1,794 matches
-
umbră... Doamne, și?! L-a uitat acolo. Nu l-am mai găsit! După o săptămînă de lacrimi, Ramón o mîngîie ușor pe My. Ce zici, o luăm de la capăt? Nu, vreau pantofi! Vreau să ne trăim prezentul! Viața se scurgea domol în casa lui Ramón, dar armonia aceea misterioasă n-a mai revenit! Deducții de amator În cartierul Vedado din Havana s-a răspîndit vestea unei oribile crime. Un german, care închiriase un micuț apartament, a fost ucis. Ăsta este al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
etajul cu un grilaj pe care îl încuiem pe timp de noapte. Un negru foarte stilat ne aduce "digestivul", un coniac Courvoisier. Hassan începe o poveste fără să mă avertizeze, sau poate n-am fost destul de atent. Folosește un ton domol care îmi dă impresia că ceva, un început, îmi scapă. Nu puteam dormi în noaptea aceea caldă și plină de pace. Pe geam vedeam Luna, ale cărei raze străpungeau norii subțiri, înaintînd doar aparent cu mare viteză. O fixam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ales în timpul verii. Astăzi golfulețul are două porturi micuțe, Antilla și Guatemala. Villa Blanca, situată pe un platou puțin mai înalt, este o veche casă spaniolă, cu pereți din piatră, cu o terasă largă, ventilată în permanență de o briză domoală, cînd dinspre mare, cînd dinspre uscat. Era răcoare mai tot timpul și doar umiditatea, care depășea frecvent 85%, îți amintea că peste tine au trecut anii și că oasele tale au totuși multe beteșuguri ascunse. Mi se părea că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întrebat: - Care-i locul unde ai vrea să mergem în continuare, omule nesătul de cunoaștere? Imi închipui că încă n-ai obosit - Nici vorbă de oboseală, mărite Spirit. Drept dovadă, mă gândesc să urcăm la mănăstirea Păun. - Atunci ia-o domol la deal, că eu te aștept acolo. Până ajungi tu, voi încerca să aflu de ce s-a risipit așa repede mănăstirea Păun. În timp ce vorbele curgeau sfătos, am simțit parcă o mână caldă pe umărul meu, cu o ușoară strângere de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
șofran, 100 ml. camfor și 50 ml. untdelemn. Toate acestea se amestecă într-o oală curată care se astupă cu un capac cât gura oalei, ce se lipește ermetic cu aluat. Astfel astupată oala se pune să fiarbă la foc domol. Bolnavul culcat la pat bea din această medițină 100 ml. dimineața și tot atât seara. Întotdeauna înainte de a fi întrebuințată, doftoria se încălzește și se agită bine ca amestecul să fie omogen. Se mai folosește, aplicându-se pe junghiuri foaie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
năpăstuiți ai acelor vremuri, de rapacitatea boierilor cu sau fără rang, unul din voinicii cetei sale venea atunci, taman din Streza Cârțișoara. Era cel mai în vârstă din ceata ce purcese a se constitui. Ridicat în picioare, după ce își scoase domol căciula, dezvelind o frunte înaltă, dreaptă, încununată de o chică lungă, ușor înspicată cu fire albe la tâmple, cu o față mare, prelung brăzdată de multe și adânci suferinți, cu sprâncenele îmbinate, nas ciolănos, mustăți castanii, bărbie împinsă o leacă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai pot scoate. Am stat pe plajă până către ora șapte seara. Simțeam briza mării care ne înviora după atâta mers și frământare. Soarele după amiezii ne încălzea încă puternic. Apa mării prin valurile ei când mai accentuate, când mai domoale parcă ne mustra: „Pe unde umblați nebunelor? Ați uitat că ați făcut atâta drum ca să fiți aici lângă mine? V-ați lăsat marea voastră de-acasă ca să mă întâlniți și eu v-aștept, v-aștept... pe unde ați umblat?” Noi
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
la acest câine nemâncat Care nici atât nu putea Să roadă o coajă de pâine. Ce păcat! Călina În anii trecuți a fost internată și Călina, de fiul ei. O femeie de 75-80 de ani, mărunțică, slăbuță, cu o vorbă caldă, domoală, îmbrăcată curat ca la țară, cu fustiță și bluzică, flaneluță, cu băsmăluță curată, se împăca foarte bine cu colegele sale, o privire blândă și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
