2,407 matches
-
militar pentru a fi judecat de uciderea unui ofițer superior. Această nevoie de supremație a legii, ne situează într-un context cultural faimos, ce merge de la "destinele" implacabile ale grecilor (Euripide, Eschil sau Sofocle), pînă la "datoriile" insurmontabile neoclasice (din dramaturgia lui Racine ori cea a lui Corneille), "datorii" care subminau pasiunile vulcanice ale eroilor. Curtea marțială (prezidată chiar de Vere) îl condamnă pe Billy Budd la moarte prin spînzurătoare, iar, în final, căpitanului nu-i mai rămîne decît să contemple
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o dizolvă în scurt timp din lipsă de fonduri. Lucrează apoi cu Nicolas Bataille pentru a monta piese într-un mic teatru de avangardă, printre care și renumita piesă Cântăreața cheală a lui Eugen Ionescu. Cronicile radio prilejuiesc discuții despre dramaturgia românească, mai puține decât cele despre poezie, proză sau critică, din pricina lipsei materialului criticabil. Piesa Iona a lui Marin Sorescu reamintește literaților, prin intermediul Monicăi Lovinescu, de existența teatrului românesc. Autoarea consideră că Marin Sorescu propune forme și problematici moderne, iar
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Premiul pentru critică teatrală al revistelor „Tribuna” (1982) și „Ateneu” (1988), cu Premiul pentru teatrologie al UNITER (1991, 2001) ș.a. De asemenea, i s-a acordat Ordinul Steaua României în grad de ofițer (2003). Preocupat încă din anii studenției de dramaturgie (lucrarea sa de diplomă se intitula Despre conceptul de tragic în teatru), P. face o pasiune din cercetarea destinului acestei arte în contemporaneitate, devenind un foarte asiduu teoretician al fenomenului. Pe linia lui Ion Marin Sadoveanu, care opera distincția între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
sale teatrul românesc și în genere cultura română sunt privite cu deschidere către fenomenul universal, autorul avansând puncte de vedere comparatiste de viu interes. Această abordare se sprijină, de altfel, și pe o prodigioasă activitate de traducător, cu deosebire din dramaturgia britanică, din autori precum Harold Pinter, Edward Bond, Howard Barker, Martin Crimp, David Pownall, Sarah Kane, J. Graham Reid, David Edgar, Willy Russell, Ray Coney ș.a., iar din Peter Brook lucrarea Spațiul gol. SCRIERI: Chei pentru labirint. Eseu despre teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
tâmplar la CFR. Își începe învățătura la Buzău, unde urmează școala primară și cursurile Liceului „B.P. Hasdeu” (1941-1949). Din perioada 1947-1948 datează primele sale apariții ca actor-amator, pe scena Teatrului Popular din localitate, și totodată cele dintâi încercări în domeniul dramaturgiei. Între 1949 și 1953 este student la secția de actorie a Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București. După terminarea studiilor este angajat la Teatrul Giulești din capitală, unde va juca până în 1993, când se pensionează. După un debut ratat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
dificultatea regăsirii de sine, moartea (Goana). Fără a se distanța pe deplin de intenția reflectării unor momente de criză, piese precum Ascensiunea unei fecioare și Carlo contra Carlo (jucată în 1995 la Teatrul Odeon din București) conferă o dimensiune nouă dramaturgiei lui I., prin actualizarea câtorva figuri și situații din teatrul universal (Salomeea - de această dată, o simplă fată care alege să se căsătorească în repetate rânduri, ca metodă de a supune viața, Carlo Gozzi și Carlo Goldoni - în disputa pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
pe care n-o citea Ioana d’Arc), Tudor Arghezi (Scrisoare unui actor), Gală Galaction (În jurul teatrului religios), Al. A. Philippide (Despre melodrama), Tudor Vianu (Pledoarie pentru actor). Corneliu Moldovanu comentează artă lui I. L. Caragiale, iar Mircea Ștefănescu scrie despre dramaturgia lui Gib I. Mihăescu. Articole privitoare la istoria teatrului românesc scriu George Frângă, Ioan I. Livescu, Gabriel Țepelea, Teodor Scarlat. Teatrul universal este comentat de Ernest Verzea, Ion Hodoș, Pericle Martinescu, Florian Nicolau, Ion Biberi, Basil Munteano, în timp ce Ion Sava
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289999_a_291328]
-
membru fondator al Societății Autorilor Dramatici Români (1923) și președinte al ei (1927-1930). În 1931 a fost director al Teatrului Național din Cluj. I se acordă în 1937 Premiul Național pentru teatru. Piesa care l-a impus pe S. în dramaturgia românească e Patima roșie, reprezentată - cu Elvira Popescu în rolul principal - și publicată în 1916. Din punctul de vedere al autorului, meritul incontestabil al dramei rezidă în construcție. Însușindu-și aserțiunea lui I. L. Caragiale că teatrul nu e atât literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Început, 511-525; N. Carandino, De la Electra la Dama cu camelii, București, 1971, 171-206; Mîndra, Incursiuni, 146-149; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 129-133; Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 199-202; Piru, Ist. lit., 190-191; Vartic, Modelul, 236-241; Modola, Dramaturgia, 41-42, 97-103, 239-253, 267-290, 305, 333, 347-349, 354; Râpeanu, Scriitori, 130-137; Valentin Silvestru, Mihail Sorbul, RL, 1991, 50; Al. Piru, Un roman inedit al lui Mihail Sorbul, L, 1993, 7; Mihail Sorbul, DRI, IV, 418-457; Rodica Ștefan, Naturalismul în teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
