16,394 matches
-
intonate cu mult dramatism de către excelentul compartiment al suflătorilor, urmate de intervențiile metalice ale coardelor, într-un consens timbral, care, deja a declanșat imaginația celor care cunosc mai puțin textul lui Victor Hugo. Chiar dacă producția mendelssohn-iană în sau pentru genul dramatic este una de tinerețe și puțin cunoscută, ea evidențiază un deosebit talent în trasarea portretelor sonore pe care le vizează. A urmat celebrul Concert pentru vioară în mi minor op.64 în interpretarea violonistului rus Boris Brovtsyn , aflat pentru prima
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
cuvîntului. Sau o întoarcere, altfel, intermediată, la el. George Banu comentează fiecare fotografie a Mihaelei Marin și, în același timp, lumea ei, lumea lui Heiner Muller și cea a lui Dragoș Galgoțiu. Dacă acesta interpretează scenic textul unui puternic autor dramatic, iar fotograful cultivă în imagine, mai departe de cuvînt, un limbaj independent - cel eminamente vi-zual - George Banu închide cercul. El se întoarce la cu-vînt, după abandonarea lui, intermediat fiind de imagine. De ceea ce povestește, de data asta, artistul fotograf. Și
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
din transcrierea imnelor bizantin-românești este expus de așa o manieră încât caracterul său monodic și liric să răzbată cu claritate peste prezentarea sa omofonă, urmând apoi să fie variaționalizat treptat, tot mai puternic, prin descompuneri sau texturări polifonice, cu virtuozitate dramatică. După cele trei tratări ale temelor din manuscrisul medieval, compozitorul prezintă și variaționalizează un bocet ingrian (monodie tragică, aparținând unei vechi etnii autohtone, din Finlanda începutului de secol 20). Așadar, cele patru secțiuni- episoade ale lucrării parafrazează fragmente vechi, de
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
chiar performanță. Din păcate, registrul median nu este încă rezolvat, are unele instabilități, nu reușește să transmită acea stare pasională, ardentă a personajului care îl împinge la crimă din multă dragoste. I-aș reproșa o lipsă de implicare pe fiorul dramatic, de-a lungul spectacolului, el fiind mai mult un tenor liric fără să aibă accente spinto-dramatice. Cu toate acestea, în duetul final ne-a impresionat prin strădania demnă de menționat de a ne convinge de drama pe care o trăiește
CARMEN, spectacol - eveniment la Opera Na?ional? by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84204_a_85529]
-
urmează cu onoare tradiția în arta dirijorală a tatălui său, maestrul Iosif Conta. Corul, ca de fiecare dată, condus cu înțelepciune și profesionalism de o viață, de maestrul Stelian Olariu, a creat un personaj colectiv prezent și implicat în desfășurarea dramatică a operei. La finele serii, artiștii au oferit autografe spectatorilor, în foaierul Operei. Salutăm inițiativa organizării unor spectacole-eveniment de acest gen care atrag publicul, fac săli pline și justifică statutul Operei Naționale București de prim teatru din țară.
CARMEN, spectacol - eveniment la Opera Na?ional? by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84204_a_85529]
-
exhibiție. E static deci. O exhibiție de ce ?- a calităților tecnice și expresive ale executantului” <footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică muzicală, (București: tip. Oltenia, 1934), 335 footnote>. Cititorul acestor rânduri ar crede că, pentru Cuclin, genul concertului nu îmbracă aspectul dramatic pe care compozitorul îl acordă simfoniilor ori sonatelor. Nimic mai fals. În 1922 Cuclin începuse să scrie un concert pentru vioară și orchestră. Potrivit indexului realizat de Vasile Tomescu în timpul vieții compozitorului, ar fi vorba de Concerul în la minor
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
în frigian pe mi ) înainte de clasica modulație la relativa majoră (aici- un ionian pe Sol cu treapta a VI-a mobilă, în funcție de rolul de sensibilă ascendentă sau descendentă pe care îl joacă) în tema secundară expusă la vioară. Scurtă și dramatică, tema I debutează cu o secundă mică, si- do, ceea ce-i imprimă o caracteristică modală, frigică, impresia tonală fiind consolidată abia în secvențele ulterioare, descendente. Dramatismul acestei secunde frigice este accentuat de ritmul anacruzic și de insistența pe aceeași treaptă
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
a formei de sonată. În locul unui descensio abrupt care să impună un ascensio cât mai intempestiv spre punctul inițial, armonia originară a sistemului, e posibil ca Cuclin să fi întrevăzut o altă cale muzicală de atingere a acesteia, mai puțin dramatică. Acel „trait de concerto” despre care vorbea în „Estetică” devine o modalitate de a tranzita întâi zona subdominantei, în accepția pe care o dă funcțiunilor modului invers, deci o mișcare „în oglindă” față de cea propriu-zis descendentă, apoi cea a dominantelor
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
