1,494 matches
-
hirotesit ca arhimandrit la 25 decembrie 1986, de sărbătoarea Nașterii Domnului. În anul 1988, arhimandritul Onufrie a absolvit cursurile Academiei Teologice din Moscova, absolvind cu titlul de candidat în teologie, prin susținerea tezei cu tema ""Serviciul pastoral al Sfântului Iov, egumenul Mănăstirii Lavra Pochaev"". Odată cu absolvirea Academiei Teologice din Moscova, este transferat la 20 iulie 1988 ca locțiitor al starețului Mănăstirii Lavra Poceaev (din Ucraina de Vest), slujind acolo până în noiembrie 1990. Prin hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
domnii care vor întării averea mănăstiri se bucură la rândul lor de binefaceri spirituale "„și să se chiame și domnia lui ctitor nou la mănăstire”". Mănăstirea domnească stătea sub directa ascultare a scaunului de domnie, de unde erau numiți sau confirmați egumenii mănăstirii. Domnii țării, în succesiunea lor, erau de drept considerați patroni și protectori precum și proprietarii de facto ai mănăstirii. Din punct de vedere religios, mănăstirea era subordonată mitropoliei Țării Românești și ierarhiei intermediare a episcopiei de Râmnic. În vara anului
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
ca schitul să fie zugrăvit, la 28 decembrie 1672 afișându-se și inscripția, în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popești (1669-1672) și al păstoririi Mitropolitului Varlam (24 decembrie 1672-2 aprilie 1679). După moartea sa, episcopul Serafim a încredințat conducerea schitului egumenului Veniamin, care primește danii și cumpără moșii pentru schit. Astfel, la 12 septembrie 1763, jupânița Coplea Buzescu, dimpreună cu Elina și copii acesteia, Barbu și Constantin, descendenți din familia Buzeștilor, dăruiesc jumătate din moșia lor de la Cireașovul de deal. La
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
hrisov dat la 12 mai 1679, scutește „bucatele” Streharețului de dijma către curte. La 21 aprilie 1693 jupâneasa Voica „ce-a fost a lui Murga post ot Turia”, cu fiică-sa Florica - diaconeasa și văru-său Cristea dau zapis la mâna Egumenului Filotei (urmașul lui Veniamin), prin care dăruiesc toată partea lor de moșie mănăstirii Strehareț. Tot în 1693, Constantin Vodă Brâncoveanu dă un hrisov prin care se scutesc bucatele schitului de dijmă. Până în anul 1802 schitul Strehareț a fost de mai
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
fost reconstruită de spătarul Mihai Cantacuzino în 1705. În jurul bisericii se afla hanul Zlătari, situat tot pe Calea Victoriei, între Lipscani și Stravopoleos. În urma stricăciunilor din timpul cutremurelor din 1802 și 1838, atât biserica cât și hanul au fost reconstruite de egumenul Calistrat Livis după planurile arhitectului Xavier Villacrosse și biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu. Hanul a fost dărâmat în 1903 pentru a se mări Calea Victoriei. Biserica a fost restaurată din nou în 1907-1908, de arhitecții Jean Pompilian și Gr.
