1,429 matches
-
acea dată este neclară. Colegliul includea însă ducii celor patru națiuni ale Germaniei: ducatul Franconiei, ducatul Svabiei, ducatul Saxoniei si ducatul Bavariei. O scrisoare a papei Urban IV sugerează ca șapte principi electori au dreptul să aleagă regele. În 1621 electorul Palatinatului, Frederick V care participase la revolta din Boemia a fost suspendat din colegiul electoral. Locul său a fost oferit ducelui de Bavaria. Atunci când războiul de 30 de ani s-a încheiat, un nou electorat a fost create pentru contele
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
din colegiul electoral. Locul său a fost oferit ducelui de Bavaria. Atunci când războiul de 30 de ani s-a încheiat, un nou electorat a fost create pentru contele Palatin. Contele de Bavaria și-a păstrat locul, și deci numărul de electori a crescut la opt. În 1777, componența consiliului electoral a fost redus la 8 membri, atunci când electorul Palatinatului a moștenit Bavaria. Imperiul a fost dizolvat in 1806. După dizolvarea Imperiului in August 1806, electorii au continuat să joace un rol
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
s-a încheiat, un nou electorat a fost create pentru contele Palatin. Contele de Bavaria și-a păstrat locul, și deci numărul de electori a crescut la opt. În 1777, componența consiliului electoral a fost redus la 8 membri, atunci când electorul Palatinatului a moștenit Bavaria. Imperiul a fost dizolvat in 1806. După dizolvarea Imperiului in August 1806, electorii au continuat să joace un rol important. Electorii Bavariei, Württemberg-ului și ai Saxoniei au fost denumiți regi, în timp ce electorii Baden, Hesse-Darmstadt, Regensburg și
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
păstrat locul, și deci numărul de electori a crescut la opt. În 1777, componența consiliului electoral a fost redus la 8 membri, atunci când electorul Palatinatului a moștenit Bavaria. Imperiul a fost dizolvat in 1806. După dizolvarea Imperiului in August 1806, electorii au continuat să joace un rol important. Electorii Bavariei, Württemberg-ului și ai Saxoniei au fost denumiți regi, în timp ce electorii Baden, Hesse-Darmstadt, Regensburg și Wurzburg au devenit duci.
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
crescut la opt. În 1777, componența consiliului electoral a fost redus la 8 membri, atunci când electorul Palatinatului a moștenit Bavaria. Imperiul a fost dizolvat in 1806. După dizolvarea Imperiului in August 1806, electorii au continuat să joace un rol important. Electorii Bavariei, Württemberg-ului și ai Saxoniei au fost denumiți regi, în timp ce electorii Baden, Hesse-Darmstadt, Regensburg și Wurzburg au devenit duci.
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
la 8 membri, atunci când electorul Palatinatului a moștenit Bavaria. Imperiul a fost dizolvat in 1806. După dizolvarea Imperiului in August 1806, electorii au continuat să joace un rol important. Electorii Bavariei, Württemberg-ului și ai Saxoniei au fost denumiți regi, în timp ce electorii Baden, Hesse-Darmstadt, Regensburg și Wurzburg au devenit duci.
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
religioase ale adunării. Filip a îmbrățișat protestantismul în 1524, după o întâlnire personală cu teologul Philipp Melanchthon.<br> Filip a refuzat să fie atras în liga anti-luterană a lui Georg, Duce de Saxonia, în 1525. Prin alianța sa cu Johann, Elector de Saxonia, încheiată la Gotha la 27 februarie 1526 el a arătat că a făcut pași pentru organizarea unei alianțe protectoare a tuturor prinților protestanți. Încă din primăvara lui 1526 el a căutat să prevină alegerea catolicului Arhiduce Ferdinand ca
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
militat în mod deschis cauza protestantă, făcând posibil ca predicatorii protestanți să-și propage punctele lor de vedere, și, ca și urmașii săi, fără a ține cont în mod deschis de uzanțele ecleziastice romano-catolice obișnuite. Intrigile episcopilor Würzburg și arhiepiscopilor electori din Mainz împotriva progresului Reformei, combinarea mai multor circumstanțe, inclusiv zvonuri de război, l-au convins pe Filip I de Hesse de existența unui secret în liga prinților catolici. Suspiciunile i-au fost confirmate de către un aventurier angajat în diverse
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