exil. Poate sunt primul om ce gândește astfel. Acum călătoria mea este aproape încheiată și pot spune, cu hotărâre, că soarta mi-a fost favorabilă: am trăit experiențe noi, despovărându-mi ființa de plictiseala aceea letală. Dispariția lui Ulise Pășesc domol pe țărmul mării până la coliba mea. În ritmul pașilor, cât ține distanța asta nu prea lungă, reușesc să-mi trăiesc fulgurant întregul viitor. Mă sustrag destinului comun, ca să intru în rolul unui erou dispărut. Aș dori să fiu ca Ulise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
această coordonată aparte a poeticii sadoveniene, cea a lăuntricului sugerat: „Privi în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție” - atmosferizare („Soarele...”), toate comunicând între ele și generând un efect de sinteză, a cărui dominantă rămâne, e limpede, aceeași manieră atenuantă, discret progresivă, de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
tutun și Întind obrazul pentru mângâierile tandre ale ultimelor 399 raze ale soarelui de jăratec. În spate, munții În culorile violacee ale Înserării Își Întind semețiți umbra peste golf, În rada portului puzderie de vapoare, șlepuri, yachturi, șalupe se leagănă domol pe ape În așteptarea ieșirii În larg. Mă plimb pe faleză până departe, În apropierea minusculelor insule din golf, sfredelite de grotele culcuș pentru miile de porumbei ai locului, și obosită mă așez pe o bancă singuratică și Închid pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
până la hotarele cele mai de pe urmă ale nesfârșitului, iar din Înaltul cerurilor mâna Îndurătoare a Celui mai Puternic aprinse milioanele de stele și cu lumina lor strălucitoare, călăuzea pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pământului... Susurul domol, prelung și nehotărât al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cântare fermecată de leagăn și luminile dormeau duse pe brațele imense de Întuneric... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
făcu semn cu mâna și iuți pasul, intrând În pădure. L-am urmat, fără comentarii, timp de zece minute, până la o vale abruptă ce se căsca amenințătoare. Pe versantul opus, În niște firide stâncoase, ridicate deasupra râului ce se prelingea domol la vale, se vedeau, În depărtare, niște cutii de lemn, spălăcite de vânturi și ploi, pe care ghidul ni le indică drept sicrie cu vechime venerabilă de câteva sute de ani. Cum nu le-am deslușit prea bine, mai ales
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
împădurit, funcționează de mai mulți ani tabere pentru copii și o stație de îmbuteliere a surselor hidrominerale. Zona se află în jumătatea sudică a depresiunii Jijiei, pe malul stâng al râului Bahlui. Dealurile de pe ambii versanți ai râului au pante domoale, mai abrupte spre albie, și continuă spre Hârlău cu coline și apoi cu șes. Înălțimile variază între 250 și 450 m. Clima este caracteristică zonelor de silvostepă, variațiile diurne ale temperaturii fiind moderate de curenții de aer care pătrund dinspre
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
lumină plutiți Prin line meleaguri, fericite Spirite! Dumnezeiești adieri Ușor vă ating Ca mâinile harfistei Coardele sfinte. Fără soartă ca pruncul În somn răsuflă zeii; Blând ocrotit În mugur molcom Etern înflorește Spiritul lor, Și ochii lor fericiți Lucesc în domoală Lumină eternă. Nouă însă ni-i dat Să nu ne-odihnim nicăieri. Trudiții oameni Se usucă și cad Orbește, din clipă În clipă, asemeni Cu apa din stâncă În stâncă zvârlită La întâmplare, mereu și mereu 1120. Sunt numeroase afiliații
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unde capu-i fu, mișcând cu ea, ca și-un țipar, și-o-ntinse și vânt sub el cu labele bătu.... Dar ea plutește lin, făcând ocol, scoboară-ncet, dar nu-i simțeam plutirea decât de josși-n față-un vânt domol. Sub noi, la dreapta, s-auzea vuirea cumplitei guri făcând un zgomot mare, de-aceea-n jos plecai puțin privirea și-abisul mă-ngrozi cu mult mai tare, căci urlete-auzii, văzui și focuri și-ntreg mă strânsei ghem de spaimă mare. Ce-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
criză în pielea goală: înainte de asumare și după asumare, ca pe vremuri, înainte și după 23 august. S-a stabilit o nouă eră care numără anii de la 15 septembrie, primul an al guvernării domnului Boc, metamorfozat, după glumeți, din ardelean domol, cu coasa-n mână, într-un personaj istoric de prim rang, deși el (nu-i zic, săracul!), „mic în mijlocul naturii” e țâță, mâță, muc și sfârc. Să ne trăiască ca la nunta din Cuțarida! Să știți că eu îl cred