condiția omului în Antichitatea greacă și condiția omului modern, susținându-și demonstrația prin referiri detaliate la actualitatea reprezentărilor teatrale din România epocii în care apare cartea (moment de efervescenta creatoare în materie de înnoire a artei spectacolului), dar și la dramaturgia universală din secolul al XX-lea, care a reluat motivele tragediilor antice (Cocteau, Gide, Anouilh, Giraudoux, Sartre ș.a.) sau a abordat modern problematică tragicului, mai bine zis a echivalentului acestuia în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
1966), iar altele sunt evocări istorice: Un dac la Roma (1967), conceput în genul superproducțiilor cinematografice, Cel mai isteț, cel mai viteaz (1978), o ficțiune despre Decebal. Deși, după propria-i mărturisire, încă de prin 1955 își încercase condeiul în dramaturgie, P. debutează târziu, în 1976, cu piesa Uneori liliacul înflorește spre toamnă, de-acum înainte concentrându-se asupra acestui domeniu, în care s-a impus rapid. Unei tentative dramaturgice SF, Terra 2 (jucată în 1978), îi succedă, în același an
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
pierdut”; James Joyce - „Portret al artistului în tinerețe”; o romanul existențialist: Franz Kafka - „Procesul”, „Metamorfoze”, „Castelul”; Albert Camus - „Ciuma”, „Străinul”, „Mitul lui Sisif”; William Faulkner „Absalom, Absalom!”. -În creația poetică s-a remarcat poezia revoluției, militant-socialistă și lirica personală -În dramaturgie modernizarea creației s-a reflectat în teatrul de idei reprezentat de Bernard Shaw, Luigi Pirandello, Eugene O`Neill, Frederico Garcia Lorca . Arhitectură -accentul a fost pus tot mai mult pe utilitar; -în construcții predomină: structuri metalice, betonul armat și sticla
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
integrating rite] Teodora Prelipcean, Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate, Editura Adenium, Iași, 2015. Utopiile n-au avut niciodata "presă bună" în mediile intelectuale, pentru că au fost contrapuse mereu realismului. Genul literar al utopiei a fost alăturat mai curând dramaturgiei moralizatoare și românului de aventură decât filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
un ritm susținut, în anii ce au urmat tipărește carte după carte, fără să-și facă griji pentru perenitatea prozei pe care o scrie. În 1950 i se joacă la Teatrul Național din București o dramă, Sabotaj, compusă după tiparul dramaturgiei sovietice. Nuvela Lența și romanul În orașul de pe Mureș (Premiul de Stat) sunt publicate în 1954. Alte culegeri de schițe și nuvele, mai multe romane - Statuile nu râd niciodată (1957), Fericitul negustor (1957), Reîntoarcerea (1967), Încotro? (1970), Dacă toți copacii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
Din 1990 este redactorul responsabil al revistei romano-catolice „Keresztény Szó”. Preocupările de prozator ale lui F. sunt secondate de o prodigioasă muncă de traducător din proza română și germană. Din literatura română transpune predilect autori contemporani, îndeosebi din proza și dramaturgia lui Dumitru Radu Popescu. A realizat, de asemenea, versiuni în limba maghiară din proza lui Fănuș Neagu, Alecu Ivan Ghilia, a tălmăcit romanele Șoseaua Nordului de Eugen Barbu și Bărăgan de V. Em. Galan. A dat transpuneri în maghiară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287061_a_288390]
-
Camil Petrescu. Realia (1988). Marea forță a viziunii scriitorului constă în „autentificarea prin experiența proprie, deopotrivă trăită și reflectată în conștiință, în asumarea la persoana întâi a «procesului semnificației»”. În Mircea Eliade. Spectacolul magic (1991) se demonstrează legătura inextricabilă între dramaturgia și proza scriitorului, actualizabilă ca „joc teatral” cu o dublă deschidere: înspre lectură și înspre spectacol. E surprins „dramatismul” întregii opere ca „spectacol existențial” și ca „operă deschisă”, cu o pluralitate de înțelesuri. Eliade este considerat un mare dramaturg și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
răpus) și mari satisfacții. Lev Tolstoi spunea: "Francezii au trei scriitori: Stendhal, Balzac, Flaubert"; l-am putea adăuga pe Maupassant; Cehov însă, îi este superior acestuia. "Pescărușul", "Unchiul Vania", "Trei surori", "Livada cu vișini" au intrat în repertoriul permanent al dramaturgiei universale. Teatrul lui Cehov este un imn al marilor sentimente umane, este un teatru nou, cu o mare influență asupra evoluției ulterioare a dramaturgiei. Spectacolele lui Cehov regizate de Stanislavski au intrat în istoria teatrului universal. În proză și în
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