uneia dintre doamnele de onoare ale surorii sale, Margarethe von der Saale. În timp ce landgraful nu avea nici un fel de scrupule în această chestiune, Margarethe nu a fost dispusă să facă pasul cu excepția cazului în care ave aprobarea teologilor și aprobarea Electorului de Saxonia, Johann Frederic I, și a ducelui Maurice de Saxonia. Filip a câștigat cu ușurință consimțământul primei sale soții pentru căsătorie. "Sfatul secret al unui confesor" a fost câștigat de la Luther și Melanchton (la 10 decembrie 1539,), nici unul dintre
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
de Anhalt-Bernburg. Alexander Carl s-a născut la Ballenstedt la 2 martie 1805. A fost al doilea fiu (însă singurul care a supraviețuit vârstei copilăriei) al Ducelui Alexius Frederic Christian de Anhalt-Bernburg și a primei lui soții, Marie Frederike, fiica Electorului Wilhelm I de Hesse. După moartea tatălui său în 1834, Alexander Carl i-a succedat ca Prinț de Anhalt-Bernburg. La 30 octombrie 1834, la Gottorp, Alexander Carl s-a căsătorit cu Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, fiica Ducelui Friedrich Wilhelm de
Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/337587_a_338916]
-
a fost atacat în 1420 de către ducele Ludovic al VII-lea al Bavariei și a fost incendiat, probabil cu acordul autorităților orașului. În 1422 regele Sigismund a transferat administrarea castelului imperial către autoritățile orașului și în 1427 prințul Frederic I, Elector de Brandenburg a vândut ruinele castelului burgravilor către orașul imperial Nürnberg. Odată cu dezvoltarea comercială și politică a orașului, Castelul Imperial a devenit mai puțin atractiv. Împărații au început să își exercite funcțiile guvernamentale în clădirea primăriei finalizată în 1340 și
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
în ) din Boemia, ca fiu al lui , un pictor danez care s-a stabilit ulterior la Dresda. În 1741 tatăl lui Mengs l-a luat de la Dresda la Romă. În 1749 a fost numit primul pictor al prințului Frederick Augustus, elector al Saxoniei, dar acest lucru nu-l împiedica să continue să-și petreacă majoritatea timpului la Romă. Acolo s-a căsătorit cu Mărgărita Guazzi, care i-a pozat că model în 1748. S-a convertit la catolicism, iar în 1754
Anton Raphael Mengs () [Corola-website/Science/336228_a_337557]
-
murit la Ballenstedt, la 24 martie 1834, la vârsta de 66 de ani. La Kassel, la 29 noiembrie 1794 Alexius Frederic Christian s-a căsătorit cu Maria Fredericka (n. 14 septembrie 1768 - d. 17 aprilie 1839), fiica lui Wilhelm I, Elector de Hesse. Ei au avut patru copii: Mariajul a fost unul complet nefericit și cuplul a divorțat în 1817. La Ballenstedt, la 11 ianuarie 1818, Alexius Frederic Christian s-a recăsătorit morganatic cu Dorothea Fredericka de Sonnenberg (n. 23 ianuarie
Alexius Frederic Christian, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/336246_a_337575]
-
în secret în calvinism de un preot disident. Tânăra Charlotte și-a șocat atât familia cât și curtea regală prin evadarea din mănăstire în 1572, anunțând convertirea ei la calvinism și, la sfatul Jeanne d'Albret, a fugit în Palatinatul Elector. La 24 iunie 1575 Charlotte s-a căsătorit cu protestantul Wilhelm, Prinț de Orania. Ei au avut șase fiice, inclusiv pe Louise Juliana de Nassau, de la care a coborât Casa de Hanovra și cele mai multe alte case regale (protestante). Căsătoria a
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
și de a prepara remedii din plante. După introducerea protestantismului în Danemarca în 1537, ea a fost crescut ca un luteran ortodox strict. În martie 1548 a fost logodită cu Augustus de Saxonia, fratele mai mic și posibilul moștenitor al Electorului Maurice de Saxonia. Această căsătorie a sprijinit ambiția daneză de a avea legături mai strânse cu Germania. Electorul, pe partea lui, și-a dorit să realizeze relații mai bune cu fractiunilor luterane. Nunta a avut loc la Torgau în octombrie
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
ca un luteran ortodox strict. În martie 1548 a fost logodită cu Augustus de Saxonia, fratele mai mic și posibilul moștenitor al Electorului Maurice de Saxonia. Această căsătorie a sprijinit ambiția daneză de a avea legături mai strânse cu Germania. Electorul, pe partea lui, și-a dorit să realizeze relații mai bune cu fractiunilor luterane. Nunta a avut loc la Torgau în octombrie 1548. A fost prima festivitate majoră din timpul domniei Electorului Maurice și prima ocazie pentru linia albertiniană din
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
