1,905 matches
-
lui H. Bloom, o carte, în primul rând, onestă, care își asumă un punct de vedere, propune o frumoasă viziune asupra literaturii preluând multe din ideile eseistului Borges (teoria „anxietății influențelor” este splendidă), o carte care se deschide cu o Elegie pentru canon ca o declarație de dragoste față de literatură, continuă cu niște interpretări de profunzime și propune curajos o listă „inevitabil subiectivă”. O listă de opere canonice căreia tot Mircea Martin i-a relevat paradoxul „desconsiderării fără examen” și al
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
Iluzii). Pe fir de tristețe, Ana își transformă, aproape regulat, confesiunile în reflecții, dînd meditații de comportament. Așa, în poză meditativă, o și preferă Perpessicius, considerînd, cînd îi recenzează al doilea volum, că „propriul lirei d-sale este mai puțin elegia și mai mult poema sentențioasă, cu versul scurt, aforistic, ca articolele unei legi.” 13 Căci în rest, „debitul” Anei e „mult prea monoton și neorganizat”.14 Perpessicius era, cu siguranță, mult mai intelectual și mai intelectualist decît mine, căci altfel
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
știe ce-o fi prin caietele rămase, dar în Harfe... noutățile nu-s impresionante; ba chiar dimpotrivă. Cînd lira-i acordată pe durere, le e greu și poeților să treacă brusc la veselie. Chiar dacă n-o fi mare pasul de la elegie la imn, ușor de făcut nu-i. În orice caz, Ana nu l-a putut face, deși s-a străduit. A rămas și ea o cîntăreață de durere. 1 Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, ediția a III-a adăugită
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
cu crucile înfipte-n cer;/ Lumina-n trapul stelelor cărunte/ De sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă și trăgaciul dumitale/ Cerbii uciși de vînătorii morți" (Elegie). Uneori suavitatea se logodește cu teroarea, într-o perspectivă a ingenuității lezate: Mi-a spus un vișin c-ai murit,/ Dar cum se poate muri oare/ Cînd cerul lumii e-nrosit/ De-atîtea păsări cîntătoare.// Acum ninsorile din vis/ Au explodat că
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
din vis/ Au explodat că o grenadă/ Și-o căprioara s-a aprins/ De-atîta roșie zăpadă.(...) Mi-a spus un vișin c-ai plecat/ Cu tîmplele în flăcări, Clară,/ Acum cînd șunt incinerat/ De-un măr în floare. Bună seară!" (Elegie). De la instinctul inocent-somptuos, care apasă pe clapele lirice cu violența ("Dă-mi, Doamne, ochi aprinși că de pisică/ Și ghiare-ncinse că de leopard;/ Să nu-mi mai fie, vai, atîta frică/ De cazematele de crini ce-n mine ard.// Să
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
artă de un rafinament extrem, își conduce actorii spre teritorii necunoscute unde mărturia de sine și schița personajului se confundă într-o indicibilă poezie de joc. Pentru ca apoi, pe fond de moarte iminentă, totul să se deruleze ca o prelungită elegie ce se desfășoară sub ochii unui înger neputincios cu picioarele bandajate. în noaptea avignioneză m-am gîndit la îngerii lui Andrei Pleșu. într-o seară, apropiindu-mă de hotel, vroiam să-i trimit un SMS prietenei care-mi lăsa zilnic
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
care amestecul de urban și rural e caracteristic: „Încă singur la marginea orașului/ așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
din victima. Filmul lui Ceylan are mister și lirism, fior de groază și poezie... M-a fermecat! Pe locul secund propun alte trei titluri: Primul e “Actorul”, superbă evocare a trecerii cinematografului de la mut la sonor. Semnat de Michel Hazanavicius, elegia această inițial miluita cu o proiecție în afara concursului, s-a văzut acceptată, totuși, în competiție cu mai puțin de o săptămână de la deschiderea ostilităților festivalului și are șanse serioase că și Le Havre, înnoitoare comedie a finlandezului Aki Kaurismaki că
