12,960 matches
-
La München, parcul olimpic în care s-a transmis partida pe ecrane uriașe a atins capacitatea maximă, de 60 000 de persoane, cu două ore înainte de începerea meciului. Principalul stadion din Frankfurt, unde doritorii au putut urmări partida pe un ecran uriaș, a fost plin la ora disputării meciului, în tribune aflându-se aproximativ 80 000 de persoane. După terminarea partidei, calificarea selecționatei Germaniei în sferturile de finală ale competiției a fost sărbătorită de sute de mii de persoane în numeroase
Agenda2006-26-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285096_a_286425]
-
Cronicar De lăudat, la TVR Potrivit regulii sale de a căuta și de a găsi emisiuni Tv care ies din acest adevărat proiect național de tembelizare a poporului prin intermediul ecranelor tv, Cronicarul a remarcat sâmbătă seara, la oră de vârf, după telejurnal, pe principalul canal public de la noi, TVR 1, un interviu pe care Mirela Nagâț i l-a luat lui Pascal Bruckner. Se cuvine lăudat dialogul, într-o franceză
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
joasă constituie mesajul permanent și maladiv. Între excepțiile lăudabile, se numără și TVR HD. Beneficiind de avantajul unei imagini de calitate, emisiunile acestui canal public ne ajută să descoperim o țară diferită față de cea livrată în mod curent prin intermediul micilor ecrane. Și anume, țara profundă, bogată în ținuturi frumoase, ascultând de ritmurile eterne și indiferentă la vacarmul derizoriu al vieții politice și mondene, o țară care nu duce lipsă de oameni interesanți. Cronicarul ține să dea și un exemplu de o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3912_a_5237]
-
a venit imediat: "V-aș condamna imediat, doamnă, dacă eu aș fi judecător", la care Pivniceru a răspuns că se referea la un proces civil. În momentul schimbului acid de replici dintre cei doi, la ora 10.40, sonorizarea pe ecranele din centrul de presă de la CSM a fost întreruptă, ceea ce a provocat nemulțumire în rândul celor aproximativ 30 de magistrați.
Conflict dur între Mona Pivniceru şi Traian Băsescu - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/43111_a_44436]
-
Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale" din București și deja jucase pe scenă alături de cei mai îndrăgiți actori. Sorin Șaguna a intrat și în sufletele celor ce îi admiră cariera și nu oricum, și nici oriunde, ci chiar pe micile ecrane, în producția lui Caragiale "O noapte furtunoasă", difuzată de TVR 2 de Sărbători. A fost implicat în mai multe acțiuni filantropice. A făcut parte dintr-un ONG și a fost voluntar la Crucea Roșie, unde a avut două atestate recunoscute
Sorin Șaguna a murit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/43109_a_44434]
-
Bratu Iulian Cu două zile înainte de meciul Captură de ecran a articolului din Clarin, publicată pe gsp.ro[/caption] Argentinienii au comentat în ediția online a publicației sosirea superstarului Lionel Messi la București. Jurnaliștii au fost uimiți de felul în care a fost primit starul argentinian, însă au strecurat și
România, jignită grav în cel mai popular ziar din Argentina by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/43234_a_44559]
-
a Antenei 3. A mai existat un pericol similar acum câțiva ani, odată cu ascensiune de atunci a OTV.” Firește, ziaristul caută să-și explice aceste evoluții. Succesul OTV este mai ușor de înțeles: „OTV-ul se adresa, prin personajele de pe ecran și prin publicul țintă pe care îl viza, straturilor de populație cele mai predispuse la a fi mințite și manipulate. Venituri foarte mici, educație puțină, nostalgii comuniste, perspective de calitate a vieții foarte limitate. Din păcate, acesta e un segment
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4328_a_5653]
-
Lîngă mine dormea Ondina. N-o auzeam că respiră, vedeam doar plapuma care ne acoperea pe amîndoi ridicată și coborîtă egal. Am luat-o în brațe și am început s-o mîngîi încet, grijuliu, cu pupilele lipite hipnotic de lumina ecranului. Discuția celor doi soți mă atrăgea. Trupul pe jumătate dezbrăcat al femeii blonde, cu gesturile lui ușoare și somnambulice, stîrnea în mine un fel de plăcere otrăvită, insuportabilă. O contemplam încîntat, ca pe o mică sălbăticiune prizonieră care știe că
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