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
km de Shimoda și de primul consulat american. Comandorului Perry i-ar fi plăcut probabil la nebunie să meargă la cumpărături În noul magazin Seiyu, unde muzica ce se aude Înăuntru este alcătuită din melodii occidentale menite să Îi Îndemne domol pe clienți să Își umple cărucioarele și unde poți cumpăra un costum bărbătesc - făcut În China - cu 65 de dolari și o cămașă asortată cu 5 dolari. De aceea Wal-Mart-ul mai este numit EDLP - Every Day Low Prices (prețuri cotidiene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Seara sau dimineața se încărcau morții într-o căruță ca sacii la moară și erau duși la malul Mureșului, răsturnați în prund, iar deținuții de drept comun prăvăleau pământul peste cadavre. Bălana, iapa deșelată care trăgea căruța, mergea în pas domol, jelind neștiută de nimeni tragedia neamului românesc. Mai apoi, de bătrânețe și durere, avea să se prăbușească alături de cei pe care-i purtase pe ultimul drum. Mai târziu s-a făcut cimitirul de dincolo de Zarcă, pe locul numit în limba
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
echipe mobile în timpul nopții. Foișorul era așezat cam la jumătatea suprafeței cultivate, pe un mamelon mai înalt. Paznicul contempla o priveliște admirabilă. De o parte fiind vizibilă în zilele luminoase valea Mureșului, confluența cu Târnava, în câmpia prinsă între dealuri domoale. Spre răsărit-miazăzi, culmile Făgărașului cu cele trei căciuli uriașe, aruncate în cer: Omul, Negoiul și Moldoveanul, o trinitate materială a pământului românesc, închinându-se aproape totdeauna, în haina curatei zăpezi, Trinității imateriale veșnice. La apus-miazănoapte, zidurile crenelate ale Apusenilor, fortărețe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Popovici Gheorghe, Pandia Iancu, Vișan Nicolae, și alții. La două săptămâni li se trimiteau alimente. Cu această ocazie îi vizitau și câțiva băieți care voiau să se relaxeze. Se pleca sâmbăta cu un car tras de bivolițe, „drigane” blânde și domoale. Pe la sfârșitul lui August, simțind nevoia să văd și eu acele minunate locuri, încărcându-mi un rucsac cu destule bunătăți, luând și un coș cu fructe și struguri, am plecat de unul singur, la miez de noapte, pe drumul care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apele care sunt în lunca Mureșului au izvorul în fântâna muntelui. După pădurile de stejar, în sus, se află cele de fag și carpen. Peste 600-700 de metri altitudine încep pădurile de conifere. Între culmile de obârșie vulcanică cu pante domoale, ca niște căciuli dacice, țâșnesc impetuos cele două Detunate, Golașa și Flocoasa, contrastând cu împrejurimile liniștite, provocându-ți imaginația. Vezi aievea lupta din basme dintre zmei și Făt-frumos: doi zmei, împietriți sub paloșul de fulger al viteazului zămislit din pântecele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un înotător iscusit și curajos, și nu mă tem de apele înfuriate. Astăzi marea era blinda în comparație cu oceanele de la antipod în care mă zbenguiam ca un delfin. Mi-a dat de furcă doar o problemă tehnică. Cu toate că fluxul era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și, astfel, se armonizează de minune cu vinul roșu. De piersici nu sunt mare amator, dar socotesc caisa drept regina fructelor.) Acum mă duc să-mi fac siesta. E noapte. Două lămpi cu gaz, care sfârâie molcom, aruncă o lumină domoală, lăptoasă, peste suprafața zgâriată și pătată a ceea ce a fost cândva o frumoasă masă din lemn de trandafir, veche posesiune a doamnei Chorney. Aceasta este masa mea de lucru, plasată în fața ferestrei din salon, deși folosesc și măsuța pliantă adusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
linie argintie, zimțuită, licărind ca o bijuterie modernă. Sub ea, marea schimbă nuanțe arzătoare, lirice, brun-aurii, săltându-și stropii albi. Aerul e cald. A mai trecut o zi fericită. („Ce naiba ai să faci acolo?“ mă întrebau toți.) Într-un fel domol, ascuns, mă simt foarte mulțumit de mine însumi. Altă zi. Am hotărât să nu scriu datele pentru că ar știrbi curgerea necurmată a unei meditații continue. Am recitit paginile de început ale autobiografiei mele. Ce oribilă rezonanță au frazele scrise, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]