KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

sunt plăcute lui Dumnezeu. 65. Treziți-vă, fraților, treziți-vă! Ardem de vii! A căzut blestem peste noi! A coborât foc din cer pentru păcatele noastre! Ardem! Ne facem scrum! Ne facem cenușă! Doamne, îndură-te de noi! Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila ta și nu după mulțimea păcatelor noastre! Săriți, oameni buni! Săriți să salvăm de la prăpăd casa Domnului! Muncușoara noastră de 20 de ani se risipește! Doamne, îndură-te de noi, păcătoșii, nevrednicii și ticăloșii robii tăi! Economul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
până la gater, trage repede două brazde în jur, poate-l scapă de blestem! Gavril, golește șopronul! Buteliile, dă-le drumul la vale spre păstrăvărie! Ai grija mai sunt 6 butoaie cu păcură, scoate-le să nu explodeze! Blestemaților, of, blestemaților! Dumnezeii mamei voastre de blestemați, curve ordinare, lepădături, târfe..... foc, nenorociților, peste tot foc. Doamneeee! Ce ați făcut, derbedeilor, golanilor împuțiți, ce-ați făcut din mânăstirea mea? Leprelor, vă omor, vă împușc pe toți, neam de spurcăciuni, dezertorilor, am oploșit șerpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
era de la curent, de la candelă sau de la vreo lumânare aprinsă, nu ardea în halul ăsta. Aici e mâna unei spurcăciuni cu ștate vechi în mănăstire. Ilarioane, Gherasime, unde crucea mami voastre sunteți, curvelor? Veniți la tata să vă mulțumească! Veniți, Dumnezei mamei voastre de lepădături! Ioane, tu ai oploșit în mănăstire o gașcă de golani, de lichele, de bandiți! Spune-mi cine-i nenorocitul! Spume-mi, Ioane! Așa a vrut Dumnezeu să fie, părinte stareț, așa a vrut Maica Domnului. Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
în dreapta, dădea ordine imposibile fiecărei mogâldețe de fum ce-i ieșea în cale. Temperamentul ofițerului de securitate se manifesta fără nicio opreliște: rigid, aspru, agresiv, dur, dominant, obraznic, crud, nemilos, nepăsător, sadic. Maiorul Marcu nu mai avea nimic de ascuns. Dumnezeii mamei voastre de șarlatani, v-am umplut mațul! V-am turnat în pahare! V-am scos de la pușcărie! Iar voi îmi dați foc! Vă împușc pe toți, pe toți, bisericuța mamei voastre de curve! Bănuții mei, scoateți-mi bănuții și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cerem pentru altul milostivire bunului Dumnezeu. Trecem printr-o încercare, părinte. Rogu-te, poruncește-i cuviosului Anania să toace pentru utrenie. Eu am la mine sfântul Antirim, să mergem în poiană și să purcedem în a-l sluji pe Dumnezeu. Dumnezeul mă-ti, sănătocule! Să ardă tot, iar noi să ne rugăm? Legați-i pe amândoi de copac și aduceți-mi o nuia să-i croiesc până când o să sting focul cu sângele lor! Legați-i! Țineți cu ei, țineți cu bandiții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe ele ca pe niște scoici descompuse. "La dracu cu toată slugărnicia asta! Dumnezeii mamii lui de boșorog! Ajung eu procuror-șef, vin alegerile și scapă țară de pesediștii ăștia împuțiți! Până atunci trebuie să schimb macazul cât mai repede. Scârnăvia, de mâna mea moare!" Ieremia vorbea și înjura în gând fără oprire. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din golănia asta. Ehei, baroane, baroane, cum scoți tu castanele din foc cu mâinile mele! Gata cu slugărnicia! Gata, Dumnezeii mă-ti de comunist împuțit!" Au trecut două ore de când Ieremia, sprijinit de balustrada parcării, demantela idei, apoi le înnoda la loc în altă ordine a priorității: ipotezele justificau algoritmii, incertitudinile conturau argumentele, informațiile consolidau convingerile. Câte ceva ajunsese la urechile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până și aerul ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fost dor de Dumneavoastră. Mi-ați lipsit, onorată prezență! V-am ținut loc aici lângă mine, la fereastră. Nu vă faceți griji, am plătit eu biletul pentru dumnea-voastră dus întors. Pentru mine, pentru mine, ce mai contează? Cobor la prima. Dumnezeii mă-ti de nebun! Doamne, cum m-am legat la cap cu sănătocul acesta. Ce dracu să mai aflu de la el? Bă, dilimandosule, eu îți desfac cătușele, tu te îmbraci cu ce ți-am adus aici vezi că ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea părticele de nelocuire. Furnicile, primele firimituri de viață contaminate cu singurătate. Pe valea Bârgăului, deasupra mușuroaielor, creșteau cruci. Sub pleoape intimitatea cimitirelor desfăcea brațe, inimi, suflete: Dumnezeule, iartă-mă, în dimineața aceasta nu o să-ți mai reproșez nimic. Am înțeles, un om orb nu poate privi în ochi un Dumnezeu orb, precum o pasăre și un înger nu-și intersectează aripile în același zbor. Of... cum m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cu singurătate. Pe valea Bârgăului, deasupra mușuroaielor, creșteau cruci. Sub pleoape intimitatea cimitirelor desfăcea brațe, inimi, suflete: Dumnezeule, iartă-mă, în dimineața aceasta nu o să-ți mai reproșez nimic. Am înțeles, un om orb nu poate privi în ochi un Dumnezeu orb, precum o pasăre și un înger nu-și intersectează aripile în același zbor. Of... cum m-am amăgit, Stăpâne, crezând că sunt singurul daltonist din univers, pe când Tu, Tu, pipăiai culorile cu bastonul prin Eden! Cât de naiv am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
să imit bătaia inimii. Peste umeri mi-ai suflat zbor, cresc stalagmite din clavicule până la cer și nicio urmă de aripă. Stăpâne, iartă-mi egoismul care nu mă mai încape de unul singur! Necurățenia ridică zid între două nelocuiri. Sparge, Dumnezeule, această obscuritate ce nu-mi dă voie să mor cu ochii deschiși! Sfințenia este o luptă în care timpul capitulează. Tată Ceresc, treci cu vederea secunda descompusă-n în cenușă, dar mai ales, rogu-te, nu-mi judeca lașitatea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sticla cu lapte, în icoană, în lemnul crucii. Am revenit a(casă,) în biserica asta pustie. Nemișcarea coboară din zid peste mine și devin una cu lutul, și devin bulgăre de humă frământat de palmele tale a doua oară. Plombează, Dumnezeul meu, cu mine acest crater ce mi se deschide tot mai adânc în suflet! Dar, până atunci, rogu-te, ține-mi ochii deschiși, Tată Ceresc, sau ia-mă de mână precum a făcut-o Fiul Tău cu orbul din Evanghelie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește-mă de capcanele văzduhului, de norii pământului, de suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne, m-ai modelat după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Doamne, tu ai îmbrăcat cămașa peste piele de Dumnezeu, pe mine m-ai născut în pielea lui Adam, fără să mă întrebi vreodată dacă mă încape, dacă îmi este prea largă, dacă pute a netăbăceală sau a păcat? Judecă-mă, Dumnezeule, după ceea ce sunt și nu după intențiile tale neduse până la capăt! Mântuitorule, mijlocește pentru mine în fața Tatălui! Ai fost slab sunt slab, ai fost trist sunt trist, ai fost singur sunt singur, ai fost vândut mă vând, ai fost așteptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la pământ! Vând pământ de flori, pământ, cine mai dorește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619