Biserica Zlătari () [Corola-website/Science/314171_a_315500]
-
d. 1708) a fost unul din mitropoliții Ungrovlahiei, servind în această funcție între 1668 și 1672. Mitropolitul Teodosie s-a născut într-o familie de țărani din județul Argeș. Din tinerețe s-a călugărit la mănăstirea Cozia, apoi a ajuns egumen la Mănăstirea Curtea de Argeș. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, blând și bun cunoscător al Sfintei Scripturi. În anul 1668, arhimandritul Teodosie este ales mitropolit și părinte duhovnicesc al Țării Românești, în locul răposatului mitropolit
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam. Călugărul Antipa a fost cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de o mulțime mare de credincioși, imediat după moartea sa. Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a scris în anul 1883 o biografie hagiografică în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești. Scrierea a fost publicată în limba rusă cu titlul "Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa" (în ) în anii 1883
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om din
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om din neamul meu sau din neamul Popii lui lon, care a
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
al lui Stan și jupân Gal. La acestea se mai adaugă biserica de la Brădet și prin tradiție cele de la Scoreiu și Rășinari. P. P. Panaitescu presupune că mai exista o mănăstire și în Țara Făgărașului, căci aici este menționat „Stanciul egumenul”. În vremea lui Mircea au fost continuate daniile către mănăstirea Cutlumusi de la Muntele Athos, ctitorită și dăruită de către înaintașii săi Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu. Deși nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ilegală de pământuri ale comunității atonite, în detrimentul statului grec. Ancheta legată de aceste vânzări ilegale este veche, fiind declanșată în 2008. Se afirmă că statul elen a fost înșelat de stareț cu sute de milioane de euro, și pentru asta egumenul s-a folosit de fals în acte. Starețul a primit fonduri pentru renovarea mânăstirii sale și de la Uniunea Europeană. Apetitul de proprietăți funciare al călugărilor de la Muntele Athos a provocat și în trecut conflicte nu numai cu statul grec, ci și
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
declarația de război sau pace. Convocarea era sporadică, nu regulată, iar din secolul XVI era convocată tot mai des. Se puteau întruni la curtea domnească, fie la biserica, fie pe câmp deschis. Adunarea era compusă din marii boieri, mitropolitul, episcopii, egumenii mănăstirilor mari, boierii mijlocii și mici, curtenii, târgoveții ca reprezentanți ai orașelor. Era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, și din clerul înalt. Domnitorul și deciziile sale nu puteau avea putere fără acordul membrilor sfatului. Sfatul domnesc avea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
care le dotau cu moșii și alte venituri, ca Mircea cel Bătrân care a construit mănăstirile Cozia și Cotmeana. Și boierii au ctitorit mănăstiri, precum Craoiovestii. Mănăstirile erau scutite de dări și erau autonome. Dacă la început călugării își alegeau egumenii, în timpul lui Mihai Viteazul, se adună soborul bisericesc care stabilea regluli clare, iar viață monahală intrase într-un lung declin. În timpul domnitorului Radu cel Mare, biserica a fost reorganizată, aducându-l pe fostul patriarh Nifon care să clarifice raporturile dintre
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și că nu existau diferende politice între el și frații săi. Și Constantin C. Giurescu consideră puțin probabil ca Brâncoveanu să fi participat la o astfel de intrigă, precizând că e greu de stabilit temeiul învinuirii. Într-o scrisoare către egumenul mânăstirii Brâncoveni, prin care cerea o contribuție la plătirea ploconului împărătesc, Constantin Brâncoveanu se pronunța asupra alegerii sale ca domn: „Ne-am ridicat domn iar domnia mea aceasta nu aș fi pohtit, că știe sfinția ta că de nici unele lipsă
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau în întregime secolele XVI și XVII, iar ca factură artistică multe dintre ele se impun printre cele mai reușite creații ale genului iconografic. Este citorie din 1774 a lui Ioil Egumen de Bisericani. Este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu un plan trilobat, absidele laterale și cea a altarului fiind ușor pronunțate. Pridvorul de la sud și pronaosul ce prelungește spre vest nava bisericii
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
prezent se află în Praxia a fost construită la sfârșitul în secolul al XVIII-lea în satul Râșca, după cum atestă Cronica parohiei. Datarea perioadei de construcție a monumentului este susținută și de istoricul de artă Nicolae Stoicescu. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul cere strămutarea satului Râșca de pe vatra Mănăstirii Râșca, pe motiv că satul strică moralul vieții ascetice. Domnitorul Constantin Ipsilanti (1799-1801, 1806) dă poruncă de strămutare a satului, mănăstirea fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de