Duminică seara la Cannes vom avea palmaresul. De Ce nu mă hazardez în pronosticuri? () [Corola-journal/Journalistic/26361_a_27686]
-
Atunci când, arestat de naziști, Leone Ginzburg îi vorbește soției (viitoarea celebră romancieră Natalia Ginsburg), el se comportă, de fapt, asemeni unui personaj dintr-o carte. Iar rândurile pe care i le dedică Rob Riemen sunt decupate parcă dintr-o fascinantă elegie ce vorbește despre curaj, demnitate umană și irepresibiliă dorință de libertate: Deodată i-a venit în minte o altă imagine. O dimineață de vară timpurie. În văpaia primelor raze de soare, câmpurile de grâne colorau colinele din depărtare într-un
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
fără scăpare./ A fost ce va fi,/ Un om supt în cer/ Pământ și o apă./ Totul este, a fost/ Ce va fi" (Kohelet). Titluri ca Avram Iancu, Kavafis la Alexandria, Village Sutra, Caligula, Vals trist de Sibelius, Samadhi, Argonauți, Elegie pentru Net Turner, Într-un muzeu de arme la Benares, dilată suficient spațiul imagistic și mental, încât relativ puținele poeme ale volumului să pară mult mai numeroase decât sunt în realitate. Nu este totuși o poezie a resurselor culturale, ci
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
a lui Hölderlin sau Novalis. O viziune care, în plus, pulveriza formalismul, acuratețea prozodică, fixitatea unor specii, și umplea cerul liric de jerbe fastuos-incandescente. Nu Eminescu din Luceafărul, ci acela din Memento mori. Și nu Eminescu al satirelor, eglogelor ori elegiilor, politic, melancolic sau nostaligic, ci acela al uriașelor poeme neterminate, al fragmentelor de rocă vulcanică în care imaginația scapă din chingi, evurile se amestecă, teluricul și celestul ard laolaltă și mitul inundă istoria. Dovadă că la noi a existat de
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
Doriți ceva?, ne-ntreabă. Noi dorim!// Și discutând cu ele gogorițe/ și bazaconii, după kilul prim,/ Le-aplaudăm când fac din șolduri fițe/ și cu delicatețe le ciupim// Pe chelnerițele de printre șprițe..." Sunt chelnerițe blonde printre șprițe). Rondelurile, sonetele, elegiile, baladele, cântecele și bocetele lansate de pe acest submarin erotic repede ieșit la suprafață mixează registrele și reinterpetează liniile melodice, în acord cu starea sufletească de moment a "Îngerului jongler Emil Brumaru". Am văzut cum de la nota lirică eminesciană din Caligrafiile
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
un maniac al potrivirilor stricte din care se va naște, spontan, farmecul unei povești întâmplătoare. Un mecanic fin (a fost, inițial, acordor de piane) al imprevizibilului. Însă e limpede că e mai mult de atât. Iar povestea lui e o elegie pentru scris, în toate detaliile lui, pentru toate meseriile, mărunte și necunoscute, unele, pe care le implică. De la agenți literari, la copiști, la anticari, la ziariști de scandal și ziariști pur și simplu. Acordori perfecți ai unor piane la care
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
Traducere: Elena Lazăr. Cuvânt înainte al poetului la ediția românească. Epilog: Paola Maria Minucci. Editura Omonia, București, 2011. 3 Stephan Eleutheriadis, Fiul ceasornicarului, Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki, Editura Omonia, București 2011. 4 Stephan Eleutheriadis, Mangalia in memoriam. Elegias visuals. Elegii vizuale. Ediție îngrijită de Elisabeta Moraitaki. Cuvânt înainte de Dan Grigorescu. Editura Omonia București, 2011.