soarta. Devenisem suporterul ei și o urmăream cum punctează. Dorința de a mă iubi cu Ondina mă curenta. Dar într-un fel mă și bucuram să-i aud respirația ușoară, împăcată, străină de mine. Televizorul mergea înainte, iar femeia de pe ecran devenise o creatură monstruos de adevărată care se mișca vorbind prin fața mea, pregătită pentru nu știu ce nebunie. Poate că totul ar fi trebuit să se termine cu o scenă de striptease. Nu mai puteam fi atent la ceea ce se întîmpla în
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
în timp real pe scenă de Danny Willems. Fascinat de fotografie, Wim declară că aceasta spune de fiecare dată altceva; adaugă, transformă sau omite - și deci poate înșela privitorul. Și într-adevăr, fotograful lucrează direct și rezultatul apare pe un ecran, care arareori corespunde întocmai cu realitatea, așa cum poate observa orice spectator, care poate urmări și acțiunea din scenă și ficțiunea fotografică. Corpurile se mișcă în timp, fotografia a înlemnit. Ea scoate la iveală trecutul, fixat, înghețat. Și ce se petrece
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
metalice. S-au aprins toate ledurile, în afară de unul, pe care tânărul l-a desprins din priza lui minusculă și l-a înlocuit cu altul care a clipit numaidecât. A pus la loc capacul de la spate, a dat drumul televizorului și ecranul s-a luminat dintr-odată. Întâmplarea mi-a dat de gândit: tehnologia modernă impune, așadar, un nivel mult mai înalt al cunoștințelor decât acela oferit de școală în trecut. Ca să poată „citi” măruntaiele unui televizor, un simplu tehnician trebuie să
Fractura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4223_a_5548]
-
creativitate posedă, de ce performanțe sunt în stare și cât de puțin cunoscute sunt numele lor, în comparație cu numele „artiștilor” care apar toată ziua la televizor și care trec drept vedete. Se spune că în vremea noastră există cine se vede pe ecran, iar cine nu, contează foarte puțin sau deloc. Așa se întâmplă, iată, cu actorii, așa se întâmplă și cu alte categorii de creatori, cu scriitorii de pildă. Și e nedrept, România e alta și are un potențial mult mai mare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
într-o totală nemișcare. O nemișcare pe care Kasper n-o mai întâlnise. Nu stătea ca o păpușă de ceară. Nici ca o pantomimă franceză. Ci ca într-un film întrerupt datorită unei defecțiuni a proiectorului - când mai rămâne pe ecran o imagine. La capătul treptei dinspre pajiște începea să urce un trandafir cățărător, probabil îi mai trebuia o vară spre a ajunge sus. Frunzele ar fi trebuit să se miște în vânt. Nu se clinteau. Dincolo de copii erau niște fagi
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
eveniment înfiorător pune capăt traiului lor detașat de lume, lăsând misterul să bântuie peisajul deșertului și al minții. Un bărbat stătea sprijinit de peretele nordic, abia vizibil. Oamenii intrau câte doi sau trei, stăteau în întuneric și se uitau la ecran, apoi plecau. Uneori abia de treceau de pragul ușii, grupuri mai mari hoinărind, turiști năuciți, se uitau și își mutau greutatea de pe un picior pe altul, apoi plecau. În galerie nu erau scaune. Ecranul nu se sprijinea de nimic, era
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
în întuneric și se uitau la ecran, apoi plecau. Uneori abia de treceau de pragul ușii, grupuri mai mari hoinărind, turiști năuciți, se uitau și își mutau greutatea de pe un picior pe altul, apoi plecau. În galerie nu erau scaune. Ecranul nu se sprijinea de nimic, era cam de trei pe patru metri, neînălțat, amplasat în mijlocul încăperii. Era un ecran translucid, iar unii oameni, puțini, rămâneau atât cât să se ducă și de partea cealaltă. Mai stăteau o clipă și apoi
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
hoinărind, turiști năuciți, se uitau și își mutau greutatea de pe un picior pe altul, apoi plecau. În galerie nu erau scaune. Ecranul nu se sprijinea de nimic, era cam de trei pe patru metri, neînălțat, amplasat în mijlocul încăperii. Era un ecran translucid, iar unii oameni, puțini, rămâneau atât cât să se ducă și de partea cealaltă. Mai stăteau o clipă și apoi plecau. Galeria era răcoroasă și luminată numai de pâlpâirile slabe, gri de pe ecran. Pe peretele nordic bezna era însă
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
neînălțat, amplasat în mijlocul încăperii. Era un ecran translucid, iar unii oameni, puțini, rămâneau atât cât să se ducă și de partea cealaltă. Mai stăteau o clipă și apoi plecau. Galeria era răcoroasă și luminată numai de pâlpâirile slabe, gri de pe ecran. Pe peretele nordic bezna era însă aproape deplină, iar bărbatul care stătea singur și-a ridicat o mână la față, repetând, nespus de lent, gestul unui personaj de pe ecran. Când ușa galeriei se crăpa și intrau oameni, o geană de