teme a grupului secundar. A doua temă a aceluiași grup este prezentată în La major; așadar, un salt ascendent de 6 cvinte, care precedă o mică dezvoltare finală, ce readuce tonalitatea inițială, la minor. În scrierile sale, Cuclin compară planul dramatic general al simfoniei (gândită în 4 părți) cu lupta și unitatea contrariilor. Acțiunea (partea I) și reacțiunea (partea a II-a) sunt urmate de meditație (partea a III-a) și triumf (partea a IV-a). În această simfonie concertantă, înfruntările
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
de sus pentru împușcarea lui Zelea Codreanu și a altor mii de legionari. La 6 octombrie abdică, forțat fiind de mareșalul Antonescu, care luă conducerea statului, înscăunând în tronul țării pe Mihai, fiul regelui Carol II. A fost cel mai dramatic moment din istoria României moderne. S-a ajuns la lupte de stradă, care însă fură potolite după trei zile. În acest timp trăiră Bucureștenii zile de groază. Eram fără stăpân, fără ordine, însă mareșalul Antonescu duse totul la bun sfârșit
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
mare cântăreț, de un formidabil volum vocal și tot atât de formidabil de voluminos. Întrupa pe voevodul moldovean Alex. Lăpușneanu, dându-i o interpretare de cea mai înaltă calitate. Alături de acest mare cântăreț, Lucia Bercescu creea la perfecție figura blândă dar totodată dramatică și pasionată a Doamnei Ruxandra, soția voevodului moldovean. Un glas de mare amploare și strălucire împreunăcu jocul pasionat pe scenă, caracterizează pe această cântăreață a noastră, care va face de sigur o strălucită carieră mondială. Regia lui Const. Pavel (Tini
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ultime apar în pagină, adesea, prin monologuri și dialoguri care să facă acceptabilă metafizica. Autorul o percepe direct, dar o filtrează constant în versurile sale, aducând-o în registrul existențial cotidian, în gesturile, faptele și replicile de toată ziua. Tensiunea dramatică și insolitul reprezentărilor sunt astfel asigurate. Iată, în Centura de castitate, două dintre cele mai ilustrative poeme: "Un râu orb merge pe stradă;/ în urma lui clipocesc undele/ împrăștiindu-se pe la răspântii:/ nu rămâne nici un loc neacoperit,/ nici unul necălcat de picioare
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
jos/ și de la dreapta la stânga/ din trupul lui curse o găleată de apă/ și cârjele lui înmuguriră...". Un ultim "sertar" în cartea de față este cel al reflecției propriu-zise. Poetul se dispensează aici de măștile și personajele sale, de înscenările dramatice, ba chiar și de mediul liric, pentru a medita singur, față în față cu cititorul. Imaginile poetice, asocierile insolite, răsturnarea reprezentărilor curente lasă loc filozofării morale, cu atenție distributivă la tot ce mișună-n jur, și cu credința adâncă în
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
înțeles sensurile simbolurilor wagneriene dar mai ales ale ideilor construcției compozitorului ce pledează pentru puritate și credință în dragoste, pentru încredere între oameni, pentru noblețea și autenticitatea sentimentelor și a trăiniciei acestora. În acest construct wagnerian se confruntă în mod dramatic forțele binelui, ale încrederii și credinței adevărate cu cele ale tenebrelor, ale puterilor malefice care vor să distrugă credința și valorile morale ale dragostei. Spectacolul este prezentat într- o cheie modernă prin niște modalități tehnice de realizare (decor sublimat și
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
a demonstrat și aici inteligența cu care-și conduce glasul într-o partitură wagneriană dificilă. A cântat rafinat și sensibil în visul Elsei și în duetul cu Ortrud din actul al II-lea, dar a reușit să redea câteva accente dramatice importante și în duetul cu Lohengrin din actul al II-lea. Are note pianissime frumoase și mai ales o trăire pe glas care o înnobilează. Excelent a fost cuplul malefic al forțelor tenebrelor: Ortrud - Telramund care în actul al doilea
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
al forțelor tenebrelor: Ortrud - Telramund care în actul al doilea a realizat un duet de un profund dramatism. Soprana Madeleine Pascu ne face aici o demonstrație de profesionalism pe o partitură extrem de dificilă care-i solicită acutul și nuanțele profund dramatice. Vocea ei a evoluat, a avut un acut susținut, fără a fi strident. Este o interpretă ideală a rolului, reușind să sugereze laturile sale definitorii: diabolism, lingușire și prefăcătorie, insinuare și nesinceritate, ură și invidie. A secondat-o în mod
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
constatăm la Cristian Misievici (cel mai tânăr exponent al grupării din concertul comentat) o sinteză personală exemplară. Dacă prin tehnica plurivocală a sonorității globale continuă linia deschisă de Anton Zeman cu două decenii înainte, cucerind o complexitate și o forță dramatică sporită, prin ordonarea intonației, în baza modalismului geometrizat, Misievici este un demn urmaș al profesorului său de compoziție, Vasile Spătărelu, asociindu-se astfel și cu Viorel Munteanu. Remarcăm în final acuratețea execuției tuturor partiturilor prin efortul de prețuit al orchestrei
