176,566 matches
-
dar șoarecii vopselii vin zilnic și mi-l rod.” (Tablou În cădere). Tematica suferă o diluție În timp. Palmaresul zdruncinant de abordări ale timpului, ale iubirii, din primele poezii, convine unei complicități cu exteriorul, În ultimele. Nu știm dacă se dorește o sporire a autenticității prin această exteriorizare, știm Însă că deliciul intelectual nu scade prin renunțarea la acel tip de raționament instruit de instinctul germinativ, dat fiind că Încifrarea rămâne rezerva, armura.Limbajul este, cu desăvârșire, o dexteritate. Alăturările Înseamnă
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
reușește să Îndepărteze măștile, să dezvăluie ceea ce se ascunde dincolo de zâmbetele de conveniență și gesturile contrafăcute. Decadența unei societăți, mascată prin jazz și prin sherry aromat, este tema generală a romanului. Dincolo de eleganța pe care societatea engleză a anilor `50 dorea să o afișeze se află o minciună cruntă. O familie unită, cu o situație materială bună, fete și băieți bine crescuți, o casă frumoasă și mare, rochii mereu noi, mesele de duminică mereu gustoase, mașinile scumpe, băuturile fine și veselia
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
singură culoare va fi vizibilă, și anume: griul. În consecință, obiectivul biologului sexual este de a „Încetini viteza psihologică”, pentru a dezvălui toate nuanțele vieții intime.” În ceea ce privește dimensiunea mitologică, este speculată obsesiv imaginea titanului Greciei Antice, Prometeu, imagine ce se dorea, de către tabăra opusă Fundației, Frăția, a fi asociată tinerilor germani care, În viziunea lor, trebuiau să dobândească trăsături și calități masculine superioare. Mitul speculat Îl are În centru pe zeul evocat anterior, Prometeu, dar și pe fratele său contemplativ, Epimeteu
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
ale lui Pascal Bruckner, de exemplu. Autorul se folosește strategic de această circumstanță pentru a studia comportamentul uman ce vine În antiteză cu situația, prin reacții neașteptate: „o conduceam acasă după ultima Înfățișare la divorț”; „ultima noapte cu Ema. Îmi doresc mult să o iau În brațe, dar Îmi spun că dacă o fac, mă Întorc din nou și agonia continuă. Tăceam. Fumam. Vorbim despre lucruri neînsemnate. Cu toate astea, Îmi doresc ca noaptea să fie cât mai lungă. Niciodată n-
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
ultima Înfățișare la divorț”; „ultima noapte cu Ema. Îmi doresc mult să o iau În brațe, dar Îmi spun că dacă o fac, mă Întorc din nou și agonia continuă. Tăceam. Fumam. Vorbim despre lucruri neînsemnate. Cu toate astea, Îmi doresc ca noaptea să fie cât mai lungă. Niciodată n-am fost atât de Împreună”. Detalii... detalii ce pot schimba radical sensul unei vieți, unei căsnicii, unei singurătăți. Detaliile seamănă cu niște cuvinte Într-un context. Ele pot modifica semnificația unei
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
spectatorul În această lume de mult uitată sau chiar necunoscută de mulți dintre noi. Deși nu a fost perfectă, interpretarea a fost per total reușită, fiind un alt pas reușit În evoluția Operei Naționale din Iași. Regizorul András Kürthy a dorit să surprindă atât scenele monumentale din Egiptul antic ( prin decor și costume), cât și dramele psihologice trăite de Aida, Radames și, Într-o mai mică măsură, de Amneris. Verdi pune accent În primele două acte pe ritualuri străvechi, pe scene
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
pentru a dezvălui spectatorului palatul regelui din Memphis. Marele preot, Ramfis, discută cu Radames, un tânăr comandant. Războiul cu Etiopia stă să izbucnească, iar poporul egiptean are nevoie de un luptător curajos care să conducă armata spre victorie. Radames Își dorește cu ardoare să fie cel care va Îndeplini această misiune, știind că, dacă va câștiga În luptă, va putea cere ca răsplată orice Își dorește. În inima lui, iubirea pentru Aida, fiica conducătorului etiopian și sclavă a poporului egiptean, prinde
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
egiptean are nevoie de un luptător curajos care să conducă armata spre victorie. Radames Își dorește cu ardoare să fie cel care va Îndeplini această misiune, știind că, dacă va câștiga În luptă, va putea cere ca răsplată orice Își dorește. În inima lui, iubirea pentru Aida, fiica conducătorului etiopian și sclavă a poporului egiptean, prinde rădăcini, astfel că dorința lui cea mai puternică este să se căsătorească cu aceasta. Într-o adunare la care sunt prezenți preoții, faraonul (pe un
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