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
Galeria era răcoroasă și luminată numai de pâlpâirile slabe, gri de pe ecran. Pe peretele nordic bezna era însă aproape deplină, iar bărbatul care stătea singur și-a ridicat o mână la față, repetând, nespus de lent, gestul unui personaj de pe ecran. Când ușa galeriei se crăpa și intrau oameni, o geană de lumină venea de dincolo, unde era adunată ceva lume, uitânduse la albume de artă și vederi. Filmul curgea fără dialog sau muzică, fără nici un fel de coloană sonoră. Paznicul
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
să le confirme buimăceala. Mai erau și alte galerii, etaje întregi, n-avea nici un sens să zăbovești într-o cameră izolată unde, orice s-ar fi petrecut, avea nevoie de-o veșnicie ca să se petreacă. Bărbatul de la perete a privit ecranul și apoi a început să meargă de-a lungul peretelui alăturat, spre partea cealaltă a ecranului, astfel încât să poată urmări aceeași acțiune într-o imagine în oglindă. L-a privit pe Anthony Perkins întinzându- se spre portiera unei mașini, folosind
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
zăbovești într-o cameră izolată unde, orice s-ar fi petrecut, avea nevoie de-o veșnicie ca să se petreacă. Bărbatul de la perete a privit ecranul și apoi a început să meargă de-a lungul peretelui alăturat, spre partea cealaltă a ecranului, astfel încât să poată urmări aceeași acțiune într-o imagine în oglindă. L-a privit pe Anthony Perkins întinzându- se spre portiera unei mașini, folosind mâna dreaptă. Știa că Anthony Perkins avea să își folosească mâna dreaptă de partea asta a
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
astfel încât să poată urmări aceeași acțiune într-o imagine în oglindă. L-a privit pe Anthony Perkins întinzându- se spre portiera unei mașini, folosind mâna dreaptă. Știa că Anthony Perkins avea să își folosească mâna dreaptă de partea asta a ecranului și stânga, de cealaltă parte. Știa, dar avea nevoie să vadă, așa că a înaintat prin întuneric de-a lungul peretelui lateral, iar apoi a cotit câțiva metri pentru a-l privi pe Anthony Perkins de partea aceasta a ecranului, partea
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
a ecranului și stânga, de cealaltă parte. Știa, dar avea nevoie să vadă, așa că a înaintat prin întuneric de-a lungul peretelui lateral, iar apoi a cotit câțiva metri pentru a-l privi pe Anthony Perkins de partea aceasta a ecranului, partea opusă, Anthony Perkins folosind mâna stângă, mâna greșită, ca să se întindă după portiera mașinii și s-o deschidă. Dar putea oare numi mâna stângă mâna greșită? Fiindcă ce anume făcea ca partea aceasta a ecranului să fie mai puțin
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
de partea aceasta a ecranului, partea opusă, Anthony Perkins folosind mâna stângă, mâna greșită, ca să se întindă după portiera mașinii și s-o deschidă. Dar putea oare numi mâna stângă mâna greșită? Fiindcă ce anume făcea ca partea aceasta a ecranului să fie mai puțin adevărată decât partea cealaltă? Paznicului i s-a alăturat un alt paznic și pentru o vreme au vorbit încet, în timp ce ușa automată se tot deschidea și intrau oameni, cu copii, fără, iar bărbatul s-a dus
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
era subsumată timpului. Pentru cât timp trebuia să mai stea aici, câte săptămâni sau luni, înainte ca schema temporală a filmului să o absoarbă pe a lui, sau poate că asta deja începuse să se întâmple? S-a apropiat de ecran și a rămas la o distanță cam de jumătate de metru, urmărind crâmpeie și fragmente electrostatice, izbucniri de lumină tremurătoare. A dat ocol ecranului de câteva ori. Acum galeria era goală, iar el putea să se poziționeze în diferite unghiuri
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
pe a lui, sau poate că asta deja începuse să se întâmple? S-a apropiat de ecran și a rămas la o distanță cam de jumătate de metru, urmărind crâmpeie și fragmente electrostatice, izbucniri de lumină tremurătoare. A dat ocol ecranului de câteva ori. Acum galeria era goală, iar el putea să se poziționeze în diferite unghiuri și puncte de delimitare. A mers cu spatele, menținându-și mereu privirea pe ecran. Înțelegea prea bine de ce filmul era proiectat fără sunet. Trebuia
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]