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
B.: E bine știut datorită dramatismului și a orchestrației bogate, că motivul primei strofe, care dealtfel se repetă identic în ultima strofă, reprezintă coloana sonoră a numeroase filme și reclame de televiziune. De obicei “O Fortuna” este asociată cu situații dramatice și cataclismice. Dramatismul este realizat prin utilizarea unei orchestre impresionante, cu un număr mare și variat de instrumente de percuție. Fortuna, zeița norocului în Imperiul roman, este portretizată ca fiind schimbătoare precum este luna, nestatornică, ridicând pe cineva pe culmi
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
O scrisoare pierdută... Corina BURA Castigat ridendo mores... un opus de factură mai degrabă tragi-comică vine să se adauge patrimoniului dramatic românesc, eveniment încărcat cu multiple semnificații. Opera națională, ca gen, ca spectacol „clasic”, s-a prezentat mai șters în ultimele decenii și, până în 1989, ipostazierea eroilor ei a adus în prim plan cu precădere personaje istorice sau scene din viața
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
7 ani (vioară), împreună cu tatăl său. După absolvirea școlii primare și a celei secundare din orașul natal (Liceul de fete ,,Despina Doamna”), între anii 1933-1937, Emilia Comișel își continuă pregătirea de specialitate la Academia Regală de Muzică și Artă dramatică din București, beneficiind de îndrumarea marilor maeștri ai muzicii românești din acea vreme: Ioan D. Chirescu (teorie, solfegiu); Alfonso Castaldi (armonie); Alfred Alessandrescu (contrapunct); George Breazul (enciclopedia muzicii); Constantin Brăiloiu (folclor, istoria muzicii); Dimitrie Cuclin (estetică și forme muzicale); Ștefan
CENTENAR EMILIA COMI?EL (n. 28 februarie 1913, Ploie?ti ? m. 18 aprilie 2010, Bucure?ti by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84262_a_85587]
-
de prestigiu, cu simț artistic, cu o interpretare convingătoare, un profesionist de școală veche. Surpriza emoționantă a serii a fost baritonul rus Konstantin Brzhinsky, cu o voce superbă, cu nuanțe coloristice impresionante. A interpretat scena morții lui Valentin cu trăire dramatică pe care o vom reține cu siguranță. Martha a fost Angelica Popescu, o tânără mezzosoprană onestă. În Siebel, soprana Julia Stein s-a străduit să interpreteze rolul la cerințele impuse atât de partitură cât și de concepția regizorală. Îi putem
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
armonice, contrastele tematice și sonore (tema întâi pregnantă, având alură orchestrală, tema a doua, grațioasă, plină de eleganță și candoare), precum și metamorfozele permanente percepute în cadrul discursului muzical. Pianistul a reliefat cu măiestrie imaginile muzicale contrastante (de factură lirică ori dramatică), dialogul inedit al vocilor (plasate adesea în registre diferite). Pe parcursul recitalului, pianistul a respectat întocmai indicațiile autorilor în ce privește repetarea secțiunilor creațiilor prezentate. Dacă din punctul de vedere al compozitorilor și al interpretului, ideea este perfect justificată, publicul actual
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
de zile mari. Instrumentele au vibrat cu mare acuratețe și precizie, depășind în tălmăcire multe formații foarte galonate de pe mapamond. Dirijorul, Ilarion Ionescu-Galați s-a depășit pe sine, reliefând pe întreg parcursul serii, dar mai ales la Mozart, subtilitatea instrumentației dramatice, atât de particulară compozitorului. Iar rezultatul a fost o executare dintre acelea la care simți că după Mozart interpretat așa (e vorba de “Serenata notturna“), n-ai mai putea asculta nimic altceva, pentru că orice ar părea desuet. Dar, a urmat
Concert de Oscar la Sibiu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84307_a_85632]
-
toate subtilitățile trecerii de la o mișcare la alta, de la o idee la alta. Lucru rar. Cât despre Chopin-ul oferit la bis, ce să mai spun, o adevărată încântare. L-a interpretat nici siropos, nici repezit, nici prea romantic, nici prea dramatic, ci pur și simplu tulburător. Iar execuția “Micii simfoniete“ cum e supranumită Simfonia a 6-a în Do major de Schubert, cu care s-a încheiat seara, a relevat o dată în plus, calitatea deosebită a acestei orchestre, atât de dotată
Concert de Oscar la Sibiu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84307_a_85632]
-
exterioare în favoarea unui limbaj muzical sumbru, tensionat, care să se contopească cu tragedia. De aici va porni întreaga reînnoire a esteticii sale și ca urmare și a operei romantice italiene. Interpreților săi principali, Verdi le atribuie roluri de mare intensitate dramatică și copleșitoare dificultate. Centrul de greutate cade în partitura eroinei, Lady Macbeth "soprană dramatică de agilitate", tip de voce pe care Verdi îl atribuie eroinelor puternice și cărora le cere o foarte bună tehnică de virtuozitate în vechea manieră bel-cantistă
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]