7,305 matches
-
cu condiția să-i dispară benzile laterale, roșii); a celui canadian. Tricolorul nostru românesc, dragul nostru tricolor Îmi pare, În continuare, greșit armonizat (albastru-galben-roșu - albastrul lângă galben dă o a patra culoare: verde, ceea ce e prea mult). Iar de când, În locul emblemei vechi - și aceea supraâncărcată, comuniștii au pus să fie zugrăvit (pe drapel!) un peisaj... Suntem singurii de pe lume (cu excepția africanilor - Însă nu toți...) care nu știm ce este o emblemă și la ce poate ea, eventual, servi. Și totuși... Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
patra culoare: verde, ceea ce e prea mult). Iar de când, În locul emblemei vechi - și aceea supraâncărcată, comuniștii au pus să fie zugrăvit (pe drapel!) un peisaj... Suntem singurii de pe lume (cu excepția africanilor - Însă nu toți...) care nu știm ce este o emblemă și la ce poate ea, eventual, servi. Și totuși... Totuși... De parcă ar fi fost vorba de alte culori, altfel dispuse, tricolorul românesc din acea dupăamiază de plină-vară mi-a rămas adânc Încrustat și nu se va șterge (chiar dacă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și rămâne să câștige cel mai bun; ori ne lăsăm bătuți prin neprezentare - dar, atenție: or să facă anchete: ce-am vrut noi să arătăm, aici, la raion, pe un teren de sport, unde-i multă lume, cu semnul, cu emblema țăranului individual, individualist - de nu vrea să adere?» Se uită unul la altul, toți la mine. Unul Își scoate pălăria, dă cu ea de pământ: «Bagu-i În pchizda mume-si de raionali și de rejionali! După ce ne-or loat holda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că te aflai În prezența cuiva de extremă-stânga. Chiar și cei care nu locuiau ilegal În locuințe fără apă curentă și fără vreo spălătorie prin preajmă, și care nu aveau, astfel, vreo scuză, Îl cultivau cu grijă, ca pe o emblemă a devotamentului față de cauză. Blugii lui negri indicau o Îndelugă purtare și prezentau pete de grăsime, iar eterna canadiană muncitorească Îi atârna pe oase de parcă ar fi fost priponită pe ciolanele ieșite În afară. Tom reveni cu băutură și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nici un Mesaj. Dar după aceea, nu se știe. 4 Cel ce Încearcă să pătrundă În Grădina cu trandafiri a Filosofilor fără cheie pare un om care ar vrea să umble fără picioare. (Michael Maier, Atalanta Fugiens, Oppenheim, De Bry, 1618, emblema XXVII) Nu era nimic altceva la vedere. Trebuia să caut În dischetele word processor-ului. Erau aranjate În ordine numerică și am crezut că era cazul să Încerc cu prima. Dar Belbo spusese ceva de parolă. Întotdeauna fusese gelos cu secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cerului. Puteai să te naști la Pretoria.” O sărutam și continuam: „Dincolo de ușă se descoperă un mormânt cu șapte laturi și șapte unghiuri, luminat din belșug de un soare artificial. În mijloc, un altar rotund, Împodobit cu diverse citate sau embleme, de tipul NEQUA-QUAM VACUUM...” „Ne quà quà? Semnează Donald Duck?” „E pe latinește, nu-ți dai seama? Vrea să zică «golul nu există»”. „Cu atât mai bine, altfel ți-nchipui ce groaznic”. „Vrei să dai tu drumul la ventilator, animula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care dezvăluise toate secretele cosmosului În câteva păginuțe dintr-o Monas Ierogliphica, Îți jur că așa se intitula, monas Înseamnă «monadă».” „Ce, am zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care-și mușcă coada, sfincși, nimic nu-i atât de luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unei copile bolnave), „Insula Paștelui“ (mi s-a părut, eseistică variată), „Noua Atlantidă“ (ultima operă publicată era Koenigsbergul Mântuit - Prolegomena la orice metafizică viitoare ce s-ar prezenta ca dublu sistem transcendental și știință a noumenului fenomenal). Pe toate copertele, emblema editurii, un pelican sub un palmier cu motto-ul „eu am ceea ce am dăruit”. Belbo fu evaziv și sintetic: domnul Garamond avea două edituri, iată explicația. În zilele următoare mi-am dat seama că trecerea dintre Garamond și Manuzio era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un spațiu mai Îngust. Grădinile din Heidelberg imitau macrocosmosul, dar cel care le-a reconstruit aici n-a făcut decât să imite microcosmosul. Uitați-vă la grota aceea, clădită à rocaille... Decorativă, fără Îndoială. Dar de Caus avea În minte emblema din Atalanta Fugiens a lui Michael Maier, unde coralul e piatra filosofală. De Caus știa că prin forma grădinilor se pot influența aștrii, pentru că există caracteristici care, prin configurația lor, mimează armonia universului...”