare sfârșitului lumii sunt descrise în capitolele 3‑8. Primul, haosul general care se manifestă printr‑o totală pervertire a moravurilor, prin absența oricărei legi morale și prin dominația forței violente: „După foamete, ciumă și războaie între popoare, [pământul] va fi stăpânit de prinți însetați de avuții, dușmani ai adevărului, ucigași ai fraților lor, înșelători, vrăjmași ai celor credincioși, plini de mândrie și iubitori de arginți [...]. Oștirile lor vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
marchează apogeul puterii romane; ulterior, „apostolii au chemat toate neamurile și toate limbile pentru a face un singur popor al credincioșilor creștini” (IV, 9). Imperiul Roman este acuzat de a‑și fi însușit, „asemenea lui Satan”, două mari proiecte creștine: dominația universală și unitatea. . 6∀ϑζƒ<ΞΔ(γ4∀< ϑ≅¬ Φ∀ϑ∀<. Hipolit citează explicit 2Tes. 2,9. . Cf. paginile consacrate lui Iustin de prezenta lucrare. . O foarte bună sinteză în legătură cu „teologiile politice” ale Sfinților Părinți, la F. Paschoud, Roma aeterna, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
civilisation de l’Occident médiéval, Paris, Flammarion, 1997, pp. 261-264, 279-280, 289-298. Dintre mai vechile cercetări vezi Jules Michelet, Femeia, partea a III-a: Femeia în căsătorie, [vers. rom.], București 1915. Cu folos pot fi consultate și lucrările: Pierre Bourdieu, Dominația masculină, [vers. rom.], București, Editura Meridiane, 2003; Simone de Beauvoir, Al doilea sex, [vers. rom.], București, Editura Univers, 1998.è 3. Georges Duby - Michelle Perrot, Histoire des femmes en Occident, IV, Le XIXe siècle, coordonatori: Geneviève Fraisse și Michelle Perrot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare”, „tătărești” sau „turcești”, țesute la Alep, la Brusa sau la Damasc și pline de motive vegetale, încep să sosească în spațiul românesc cam din prima jumătate a secolului al XVI-lea și acoperă cele două veacuri ce urmează, când dominația economică a înalte Porți sporește. Adesea aprovizionarea cu stofe nu era lăsată doar pe seama ofertei comercianților (cunoscători ai cererii). Posibilitățile de care dispuneau cunoștințele aflate în străinătate erau folosite. Pregătindu-se pentru nunta unei cumnate, Doamna Ana, soția lui Mihai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a istoriei țării, este atras și Mihai Eminescu. Până în septembrie 1871 numărul membrilor era de peste o sută. Societatea își mai propunea organizarea de demonstrații publice la locurile istorice, lecturi și disertații etc., acționând și în plan politic, pentru eliberarea de sub dominație străină a provinciilor românești și unirea lor cu Țara. În aprilie 1870 apare oficiosul „Foaia Societății Românismul”, care continuă până în august 1871. Colegiul de redacție era format din B. P. Hasdeu, G. Dem. Teodorescu, Gr. G. Tocilescu, N. V. Scurtescu ș.a.
SOCIETATEA ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289769_a_291098]
-
prin celălalt. Întâlnirea nu este numai descoperirea celuilalt, ci și o Împlinire de sine, Întrucât, prin Întâlnire, fiecare Eu dorește ca să „intre” În celălalt și să-i impună acestuia propriile sale dorințe. Dar, În egală măsură, „Întâlnirea” nu este numai dominație și afirmare a puterii, ci ea este și simpatie, cooperare, compasiune, milă, iubire, ajutor, ca forme de protecție, susținere și securizare reciprocă. Psihologia Morală este psihologia care caută să Înțeleagă și să explice semnificația individului, a relațiilor sale cu ceilalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întreprinsă și după natura rezultatelor acesteia, negative sau pozitive. 8. Principiul competiției Acest principiu este legat de nevoia de autoafirmare exterioară a unei persoane În comparație cu celelalte. Dorința de a depăși, de a se situa În față este o variantă a dominației, a demonstrativității și a histrionismului, apropiindu-se prin aceasta de principiile dominanței și al exemplarității. 9. Principiul reprimării stimulative Acesta este un principiu În conformitate cu care individul caută, cu o rigurozitate exagerată, de a face numai ceea ce trebuie, de a face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a domina, de a conduce, de a supune pe ceilalți. Tendința de a se supune are la baza ei pulsiunile masochiste ale persoanei și ea se manifestă sub forma supunerii servile, a acceptării sclaviei. Supunerea este o atitudine pasivă, În raport cu dominația, care este o atitudine activă. Persoanele dominante au un Eu puternic, mobilizat de forțele active ale unui Supra-Eu de același tip. Persoanele dominate au un Eu slab, căruia Îi lipsesc forțele care să-l activeze, să-l dinamizeze, având un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care i l-a dăruit. Darul devine, din punct de vedere simbolic, un obiect-punte al relației dintre două persoane. Cel care oferă este Îndreptățit de a cere sau de a obliga pe celălalt, impunându-și, În felul acesta, voința și dominația sa asupra celui care l-a primit. Întotdeauna În aceste situații, surpriza și tentația vor face ca atitudinea de circumspecție să scadă. Acestea sunt valabile pentru darul făcut În virtutea unei acțiuni perverse, a unei rele intenții, dictate de o conștiință
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]