1,423 matches
-
Desigur, nu este nevoie pentru a valida adevărul lăcătuit în această frază, să parcurgem sute de pagini care s-au scris pe această temă, este suficient să vizionăm câteva filme documentare pentru a ne bulversa ființa cu scene de un dramatism terifiant, de neuitat. Cât privește tentativa de avort (chiar dacă se consumă doar la nivel de dorință și fără manevre special destinate), semnifică în fond o rejecție majoră din partea mamei, de unde și efectele ei maligne și de durată. Pentru a malaxa
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
octogenari de Dorohoi. Zice unul: ce bine era în vremea lui Stalin! Celălalt: măi, ești nebun? cum era bine? lagăre, prigoană, morți, foamete! Zice iar primul: da, dar ce orga(sm) aveam eu atunci! Un caz din păcate reflectînd, în dramatismul lui dureros și nedemn, acea parte a artiștilor de după război, care a plătit cu destulă nesăbuință tribut puterii instalate prin forța ocupantului, este cel al pictorului Ștefan Constantinescu. Venea dintr-o lume frumoasă, dintr-o Românie prosperă și democrată, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a lui Andrei Șerban, cu Oedip-ul enescian, e reprodusă și imaginea marelui compozitor. N-am cunoscut această imagine și, văzînd-o, m-am cutremurat. E un Enescu macabru, neîntîlnit în nici una din ipostazele cu care ne obișnuiserăm, nici acelea lipsite de dramatism, de tragism chiar, dar departe, oricum, de aceasta, de-a dreptul sinistră. Lăsînd la o parte ingeniozitatea celor de la 22 de a ilustra pagina orbului Oedip cu fața lui Enescu, lovită parcă ea însăși de cecitate, să detașez, o secundă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oameni ai muncii din teatre) la tătuca, să le rezolve el, pentru că el, numai el le rezolvă pe toate: de la împărțirea pămînturilor (din moșiile proprii) țăranilor, pînă la îmbunătățirea replicilor pe scenă. Iată cum se încheie un gest de oarecare dramatism existențial, iată cum termină niște oameni atinși de aripile geniului un protest mai mult decît legitim, iată cum a cariat comunismul fibra comportamentală pînă și la semeni care, prin frumoasa lor nebunie teatrul ar avea toate motivele să rămînă demni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și plăsmuirea, în schițele și nuvelele lui P. faptele parcă ar fi înregistrate pe viu (Moș Ion Postelnicul, În Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut, Om nou). De altfel, chiar autorul le recomandă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
simpatic. Nuvela Rătăcirea din Stoborăni prevestește romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu. G. Călinescu o consideră chiar „un strălucit izvor”. E o narațiune vie, cu un ritm bine susținut, respirând un adevăr care ține de realismul psihologic. Din loc în loc, dramatismul se răsucește în comic, în grotesc. În Stoborăni bântuie zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât o scânteie ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și monocolor, metaforă adecvată ideilor textului. Cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Graalului, ori aspirația (și abordarea) de tip spiritual și ascensional nu sunt noutăți în poezie, ele suprapunându-se unor imemoriale patterns, activate, la noi, succesiv, de Ion Heliade-Rădulescu, Al. Macedonski, Ion Barbu, iar mai târziu de Nichita Stănescu. La S. dramatismul tensiunilor și al luptelor lăuntrice - dincolo de care, prin jertfă și odată cu „ritmurile austere și sărace” („Ca să plutească patruzeci de zile prin lumină”), se ajunge la „clarul” sau pacea desprinderii de materie - atinge uneori o mare forță a expresiei. „Glasul morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