unui principe care distruge un stat pentru a nu-l pierde. Nu vorbesc de umanitate analizîndu-l pe Machiavelli; ar înseamnă să profanez virtutea. Machiavelli nu poate fi înfruntat decît cu propriile lui idei, prin acel Scop, sufletul cărții lui, acest dumnezeu al politicii și al crimei. Spuneți, Machiavelli, că un principe trebuie să ruineze o țară liberă recent cucerită pentru a o stăpîni mai sigur. Dar răspundeți-mi: în ce scop a făcut el această cucerire? Îmi veți răspunde: pentru a

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
Omul crud este, prin temperament, mizantrop și posac. Dacă nu-și combate această dispoziție a organismului de la cea mai fragedă vîrstă, va deveni cu siguranță un smintit furios. Chiar dacă n-ar exista nici un fel de justiție pe pămînt și nici un Dumnezeu în ceruri, ar trebui, cu atît mai mult, ca oamenii să fie virtuoși, pentru că virtutea îi unește și le este absolut necesară pentru supraviețuire, iar crima nu-i poate face decît nesocotiți și-i distruge. CAPITOLUL IX [Despre principatul civil

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
din ceas, că ea face acea mișcare anume plănuită de el și care-i este destinația pentru care a fâcut-o; în timp ce Dumnezeu, această Ființă infinit de înțeleaptă, ar fi doar spectatorul curios și neputincios al acțiunilor oamenilor! Cum de același Dumnezeu, ale cărui lucrări posedă toate caracteristicile ordinii și care sînt toate supuse anumitor legi imuabile și constante, să-l fi lăsat doar pe om să se bucure de independență și de libertate? În cazul acesta, nu Providența ar fi cea

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]