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
de virtuozitate ține deschiderea lor spre toate azimuturile, cât de-un anume amatorism. Puțin altfel stăteau lucrurile când literatura noastră abia se alegea din frânturile alfabetului de tranziție. Stă mărturie un titlu al lui Alexandrescu (Grigore Mihail), din 1863: Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, apărută la Tipografia Națională a lui Ștefan Rassidescu, închinată lui Ion Ghica. Se vede bine că autorul acestei cărți de început de drum n-are preferințe limpezi. Varietatea, nu doar de specie literară, dar și de
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
azur dulapuri-sfinxe,/ Dulci utopii din linguri vechi prelinse;/ Sînii aici sînt plini, coapsele grele,/ Miresmele iau foc de la perdele,/ Luminile se-așează lin pe scaun,/ Din cratițe bea lapte prins un faun,/ Nasturii cad subțiri de la cămașă,/ Bucătării încinse, pătimașe...” (Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert Semain, chiar Verlaine, însă se impune
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
în ceașcă.// Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!)/ Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce-nseamnă,/ Și renunțînd la găsirea pisicilor tale, la glorie,/ Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi peisaje de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
reguli noi, dar cuvintele înseși sînt sfărîmate și silabele lor reordonate. Nucleul cel mai dur al limbii este spart. O nouă limbă poetică ia naștere în creuzetul alchimistului care e Nichita Stănescu. Libertatea pe care și-a asumat-o poetul Elegiilor este, într-un fel, o sinteză a unor experiențe poetice anterioare. Nichita Stănescu a închis un ciclu. Modernismul românesc, inaugurat de Macedonski și dezvoltat plenar de Arghezi, își are capătul de drum în Nichita Stănescu, la care regăsim, uneori de
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
bună s-a transformat într-o domnișoară cuceritoare și pe deasupra foarte inteligentă. Protagoniștii acestei întîlniri nu sunt alții decît Goethe și Ulrike von Levetzov, ultima iubire a marelui clasic german. Din această întîmplare, care a rodit deja literar în celebra Elegie de la Marienbad, Martin Walser extrage sîmburele ultimului său roman intitulat Un bărbat înamorat. Tema preferată a scriitorului german laureat al Premiului Păcii este veche de cînd lumea, are parte și de un episod biblic, străbate o întreagă fîșie, foarte riscantă
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
al Estului". In ce mă privește, nu aș neglija nici contribuția lui Ion Gheorghe, care s-a scos singur din circuit, prin opțiunile lui greu de înțeles și de acceptat. Fiindcă Zoosofia și Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic și volumul Elegii politice rezistă mai bine decît cărțile unor poeți care nu au greșit mai puțin decît el, dar au căzut ca pisica în picioare datorită entuziasmului manifestat față de „revoluția anticomunistă", ca și față de marea revoluție socialistă. Am mizat - ca toată generația
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
cu gândul la primele trei versuri din strofa ce-i consacră în Epigonii: "Eliad zidea din visuri și din basme seculare/ Delta biblicelor sânte, profețiilor amare/ Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles". Din Bolintineanu se citează fragmente din elegia O fată tânără pe patul morții, care-l va influența pe Eminescu nu numai în Mortua est (Abia-n primăvara dorințelor mele, plăpândă ca roua abia am ajuns/ Atuncea când cântă prin flori filomele, și-o crudă durere atunci m-
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
vorbind - din inimă/ din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi/ unele/ peste/ altele/ și din lemn de trandafir alb” (Indirect despre vorbirea directă). Și totuși sentimentalul ardent, senzualul, insațiabilul de trăire Leo Butnaru nu se dă învins. O elegie a vîrstei a treia e încă suficient de tonică: „După atîtea isprăvi în buduare/ Casanova ar fi putut purta pijama cu epoleți (...) bătrînul curtezan suspină/ aproape convingător: Ah/ iubirile mele întîmplătoare/ ceea ce mi-a fost cîndva atît de aproape de trup
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
Chiar dacă nu crede în diacronie, autorul caută, ca mai demult Laurențiu Ulici, generația și promoțiile ei. Dar dacă Laurențiu Ulici venera un moment cronologic eminescian, Marin Mincu stabilește ca bornă temporală anul 1966, "cînd apar trei cărți de poezie (11 elegii de Nichita Stănescu, Versuri de Leonid Dimov și Scrisori esențiale de Ion Gheorghe) ce vor marca în mod decisiv formele de expresie poetică ale utimei generații", generație de, bineînțeles, treizeci și trei de ani, adică aceea dintre 1966 și 1999. Ce ne
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
care acceptă, strâmbând din nas, constrângerile poieticității, un Orfeu prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și incantatorie". Un limbaj inconsistent, alienat, decăzut din "semnificanță", un vacuum și vacarm de vorbe, o "elegie a logosului" care surprinde o inefabilă "stenogramă a clipei". Ce mai, un poet pentru elite și un critic-fotograf (Cistelecan) cu instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care cad pe detaliul esențial al unui portret literar. Trecând la discuția
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]