și filosofică. De fapt, în India, filosofia trăiește într-un fel de simbioză cu religia, fructificându-se fără încetare, pe temeiul unei neștirbite reciprocități. De aici, din această simbioză, decurge acel echilibru al preocupărilor spirituale care se separă net de dramatismul interior al manifestărilor culturale europene. În spațiul indian, religia și filosofia au rămas contopite în unitatea unei viziuni (darśana) care servește unei experiențe (sădhana). Aici, intelectul nu a precumpănit niciodată în așa măsură încât să se ridice deasupra facultăților sufletului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a votului Home Rule pentru autonomie internă, decît pînă în 1914. Cazul Norvegiei este mai reconfortant fiindcă această țară anexată Danemarcei de la 1523 la 1814 și apoi atribuită Suediei, va obține independența în 1905 într-o manieră total lipsită de dramatism. Nu se poate spune același lucru despre Spania sau Catalania, iar Țările basce cedează instinctului naționalist începînd cu 1890. Procesul de desfășurare al naționalismului catalan se relevă a fi clasic; originea lui situată în reacțiunea îndelung amînată față de pierderea privilegiilor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Livescu, „Basarabenismul” și presiunea identitară, CL, 1997, 11; Simion, Fragmente, I, 111-114; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 588-596; „Armata a 14-a rămâne pe poziție” (interviu de Mihai Vicol), CRC, 2000, 6; Dicț. esențial, 167-169; Dan Mănucă, Dramatismul cumpenei critice, CL, 2001, 7; Petraș, Panorama, 186-187; Popa, Ist. lit., II, 1198; Liviu Grăsoiu, Subiecte niciodată epuizate, CL, 2002, 8; Dan Mănucă, Duiliu Zamfirescu în actualitate, CL, 2003, 2; Vlad Zbârciog, Mihai Cimpoi sau Dreapta cumpănă românească, Chișinău, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
sinceritate a tramei unor cărți precum Dinamica (1965), Flăcări în Vest, Camera 210, mai ales când se recurge la convenția jurnalului, sau naturalețea schițării reacțiilor la oamenii simpli deveniți soldați asigură prozei de război a lui V. ritm interior și dramatism de substanță. Se remarcă îndeosebi, prin tematica și scriitura modernă, Camera 210, un jurnal de spital cu trăiri la limita între realitate și halucinație. SCRIERI: Muguri, București, 1940; Roiul de aur, București, 1951; Se risipește negura, București, 1951; Huțulca, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
mult mai târziu, cu volumul de versuri Ecran interior (1975) și cu romanul Nisipul (1989). Literatura sa este aceea a unui meditativ, introvertit, atras de interogarea condiției umane marcate de o agresiune neîncetată, care îi relativizează statutul și îi conferă dramatism perpetuu, însingurându-l pe individ. Un reflexiv se arată C. și în comentarea creațiilor literare. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat în nici una dintre mișcările teoretice ale vremii, deși nu le-a ignorat rezultatele și metodologiile. Discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este tratată într-o „mascaradă” subtil-rafinată a limbajului care coboară, în esența sa, mai ales în ciclul numit Cântice de lume, din „of
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
nu au un scop practic, ci unul expresiv. C. Bell (1997, pp. 139-160) propune șase note caracteristice (formalismul, tradiționalismul, invarianța, respectul regulilor, simbolismul sacral, aspectul performativ), iar D. Kertzer (2002, pp. 9-11) identifică patru note definitorii (caracterul structurat, simbolismul, fixitatea, dramatismul). La rândul său, R. Grimes (1990, p. 14) susține că ritul se individualizează prin 15 trăsături (performat, formalizat, repetitiv, colectiv, standardizat, tradițional, serios, condensat, simbolic, idealizat, dramatic, paradigmatic, mistic, adaptativ, deliberat). Într-una dintre cele mai minuțioase analize ale acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
acțiunii noastre, în „tragicitatea substanțială” cauzată de căutarea unui sens pe care nu reușim să-l găsim decât în misterul și necesitatea de a ni-l da cu orice preț. Conceptul de valoare morală apare tocmai în această clipă de dramatism. Actul pe care îl săvârșește omul este momentul particular în care persoana se revelează și doar acțiunea care presupune ca agent persoana are o semnificație morală. Se înțelege că binele și răul se manifestă doar prin acte și prin ele
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