Biserica de lemn din Praxia () [Corola-website/Science/317122_a_318451]
-
săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască locuințe. O parte dintre săteni se mută peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le construiește aici în anul 1797 o biserică de lemn, cu hramul "Sfinții Voievozi". În decursul timpului, biserica a suferit numeroase modificări care înregistrează totuși o datare exactă. Într-o perioadă necunoscută, biserica a fost strămutată de la Râșca la
Biserica de lemn din Praxia () [Corola-website/Science/317122_a_318451]
-
slova românească a veacului al XVIII-lea în vechea grafie chirilică, se poate citi în întregime astfel: "„Această sv(â)ntă beserică sau făcut în zilile pre(a) luminatului domn Ion Ioan Neculai voevod pren silința cinstitului părinte chir Ioasaf egumen(ul) Putnii le(a)t 7252”". Anul construcției este redat în era bizantină: 7252 - care se traduce prin anii 1743-1744 ai erei noastre, în vremea domnitorului moldovean Ioan Nicolae Mavrocordat (1743-1747). Biserica de lemn a fost inițial ridicată în satul
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
cult a fost adus în Bilca în anul 1818 și așezat în livada lui Ion Bălan, unde s-a constituit ulterior cimitirul satului. Primul preot cunoscut la Bilca este Dimitrie Bunceac (scris Bunczak în analele Episcopiei Bucovinei); el a scris egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, la 4 martie 1827, pentru a-l ruga să-i împrumute o mie de cuie de draniță, altfel se temea că o să-i plece meșterii și să nu-i mai poată aduna până în toamnă. El păstorea și
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului 1940 și până în primăvara anului 1941, secuii din Bucovina s-au repatriat. a fost construită în anul 1782 în satul Capu Câmpului (din apropiere de orașul Gura Humorului din județul Suceava) de către egumenul Macarie al Mănăstirii Voroneț, după cum amintește pisania. Textul integral al pisaniei aflată pe ancadramentul ușii de la intrare este următorul: "„Să se știe că această sfîntă biserică s-au făcut de ier(o)monah Macarie, egumen sfintei mănăstir(i) Voronețul s-
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
Humorului din județul Suceava) de către egumenul Macarie al Mănăstirii Voroneț, după cum amintește pisania. Textul integral al pisaniei aflată pe ancadramentul ușii de la intrare este următorul: "„Să se știe că această sfîntă biserică s-au făcut de ier(o)monah Macarie, egumen sfintei mănăstir(i) Voronețul s-au făcut întru numele ierarhului Nicolae, în zilele preasfinții sale părintelui Chiru Chir Gavril arhi(ereu) M(i)tropolit 1782, 7290”". La mijlocul stâlpului din stânga al aceluiași ancadrament este inscripționat numele meșterului constructor: "„Toader Olariu”". Din
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
satului Rudești. Numele satului este menționat și în alte documente: 18 iunie 1672, 1727 (când jumătate a satului era stăpânită de boierul Constantin Palade), 24 iunie 1739, 3 decembrie 1782. Un document din 1769 menționează că un oarecare părinte Benedict, egumenul Mănăstirii Moldovița, a fost trimis de Divanul boieresc din Moldova la împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, el găsind aici moșia unui boier pe nume Stârcea. Biserica de lemn din Rudești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
construit primele chilii și o fântână. În anul 1994, din inițiativa lui Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și cu aprobarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost reînființat Schitul Oneaga, cu obște de călugări, avându-l ca egumen pe ieromonahul Teodosie Bahnă. Deoarece Mănăstirea Vorona avea atunci obște de maici, schitul a fost pus în ascultare canonică față de Mănăstirea Sihăstria Voronei. În anul 1995 s-a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, care a fost sfințită
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
oficiat aici o slujbă arhierească, la care au participat numeroși credincioși din satele din împrejurimi și din orașul Botoșani. În cuvântul adresat celor prezenți, la finalul slujbei, înaltul ierarh a remarcat liniștea și frumusețea locului, curățenia și spiritul gospodăresc al egumenului Teodosie.
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Filotei Zervakos a fost hirotonit preot la 22 aprilie 1912, iar un an mai târziu, la 12 octombrie 1913, a fost hirotesit arhimandrit. În 1924, a plecat într-un pelerinaj în Egipt și în Țara Sfântă. În 1930, după moartea egumenului Ierotheos al mănăstirii din Longovarda, a devenit starețul acesteia. A intervenit personal pe lângă comisarul german al insulelor Ciclade și a împiedicat execuția celor 125 de ostatici din Paros care au fost arestați ca măsură de represalii după ce, în luna mai
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]