1,466 matches
-
Această piatră este groasă de vreo 30 cm. Deasupra ei sunt 7 candele atârnate. Foarte frumoase și mari. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie, noi toți îngenunchem, ne rugăm tainic și sărutam piatră. O privim cu mult respect și duioșie, lăsând urme de lacrimi pe ea. Pornim spre locul unde a leșinat Maica Domnului. La Mormântul Mântuitorului (foto) simt că este ceva prea pământesc în mine ce ma trage în jos. Dar mă lupt și eu cu mine și cer
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Domnului, între orele 6 și 8. Ne-a dus fratele Relu (șoferul care era la biserică) cu mașina. Două colege de cameră aveau părăstas la acea biserică. Am participat la slujba, m-am rugat, am privit cu mult respect și duioșie și cu lacrimi în ochi mi-am luat rămas bun de la tot ce ma înconjura. Primisem în suflet o întărire, o mulțumire și o nădejde că Maica Domnului nu ne va părăsi și va fi alături de noi oricând. Să o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
El iar de cealaltă parte este Sf. Ioan Evanghelistul. Este mare întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stâncă, am atins-o prin acea rozeta de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfântă Mama, parcă i-am îmbrățișat cu inima, cu sufletul. Ei mi-au dat ceva tainic: întărire și sfințenie. Nimeni nu-mi poate lua ce mi-au dat mie personal, este al meu și simt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Cu ochii plini de lacrimi, Icoana cu Iisus cel Răstignit A sărutat și a-mbratisat. Copilul plăpând cum era, La pieptul mamei se starngea. Văzând durerea lui Iisus pe Cruce, Pe mama o-ntreba : - De ce L-au pedepsit pe El ? Cu duioșie și durere Și lacrimi printre gene, I-a zis : Vei află tu mai tarziu... Copilul meu, copilul meu, Si zâmbetul lui S-a transformat în lacrimi De iubire și durere Și astăzi mai plânge acel copil, Durerea Lui Iisus. Carte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
04.02.2003 Tu, chip frumos, Esti că o primăvară, Cănd mugurii cresc, Și încep să se deschidă, Acolo, Mama, te zăresc Între petalele de floare. Și zâmbetul tău E-o rază de soare. Cand mâna ta caldă Cu-atata duioșie, Atinge creștetul meu, Si inima-mi tresaltă, Chemând numele tău. Mama, Mamă... Cu nimic sub soare Tu n-ai asemănare. Iustina, scumpă Mama mea, Ah ! Ce mult mi-ai lipsit Din viața mea... (Cu toată Dragostea și Durerea Ce-o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
foișor, Le spune tuturor Că va fi trădat! Și unul dintre ei Îl va da la misei Pe un preț de nimic Ca să fie răstignit. V-am spus Adevărul-Adevărat : «Iisus Hristos a Înviat!» Mandica 13.06.2006 Te privesc cu duioșie, Și-ți văd chipul luminat, Prin cuvinte și prin fapte, Inima de Mama ai, Cum poți fi atât de bună, C-un drumeț ce-i călător, Tu cu milă și iubire, Îl apropii tot mereu, Te iubesc și-mi pare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cancanului, nu e totuși irelevant, deoarece Matei și-a investit, cu relativă discreție, în această creație, adevărul inimii, pe care în jurnalul intim încerca să-l minimalizeze ca o simplă fixație, curabilă printr-o terapeutică dietetică. Lena, înfățișată cu ironică duioșie, ca o făptură fermecătoare și fără prea multă minte, e o bună cântăreață : privirea ochilor ei albaștri e copilăroasă și emoționantă. Lena (Elena) Ceptureanu, de la Ceptura, județul Prahova, aproape de Băicoi ; Liza, sau Lischen, cum i se zicea, (Eliza) Băicoianu ; suprapunerea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care le aveam în sân. Când greșeam la pregătirea pe care o făcea cu mine, îmi arăta ce greșisem de parcă greșala ar fi fost a lui, nu a mea, și- mi explica nu numai cu răbdare, ci cu dragoste, cu duioșie, ceea ce trebuia să rețin. Cred că în răbdarea și în bunăvoința sa se găsea concetrată dragostea mamei, a bunicii și a lui și că această întreită iubire vibra de dorința de a salva un pui de om de la mizeriile vieții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ne aducem aminte azi, cu surprindere, că eram toți o familie a normaliștilor. Ne amuzăm când ne amintim, de parcă a fost ieri, cum un coleg mai norocos făcuse rost, el știa cum, de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în pădurea prietenoasă a școlii, ori chiar, uneori, câteva ghinde prăjite pe jăratec, aflate din belșug la poalele falnicilor stejari ce ne înconjurau și (aș adăuga astăzi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