superior acestuia. "Pescărușul", "Unchiul Vania", "Trei surori", "Livada cu vișini" au intrat în repertoriul permanent al dramaturgiei universale. Teatrul lui Cehov este un imn al marilor sentimente umane, este un teatru nou, cu o mare influență asupra evoluției ulterioare a dramaturgiei. Spectacolele lui Cehov regizate de Stanislavski au intrat în istoria teatrului universal. În proză și în teatru, medicina este reflectată frecvent, numeroase personaje sunt medici (vezi celebra nuvelă Salonul nr. 6) sau personal sanitar. Cehov n-a realizat performanțe spectaculoase
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
din grupuri de interese, organizații non-guvernamentale, de inițiativă și organizații ci-vice"24. Va trebui ca cetățeanul european să se obișnuiască cu o scenă politică din ce în ce mai fluidă, în care numărul actorilor se multiplică; o scenă politică care depășește regulile clasice ale dramaturgiei unitate de timp, loc și de actori. Marele risc este că acest spațiu civic pluralist păstrează, pentru o mare perioadă de timp, o structură orleanistă. Cei care astăzi participă activ la viața politică europeană sînt elitele vieții sociale, intreprinzătorii și
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
culturii și a civilizației române din cele mai vechi timpuri, autorul ține să noteze domeniile abordate chiar pe pagina de titlu a lucrării: „Istorică, culturală, literară, publicistică, ziaristică, folklorică, militară, religioasă, juridică, economică, medicală, tehnică, științifică, artistică (muzică, pictură, sculptură, dramaturgie), politică, diplomatică, sportivă etc.” Limitându-se strict la spațiul național, el nu înglobează decât personalitățile străine care au avut în vreun fel de-a face cu românii și România: au scris despre noi, au îmbrățișat și au susținut cauza românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
talie europeană CORNEL MIHAI IONESCU Cuprins Personajul: ficțiune, document, viață romanțată / 9 Octavian Paler. Un polemist cordial / 15 Nicolae Balotă. Urmuz sau estetica vidului / 20 Maria-Ana Tupan. Literatura română între Râm, Bizanț și diferențialele divine / 25 Maria-Ana Tupan. Deconstructivism și dramaturgia lui Marin Sorescu / 30 Dr. Ion Nica. Personalitatea eminesciană din punct de vedere psihiatric / 33 Nicolae Georgescu. Viața lui Eminescu la "Timpul" / 39 Nicolae Georgescu. Romanul edițiilor eminesciene / 44 Dan Alexandri Condeescu. Caragiale la puterea a patra / 51 Dumitru Stăniloae
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al epistemei modeniste, ca model al multiplicării lumilor posibile, profet al postmodernității. În spiritul căreia este scrisă această carte, de o eleganță a spiritului și de o rigoare interpretativă depășite doar de voluptatea informației la zi. Maria-Ana Tupan Deconstructivism și dramaturgia lui Marin Sorescu Printre cele mai exacte și bine scrise lucrări despre opera lui Marin Sorescu se înscrie și recentul eseu al Mariei-Ana Tupan, cunoscută anglistă și interpretă a literaturii române contemporane. Cartea încorporează multă știință filologică, un nedezmințit atașament
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cele mai exacte și bine scrise lucrări despre opera lui Marin Sorescu se înscrie și recentul eseu al Mariei-Ana Tupan, cunoscută anglistă și interpretă a literaturii române contemporane. Cartea încorporează multă știință filologică, un nedezmințit atașament față de poezia, critica și dramaturgia lui Marin Sorescu, dublat de tentativa reușită de a reface și propulsa demersul scriitorului în oglinzile paralele a cel puțin trei contexte: generațional, românesc și universal. Maria-Ana Tupan demonstrează documentat în Deconstructivismul la Marin Sorescu (Editura Scrisul romanesc, 1995) cum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
va fi asimilat până la negare de optzeciști. Subversiunea poetului și dramaturgului față de "ordinea lingvistică a lumii" clatină însăși autoritatea auctorială, nemaivorbind de logocentrismul platonic, substituit, cum va dovedi Derrida, cu gramatologia, semne ale "absenței ontologice". Excepțională ni se pare analiza dramaturgiei soresciene, emblemele scenice și de limbaj ale deconstrucției fiind în chip subtil identificate cu ilustre figuri textuale și culturale din opera lui Cervantes, Shakespeare și Eugène Ionesco. Comparatista Maria-Ana Tupan semnează astfel unul din puținele eseuri importante dedicate literaturii române
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
recondiționare morală și tămâiere post-mortem, și să spună lucrurilor pe nume. Autorul are în vedere atât cronica literară curentă, cărțile de critică, cât și istoriile literare (mai mari sau mai mici) care au consemnat autori și cărți de poezie, proză, dramaturgie, și continuă să o facă. Anticălinescian (deși "divinul" critic este invocat, analizat deferent și citat copios), dar și antimaiorescian (prin grilă lovinesciană), profesorul Negrici nu pregetă să acuze spiritul critic românesc (inclusiv pe sine), diacronic și sincronic vorbind, de slăbiciuni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]