de a avea legături mai strânse cu Germania. Electorul, pe partea lui, și-a dorit să realizeze relații mai bune cu fractiunilor luterane. Nunta a avut loc la Torgau în octombrie 1548. A fost prima festivitate majoră din timpul domniei Electorului Maurice și prima ocazie pentru linia albertiniană din Casa de Wettin să se prezinte ca Electori de Saxonia, un titlu obținut în 1547. Inițial, Anna și Augustus au locuit la Weißenfels. Când Augustus a devenit Elector în 1553 în urma decesului
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
realizeze relații mai bune cu fractiunilor luterane. Nunta a avut loc la Torgau în octombrie 1548. A fost prima festivitate majoră din timpul domniei Electorului Maurice și prima ocazie pentru linia albertiniană din Casa de Wettin să se prezinte ca Electori de Saxonia, un titlu obținut în 1547. Inițial, Anna și Augustus au locuit la Weißenfels. Când Augustus a devenit Elector în 1553 în urma decesului fratelui său Maurice, ei au locuit în special la Dresda. Cuplul a avut 15 copii dintre
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
majoră din timpul domniei Electorului Maurice și prima ocazie pentru linia albertiniană din Casa de Wettin să se prezinte ca Electori de Saxonia, un titlu obținut în 1547. Inițial, Anna și Augustus au locuit la Weißenfels. Când Augustus a devenit Elector în 1553 în urma decesului fratelui său Maurice, ei au locuit în special la Dresda. Cuplul a avut 15 copii dintre care doar patru au atins vârsta adultă. Mariajul lor a fost considerat armonios. Anna a Danemarcei a fost o mare
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
de Saxonia (16 noiembrie 1567 - 27 ianuarie 1613), a fost o nobilă germană, membră a Casei de Wettin (ramura Albertină) și prin căsătorie Ducesă de Saxa-Coburg-Eisenach. Născută la Dresda, ea a fost al 12-lea copil din cei 15 ai Electorului Augustus de Saxonia și ai Prințesei Anna a Danemarcei. Dintre frații ei doar ea și alți trei au atins vârsta adultă. La 4 mai 1584 și fără consimțământul tatălui ei, Anna s-a logodit cu Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg
Anna de Saxonia (1567–1613) () [Corola-website/Science/337393_a_338722]
-
rugat s-o ierte, la 12 decembrie, la Jena, Schöppenstuhl (Înalta Curte) a anulat căsătoria și i-a condamnat pe ambii iubiți la decapitare prin sabie. Johann Casimir în ultimul moment a schimbat pedeapsa la închisoare pe viață. Fratele Annei, Electorul Christian I a confirmat sentința și a refuzat să o ajute, ea împărțind aceeași cu sora ei Elisabeta. Anna a fost trimis prima dată la Eisenach, apoi la Castelul Kahlenberg, în 1596 la a fosta mănăstire Sonnefeld și în cele
Anna de Saxonia (1567–1613) () [Corola-website/Science/337393_a_338722]
-
Johann Georg al II-lea (31 mai 1613 - 22 august 1680) a fost Elector de Saxonia din 1656 până în 1680. El a aparținut liniei Albertine a Casei de Wettin. A fost al patrulea copil în ordinea nașterii însă fiul cel mare (după decesul fratelui său la doar cinci luni) al Electorului Johann Georg I
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
1680) a fost Elector de Saxonia din 1656 până în 1680. El a aparținut liniei Albertine a Casei de Wettin. A fost al patrulea copil în ordinea nașterii însă fiul cel mare (după decesul fratelui său la doar cinci luni) al Electorului Johann Georg I de Saxonia și a celei de-a doua soții, Magdalene Sibylle a Prusiei. Și-a succedat tatăl ca Elector de Saxonia când Johann Georg I a murit la 8 octombrie 1656. În 1657 Johann Georg a făcut
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
patrulea copil în ordinea nașterii însă fiul cel mare (după decesul fratelui său la doar cinci luni) al Electorului Johann Georg I de Saxonia și a celei de-a doua soții, Magdalene Sibylle a Prusiei. Și-a succedat tatăl ca Elector de Saxonia când Johann Georg I a murit la 8 octombrie 1656. În 1657 Johann Georg a făcut un aranjament cu cei trei frați ai săi pentru a preveni disputele teritoriale și în 1664 el a intrat în relații de
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
relații de prietenie cu regele Ludovic al XIV-lea al Franței. A primit bani de la regele francez însă exsitența unei puternice părți anti-franceze în Saxonia l-a pus ocazional în situația să răspundă în fața împăratului Leopold I. Interesul pricipal al electorului nu a fost politica ci muzica și arta. El a împodobit Dresda, care sub el a devenit centrul muzical al Germaniei; muzicienii străini au fost bine primiți și a adunat în jurul lui o curte mare și splendidă, iar capitala sa
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]