. „Extraordinar”, zise Garamond. „Dar cum poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cheltuie tot ceea ce a acumulat de-a lungul anilor ca să pună să-i traseze niște idiograme cărora nu le mai cunoaște Înțelesul”. Urcam și, din terasă În terasă, grădinile Își schimbau fizionomia. Unele aveau formă de labirint, altele Înfățișare de emblemă, dar desenul teraselor inferioare se putea vedea numai de pe terasele superioare, așa că am zărit de la Înălțime conturul unei coroane și multe alte simetrii pe care nu le putusem remarca În timp ce le străbăteam și pe care, În orice caz, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
capra, jienii-din care azi copiii mai interpretează doar secvența “Anul Nou și Anul Vechi” și mai ales “Rândurile”. Dansul "Rândurile" cu tradiții care se pierd în timp (dar care riscă să dispară) se organizează cu ocazia Anului Nou și reprezintă emblema Muntenilor de Sus. Este dansat de o formație de 14 băieți, acompaniați de un trișcar. Costumul specific este alcătuit din ițari, bocanci, cămașă, curele bătute cu nasturi de metal, pluover de lână, bariz, fustă, brâu cu ciucuri, la picioare clopoței
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
o redescoperire și reinventare a localului și regionalului, care începe să se facă tot mai vizibilă în prezent. De la Sibiu, care s-a prezentat ca o capitală culturală a multiculturalismului, la Dobrogea, care a început să mai renunțe la exclusivitatea emblemei sale de „pămînt românesc” pentru a pune în scenă și diversitatea comunităților și tradițiilor sale etnice, și de la festivalul cartofului din satul X la festivalul cepei din satul Y, România actuală se re-prezintă (și) ca o societate a diversității. Localul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
important. Concluzia vine simplu și clar : „Costumul național dispare. El dispare printr-un proces social normal și această dispariție nu poate fi oprită prin artificii”. Artificiile aparțin acestei „intelighenții” pentru care costumul a devenit una dintre cele mai de seamă embleme ale nației și pe care ea, intelighenția, trebuie să o păzească cu orice preț. Doar că acest „costum naționalist nu poate să împiedice dispariția costumului național. El îl poate doar înlocui, vulgarizîndu-l”. Descoperite de neobositul Zoltán Rostás și publicate recent
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu cele două faze. Dădu drumul la ștergătoare, apoi la radioul de bord. Un glas de bărbat vorbea despre starea vremii. Arhitectul zâmbi. Totul era în ordine. Apăsă atunci, scurt, pe discul din centrul volanului, sub plexiglasul căruia se reliefa emblema UAP. Izbucni sunetul de tenor al claxonului, care însă nu se opri când Emil Popescu ridică arătătorul de pe disc. Sunetul persista, monoton, strident, despicând aerul întunecat de la șase și jumătate dimineața. Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu mă cunosc pe mine prin numele și statutul ce mi-au fost impuse dintru început de către imperativele sociale postulate ca repere mundane. Saltul peste această pecete spre propria interioritate nu implică aici o rupere primordială, o dezrădăcinare de această emblemă. Spectrul ei mă urmărește constant și în mijlocul demersului de a mă sonda spre profunzimea mea abisală. Chiar atunci când sesizez că am uitat, în proiecția spre fundamentele propriului ego, numele și statutul ce mi-au fost impuse de social continui să
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o viață. Într-o miercuri dimineață a dat o fugă În celebrul tîrg de vechituri din Timișoara. A găsit niște sîrbi care au trecut cu diverse mărfuri din Iugoslavia. Și-a cumpărat de la ei niște adidași Lotto, albi cu o emblemă roșie. Își dorea de mult o pereche de adidași Lotto - acum ține una În mînă și o cercetează cuprins de un soi de extaz mistic, trîntit pe spate În patul din camera lui. Pantofii de sport sînt cu un număr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ridică pe toți cei ce ajung acolo răniți și Îi bagă În niște beciuri unde Îi anchetează. De undeva de după un colț se vede flacăra unui pistol-mitralieră și el se ghemuiește sub bordul Daciei-ambulanță și Își vede adidașii Lotto, cu emblemă roșie. Are sînge pe mîini și pe mînecile jachetei, dar adidașii sînt curați. Își dă seama că nu poate să ajungă la adresa respectivă, pentru că maică-sa l-a rugat să vină acasă. Probabil că peste tot e plin de miliție