diplomat dat afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea neprietenoasă. Se face o vreme a despărțirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poliției provine de la secu" și am "degustat" bancuri fără perdea. Unul din cei doi era experimentat; umblase noapte de noapte prin mai toate orașele patriei și mi-a cântat, cu lacrimi în ochi, fragmente de manele... Ne-am despărțit cu duioșie... * Ce fac oamenii în aceste nopți albe? l-am întrebat într-o doară, mai mult pentru mine. Dar lăutarul mi-a răspuns, înțelept, cu convingere... "Se pregătesc pentru globalizare. Fac proiecte Phare, Sapard..." Cu un gând obosit, mi-am propus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
împotriva speciismului (șovinismului de specie) într-o lume în care drepturile minoritarilor (oameni, semeni) sunt încă atât de greu digerate. La noi „mila” este mult mai prețuită decât respectul rațional. Cu alte cuvinte este de așteptat să ne pălească oarecare duioșie și compasiune ca să devenim agenți morali. Nu considerăm că avem datorii morale față de cei care nu fac parte din comunitatea „noastră”, din „tribul” nostru, ce să mai vorbim de specie. Din această pricină, tot ce ne dezgustă, ne face silă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bețiv și cartofor o dezamăgise în asemenea măsură în tinerețe încât părerea proastă și-a extins-o asupra întregii tagme bărbătești. Excepție făcea doar pișicherul de frate-său, părintele Teoctist însuși, față de care nutrea o desăvârșită admirație și o nemaipomenită duioșie. Ceea ce o caracteriza pe Sofica era naivitatea. Pe un pescar ce ședea cu instrumentul în baltă l-a chestionat curioasă: - Așa-i că peștii trag la crâsnic prin apă? Pe o țigancă borțoasă a întrebat-o dacă a avut relații
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ipocrizia. Nici pe cea omenească, nici pe cea artistică. N-a profitat de renume ca să aranjeze o situație pentru el ori pentru familia pe care o adora, respectândo. A scris despre surori, despre mama și despre tatăl său cu o duioșie de om matur, de părinte îngrijorat, nefirească parcă la un simplu adolescent. Trecuse prin vremuri de război, de secetă și foame. Se simțea responsabil de soarta tuturor. Dacă societatea, pe Eminescu, l-a dezgustat, pe Goga l-a îndurerat. Labiș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
limbaj rafinat. Economia schițelor e perfectă, ceea ce explică cum prin mijloace așa de simple se pot căpăta efecte emoționale atât de durabile. Fără a fi poet ca Sadoveanu, Brătescu-Voinești ocupă în literatura română un loc remarcabil prin originalitatea indiscutabilă a duioșiei lui. I. A. BASSARABESCU Romantismul provincial se exemplifică în redusa activitate nuvelistică a lui Ioan Al. Bassarabescu (*1871), prin eroi cu existență mediocră, impiegați p.t.t., șefi de stație, văduve dând camere mobilate, oameni în fine care nu suferă fiindcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deschid ca florile prin glastre, De-a pururea ușor întredeschise, În mijlocul tăcerii lor depline. Ne risipim ca niște vechi dantele. Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe care le aveam în sân. Când greșeam la pregătirea pe care o făcea cu mine, îmi arăta ce greșisem de parcă greșala ar fi fost a lui, nu a mea, șimi explica nu numai cu răbdare, ci cu dragoste, cu duioșie, ceea ce trebuia să rețin. Cred că în răbdarea și în bunăvoința sa se găsea concetrată dragostea mamei, a bunicii și a lui și că această întreită iubire vibra de dorința de a salva un pui de om de la mizeriile vieții
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