un cortegiu impresionant către templu, pentru ceremonia consacrării. Poporul Îl aclamă plin de speranța victoriei, În timp ce Aida suferă În tăcere. Ea trăiește o dramă interioară, căci Radames, alesul inimii sale, se va lupta Împotriva tatălui și al poporului ei. Deși dorește ca tânărul comandant să iasă Învingător, căsătoria devenind astfel posibilă, aceasta ar Însemna pentru etiopieni, poporul mult iubit, robie și moarte. Aida imploră mila zeilor, căci În sufletul ei se dă o luptă grea, Între simțul datoriei și iubirea pentru
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
sufletul ei se dă o luptă grea, Între simțul datoriei și iubirea pentru Radames. În actul II Amneris, fiica faraonului, așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Radames, care a ieșit triumfător În luptă. Ea este de asemenea Îndrăgostită de comandant și dorește să afle secretul inimii Aidei. Aceasta, Într-un moment de slăbiciune, Îi mărturisește dragostea pentru Radames. Din acel moment, orgolioasa și răzbunătoarea Amneris decide să Îi despartă pe cei doi. Pentru Aida, iubirea pentru Radames este Însă singurul motiv pentru
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
a trădat neamul și patria. Scena este surprinsă de Amneris și Ramfis, care ies din templu. Aida și Amonasro fug, În timp ce Radames este arestat. Aflat În fața marilor preoți pentru a fi judecat, comandantul nu se disculpă În niciun mod, ci dorește să fie condamnat la moarte, căci, fără Aida, viața nu mai are niciun rost. Amneris Încearcă să schimbe hotărârea luată de marii preoți, fără succes Însă. Radames, acuzat de trădarea patriei, a faraonului și a zeilor, așteaptă Înfiorătoarea decizie a
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
drame, ceea ce ar trebui să se observe și În relațiile dintre ele. Cu toate acestea, de multe ori pe parcursul spectacolului, În special În primele două acte, interpreții nu au reușit să rezoneze cu sentimentele și atitudinile personajelor. Mi-aș fi dorit ca soliștii să nu fie doar cântăreți de operă, ci să devină actori, astfel Încât comportamentul și gesturile lor să se Întrepătrundă cu muzica și libretul pe care lau interpretat. Din punct de vedere vocal, mulți dintre soliștii din distribuție au
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
anul 1788, în timpul războiului ruso-austro-turc, sau pustiită în timpul revoluțiilor din 1821 și 1848 și devenită garnizoană militară în timpul războiului Crimeii. Ca și vechile așezăminte monahale ale locului, mănăstirea a avut legături puternice cu cele athonite schitul Sfânta Ana din apropiere dorindu-se a fi o replică a celui omonim din Muntele Athos - și cu cele paisiene, mulți stareți și nevoitori prelungind la poalele Bucegilor tradițiile așezământului Sfântului Paisie Velicicovschi, creionate cu altă ocazie<footnote Vasile, Vasile Dezvoltarea muzicii religioase în timpul stăreției
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
dintre capitole, pune În perspectivă importanța budei În viața fiecăruia, determină până la urmă reacții familiare lejere. Nu există nimic implicit scârbos. El tratează subiectul cu o seriozitate de comedian (ceea ce implică un grad neașteptat de seriozitate). E clar că ne dorim toți o budă mare și pufoasă, dotată cu ziare, scrumiere, I-pad-uri și acea foaie și acel creion. Însă ne bagă În budă doar ca să se Împiedice din pagină În pagină În nestăpânita dezamăgire din urma divorțului. Personajul Gospodinov despre asta
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
mai veche și mult mai frumoasă. Chiar și după ce am revăzut scena de câteva ori, nici În acest moment nu pot spune cu siguranță că am Înteles pe deplin explicația Cristinei. Tind să cred că, În mod intenționat, aceasta a dorit să o Îndepărteze pe Alexandra de adevăr și, În același timp, se minte pe ea Însăși că nu face nimic anormal, demn de condamnat. Sunetul primelor secvențe oferă o liniște profundă. Dacă liniștea s-ar auzi, ar suna probabil la
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
aer greu care pare a pătrunde și prin ecranul laptopului meu. Bătrâna care o va găzdui pe Alexandra pe parcursul noului an universitar este evident deranjată de prezența fetei („Doamne, Doamne! Cine m-o fi pus?!”), dar În adâncul sufletului Își dorește de fapt compania altei ființe În casa pustie, sufocată Însă de obiecte și multe bibelouri. Bătrâna, ca și celelalte personaje de fundal, e construită relativ simplu, nuanțând prin contrast triunghiul amoros. Toate personajele au În comun o trăsătură, conturând caracterul