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întreabă Claudiu. — Un bou, Îți povestesc mai tîrziu. PÎnă spre seară, cenușiul clasic al epocii, care se regăsește și În cromatica spitalului, e Întrerupt de un curcubeu de culori de cutii și de ambalaje și de pachete, cu nume și embleme și instrucțiuni În limbi străine, ceea ce produce o euforie generală. Mai ales acum că la televizor s-a spus că amenințarea atacurilor forțelor fidele lui Ceaușescu a trecut. SÎntem liberi, lumii Îi pasă de noi, iată ce ne-a trimis
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avea cum să nu o aibă, fiind el frate cu Ștefan Andrei, care la vre mea respectivă era președintele consiliului de miniștri al Odiosului. În prima zi de școală, am intrat pe poarta comună celor două instituții de Învățămînt fără emblemă pe braț, fără șapcă, eram un elev nou, nu apucasem să mă conformez regulilor noii școli, nu cunoșteam Încă pe nimeni, eram ca o oaie speriată. Era prima mea zi În școala aia futută, nu primisem număr, nu apucasem să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îmbrăcat, se apropie de Emma și de Hector Gaines, cei doi, care își descoperiseră reciproc calitatea de istorici, discutau de o bună bucată de vreme. Emma era încotoșmănit într-un palton lung, cu guler de blană, și o eșarfă cu emblema colegiului Trinity; ambele aparținuseră tatălui său. Mirosul paltonului se amestecase, tulburător, cu parfumul mamei sale, impregnat în scrisoarea pe care tocmai o primise când ieșise din casă și pe care și-o vârâse în buzunar. Acum, însă, afară era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oficial „fugită de acasă“ îi venea din ce în ce mai greu să se întoarcă; intrase în joc și mândria, speculațiile în jurul lui George deveniseră o activitate și o plăcere, faptul că stătea ascunsă își avea farmecul lui, și întregul răstimp purta o imaginară emblemă de „cură de tămăduire!“. Trebuie să mai adaug la toate acestea și faptul că neîndoielnica iubire a Stellei pentru George avea în ea și ingrediente de mânie, ba chiar de cruzime, și ea nu se putea împiedica să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
produc asemenea articole. De exemplu, o firmă care produce pantofi de încălzire sau ghete pentru fotbaliști va oferi, unei echipe mari de fotbal, seturi de ghete. Fotbaliștii respectivi jucînd cu respectivele ghete în picioare, ghete pe care se vede clar emblema sistemului, vor face imagine celui care i-a sponsorizat. Există și sisteme care cumpără și donează echipamente sportive, dar care nu produc articole sportive. Aceste sisteme procedează în felul următor: cumpără seturi complete, de exemplu pentru o echipă de fotbal
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
corporate design cuprinde și diferitele acțiuni ale sistemului care au rolul de a amplifica pozitivismul de imagine al acestuia. Corporate design înglobează o serie întreagă de parametri care ajută la crearea și dezvoltarea imaginii sistemului, cum ar fi: numele sistemului, emblema sistemului, sloganele sistemului, culorile sistemu-lui, toate materialele tipărite ale sistemului, arhitectura sediilor sistemu-lui, steaguri și fanioane ale sistemului, toate spoturile audio-video ale sistemului, diferite acțiuni de creare a imaginii pozitive a sistemului etc. Cu ajutorul acestor instrumente, consilierul PR va crea
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
esență pe imagine. Văl islamic, kippah evreiesc, eșarfă Hermès, lenjerie Calvin Klein, am putea multiplica oricât vrem semnele și mărcile pe care le putem considera ca tot atâtea manifestări ale sentimentului de apartenență. Stricto sensu, "suntem" ceea ce afișăm ca o emblemă de recunoaștere. Chiar dacă, și mai ales, o astfel de afirmație îi provoacă sau îi șochează pe cei care "nu sunt". Buricul dezgolit într-un mod "sexy", circumcizia religioasă sau "piercing"-ul intim favorizează extazul împărtășit. Sunt ca și riturile anodine
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
copilăriei când mama îl lua în vizită la casa mătușilor din Cetatea-Albă, surorile tatei erau câteva, și toate fete bătrâne. Cu două excepții, mătușa Nana și mătușa Rozalia. Dar îndeosebi își amintea de mătușa Liliana. Atunci, pe la începuturi, ea era emblema casei. De ce asta nu mai ținea minte. În orice caz, era slăbuță, copilăroasă în multe privințe, micuță, cu un corp de adolescentă, altminteri, culmea! destul de ștearsă. Și fiindcă mătușile aveau la ușă o sonerie electrică ceea ce prea puțină lume avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]