acțiunii noastre, în „tragicitatea substanțială”, cauzată de un sens pe care nu reușim să-l găsim decât în cadrul misterului și în necesitatea de a ni-l oferi cu orice preț. Conceptul de valoare morală izvorăște tocmai în această atmosferă de dramatism. Capacitatea persoanei de a face experiența propriei interiorități, dar și a exteriorității sale, se deschide ulterior spre experiența morală. La aceasta se referă, în mod special, documentul conciliar Gaudium et spes nr. 46. 2.3 De la experiența umană, la experiența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Urzica”, „Rebus”, „Arici Pogonici”, „Luminița”, „Cutezătorii”, „Cadran”, „Cronica”. Format în perioada interbelică, C. a preluat motive și tehnici de versificație din poezia epocii. Sinceritatea exprimării și dramatismul nesofisticat conferă versului său o sobrietate tulburătoare, cu inflexiuni incantatorii. Spectrul tematic tradițional - poezie erotică, poezie patriotică și de război - este completat cu versurile „de la Canal”, de tip folcloric, care, compuse într-un registru grav, au circulat oral printre deținuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
este în fond povestea luptei partidului pentru construirea socialismului, concretizată aici prin ofensiva pornită de organizația de partid din Borcut pentru a îndruma viața pe noi făgașuri (...). S-ar putea spune încă multe despre măiestria cu care Istvan Horvath redă dramatismul vieții, despre capacitatea lui de a surprinde elemente semnificative (sugestivă este de pildă acea dungă mai întunecată în iarba de pe câmp: iarba crescută pe urma tancurilor hitleriste) și despre varietatea de tipuri de eroi pozitivi ce ți se întipăresc adânc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
comuniști, ca de exemplu secretarul de partid din Iarbă rea de A. Baranga sau organizatorul de partid Stelian Zaharia din Trandafir de la Moldova de I. Istrati (...). Monotonia operei literare este în contradicție cu adevărul vieții, care se caracterizează tocmai prin dramatism. Vorbind despre aceasta, nu se poate să nu constatăm că în publicațiile noastre, începând cu Viața românească și terminând cu Cultura poporului și Albina, a apărut în cursul anului trecut un procent însemnat de poezii searbăde, sărace în idei, monotone
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
urmărește tocmai reflectarea profundă a vieții (...). Lucrări literare ca Ogoare noi de Aurel Mihale sau Noul oraș de Ștefan Andrei ilustrând efectele aplicării teoriei «tipicului ca o medie statistică oarecare» estompează de fapt trăsăturile esențiale ale fenomenelor, diminuează forța și dramatismul faptelor vieții. Ca și teoriile naturaliste, concepțiile care identifică tipicul cu o medie statistică oarecare, duc la o artă lipsită de putința reflectării adevărului vieții. La baza ei stă în fond tot obiectivismul burghez (...). Exagerând, îngroșând anumite trăsături în făurirea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poeziile mai vechi - întâlnim, fie că sunt cerute sau nu de conținutul de idei, steagurile care flutură în vânt, holdele de aur și alte imagini sărbătorești, care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața adevărată printr-un șablon idilizant. N. Tăutu a izbutit să redea dramatismul vieții, înfățișând eroismul soldatului de tip nou din armata noastră populară (...). Totuși, unele poezii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața adevărată printr-un șablon idilizant. N. Tăutu a izbutit să redea dramatismul vieții, înfățișând eroismul soldatului de tip nou din armata noastră populară (...). Totuși, unele poezii se aseamănă între ele, au aproape același punct de plecare, aceeași desfășurare și același final. Pentru a caracteriza situațiile și personajele, poetul recurge adesea la aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ucide, cu un ciolan de vită, propriul cal, de la care ia numai pielea. Arătarea sau sugerarea cauzelor care l-au determinat pe țăran să-și omoare vechiul său prieten de muncă și de viață grea, ar fi conferit un puternic dramatism. Dar autorul înfățișează numai actul în sine al uciderii calului, acțiunea semiconștientă, animalică a țăranului. Aceasta face ca mesajul de idei al schiței să fie voalat, să nu poată fi transmis cititorului. Tocmai datorită influenței nefaste a naturalismului, Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]