al gazetarului, mărturisesc o înclinare spre meditație și paseism, demersul liric fiind oarecum defazat, prin recursul la simbolismul anilor 1910-1920. Poveștile și poeziile pentru copii din Cartea noastră (1934, în colaborare cu P. Crihan) au o subliniată adresă morală, căreia duioșia îi adaugă căldură și culoare. În intervențiile pe teme literare - cronici, recenzii, note polemice - T. comentează, pe de o parte, actualitatea, mai ales pe aceea de la București, iar pe de alta, încearcă să atragă atenția asupra vieții culturale din Basarabia
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
pare ce-a de-a doua având în vedere lirismul pronunțat al textului. De fapt, și bocetul presupune un puternic lirism, o covărșitoare tensiune sufletească. Titlul, format din diminutivul miorița sugerează și el gingășia, delicatețea sufletească a personajului principal și duioșia sentimentelor și anticipează încărcătura afectivă a textului, lirismul său sfâșietor în anumite momente. Deși balada are ca punct de plecare o practică veche a oierilor, aceea a deplasării turmelor de la munte la șes și invers, cunoscută sub numele de transhumanță
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
scrisorile noastre s-au Încrucișat, totuși o nespusă plăcere Îmi face scrisul Dvs. care mai totdeauna aduce o veste plăcută. Bunăoară, comemorarea a 50 ani a liceului de fete Fălticeni, din martie viitor (Înființat În 1921, n.n.) o aștept cu duioșie. De pe acum am emoțiile provocate de un trecut Îndepărtat și de amintirea greutăților pe cari le am Întâmpinat, ca să punem pe roate acest liceu, care până atunci funcționa În casa altuia (la lic. de băieți). Fiecare dintre noi cei trei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
surpriză. M-a căutat imediat și ne-am revăzut cu emoție. Prezența sa constituia pentru mine, În zilele furibundelor atacuri ale presei din țară Împotriva „trădătorului” de peste ocean, o reconfortantă găzduire În trecutul meu românesc cel mai bun, Încărcat de duioșie și decență, de inteligentă afectivitate și de un enorm, inegalabil bun-simț. Ne vedeam des, În oraș sau la noi. Niciodată În sediul său oficial. Liviu intenționase să-și inaugureze funcția printr-o seară literară dedicată mie, la care să invite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totalitară: supravegherea isterică a populației, mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare față de soarta pribeagului pierdut În lume, silit să părăsească, din cauza legilor rasiale, draga sa Italie și să plonjeze În copleșitoarea Americă. Ele confirmă aceeași dureroasă Înlănțuire de tot ce a Însemnat trecutul românesc comun, de care și din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tren. Spre bucuria și încurajarea lui, înainte de plecarea trenului vine și Comandantul să-și ia rămas bun de la cel mai devotat prieten și cel mai brav ostaș al lui. Ne descrie apoi Nicolae Petrașcu drumul până la Viena cu foarte multă duioșie, trecerea trenului prin locuri cunoscute până când o noapte cernită s-a lăsat și odată cu ea, somnul cel odihnitor. În Viena a doua zi dimineață, împreună cu Smultea pe care îl întâlnește în gară, conform consemnului telefonic din Berlin, merge la familia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de fond este scris de Corneliu Georgescu sub un pseudonim B.V. Gogu, pentru a respecta consemnul discreției. Are titlul: „A cincisprezecea aniversare a întemeierii Legiunii” și se fundamentează pe un șir întreg de citate din gândirea Căpitanului. Evocă cu multă duioșie și chiar patetism figurile de legendă ale generalului Macridescu, Hristache Solomon, care s-au stins în cursul vremii, cu ochii țintă spre zările viitorului legionar și ale lui Niculai Totu, Ion Banea, Gheorghe Clime, Victor Silaghi și Gheorghe Potolea, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
stăpânirii comuniste. Pagini multe din istoria mișcării legionare s-au scris, cu sânge și multă suferință, între zidurile umede și ucigașe ale fortului 13. Din toate aș vrea să evoc, în fragmente, o amintire, tot tristă, dar încărcată de o duioșie caldă stropită cu lacrimi de emoție și lumină, de una din legionarele plină de nestrămutată credință: Maria Roșca. apărută în editura Dacia, în 1978, la Madrid, cartea Mărturii despre Căpitan, conține articolul: „Cum l-am văzut ultima dată pe Căpitan
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]