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului au trasat câteva linii de interpretare în ce privește tema îndumnezeirii, de care vor profita Părinții secolelor următoare, care vor adânci, aprofunda și organiza tema din ce în ce mai sistematic. Personal, aș putea sublinia, fără a dori să fiu bănuit de carențe în ceea ce privește modestia, că această încercare a mea este una de pionierat la noi. În Occident au mai fost încercări reușite în privința aceasta, de pildă, printre cele mai recente este cea a lui Norman Russell (The
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
fi viață, ar fi capabil să miște alte ființe. Pentru că nu poate face asta, înseamnă că numai participă în viață, și ceea ce participă în ceva este diferit de acel ceva la care participă. Prin urmare, sufletul participă în viață atât timp cât dorește Dumnezeu ca el să trăiască. Nu trăiește prin el însuși, precum Dumnezeu; când Duhul dătător de viață se retrage din el, sufletul încetează să existe. R. M. Grant, într-unul din studiile sale<footnote „Aristotle and the Conversion of Justin
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
creștinilor către Antoninus Pius, XLVI, în vol. cit., p. 75. footnote>, pentru că fiecare persoană a vorbit corect, câte un adevăr parțial, prin sămânța Cuvântului care s-a găsit în ei de la natură: „Mărturisesc, sus și tare, că sunt creștin și dorind și luptându-mă din toate puterile să mă arăt astfel, nu din cauză că învățăturile lui Platon ar fi străine de cele ale lui Hristos, ci din cauză că ele nu sunt întru totul asemănătoare, după cum se întâmplă și cu cele ale celorlalți stoici
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
stadiul în care suntem capabili să acceptăm darul existenței eterne de la Dumnezeu. Oamenii care se plâng de slăbiciunea prezentă a naturii umane sunt ignoranți, nerecunoscători și nesățioși. Înainte de a deveni ființe umane, adică, înainte de a fi copleșiți de patimi, ei doresc să devină asemenea lui Dumnezeu, anulând diferența dintre Dumnezeu necreat și creația Sa umană. „Îi reproșăm că nu am fost făcuți dumnezei de la început, ci întâi oameni și apoi dumnezei”. De aceea Dumnezeu ne spune: „Eu am zis, dumnezei sunteți
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
pentru că „nu puteam purta puterea divinității”. El ne exprimă slăbiciunea în fața darului lui Dumnezeu și libertatea de a-l accepta sau respinge. În acest context, Sfântul Irineu își dezvoltă interpretarea personală a Psalmului 81, 6 ca răspuns la creștinii care doreau să avanseze prea repede. Acoperirea diferenței dintre creat și necreat a fost realizată, din perspectivă istorică, prin Întrupare și, potențial, de către creștinul individual prin botez, dar realitatea experienței umane rămâne. De fapt ne găsim la o distanță foarte mare de
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
azi", am început să trăiesc alt timp. Am și uitat că e acolo. Uneori mai căsca, semn că și el aștepta să se sune. Marțea următoare a ajuns la timp. Scheletul: „Ioana?", face prezența. „Prezent", dar tare mi-aș fi dorit să nu fi fost acolo. Mă întreb unde să fi fost profesorul nostru. Nici Șefa nu știe. Trebuie să fi greșit clasa. (continuare în numărul viitor)
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
Lui, ridică la rangul de lege supremă propria conștiință, ghidându-se după o morală proprie, separată de Dumnezeu, și astfel, precum odinioară protopărintele Adam, caută să se autoîndumnezeiască, dar nu în Dumnezeu, ci în afara Lui. Astfel, păcătosul devine sau se dorește a fi un centru al lumii de la care pornește și se îndreaptă totul. El caută să trăiască după el însuși și după propria morală și nu după Dumnezeu. Prin urmare, așa precum virtuțile se nasc din smerenie, păcatele pornesc din
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
voința Sa de a face numai ceea ce corespunde ființei Lui. În dese rânduri, păcătosul încearcă să se desculpe și să arunce vina păcatului pe ceilalți sau chiar pe diavol, neștiind că aceasta este tot o uneltire vicleană a Satanei care „dorește foarte ca noi să aruncăm asupra lui vinovăția păcatelor noastre, și prin aceasta să ne amăgim și să ne adormim pe noi înșine, să săvârșim tot felul de păcate și necurmat să înmulțim și să mărim pedeapsa noastră, pierzând toată
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
patristice, putem lesne observa că Părinții condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei dovedesc că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea, binele, comuniunea veșnică în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ și i-a aprobat, se va descoperi în ziua judecății că a fost în comuniune cu diavolul”<footnote
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]