2,112 matches
-
de mică, de la 7 ani. Era să mă înec. M- au salvat, dar am rămas cu acest defect <victor37>: nu s-a putut face nimic? <maya>: am făcut tratamente. Se părea că e ok, mă mai bilbiiam doar cînd eram emoționată <maya>: altfel mă puteam controla <victor37>: mda, e greu să treci prin viata fara emoții <maya>: cînd uit, nici nu se observă. Dar daca încerc să mă controlez, e și mai rău <victor37>: cu băieții încerci să te controlezi, probabil
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
atâta... - Nu sunt obosit și nu mă rup... Doresc să merg cu el, să explic celor de acolo... Firesc, voi face documentația standard, dar una este hârtia și alta este cuvântul explicativ, vă rog să mă înțelegeți! Doctore..., m-ați emoționat! Concediu de odihnă sau fără plată înseamnă, știți cu toții, o retribuție mai mică ori Tainicele cărări ale iubirii nimic... Aveți o altă sursă de venit ca să vă permiteți luxul acesta? Nu, după câte știu... Dar nu este dracul atât de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu le văzuse în clinicile la care fusese, cândva, examinat fratele său la Craiova. Sub privirea atentă a asistentei Mariana Neacșu, alte două asistente pregătiseră tot ceea ce era necesar și îl așezaseră pe Iustin pe scaunul din fața unor dispozitive. Era emoționat, gândind că aici este posibil să-și recapete vederea, dar se stăpânea destul de bine, obișnuit fiind cu atmosfera specifică spitalelor prin care trecuse de mai multe ori. Când a intrat, Laura a cuprins dintr-o privire toate aparatele și dispozitivele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acea seară, Aurica nu veni la masă și se închise în G. Călinescu odaia ei. Aurica avea despre bărbați o concepție mistică, în care și impertinențele deveneau calități. Simpla prezență a unui bărbat, mai cu seamă tânăr și necăsătorit, o emoționa. - Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu! A fi acostată de un individ mai bine îmbrăcat pe drum nu i se părea necuviincios. Nu răspundea, firește, dar iuțea pașii, cu o mare surpriză pe față, în așteptarea unei asiduități mai flagrante
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o iubea sau nu, este greu de spus, întrucît lui Stănică îi lipsea expresia mai analitică a sentimentelor. Din purtările lui nu se puteau desprinde decât emoții și o concepție. De bună seamă că atunci când se căsătorise cu Olimpia fusese emoționat. Încercase în mândria lăuntrică de-a face un gest necugetat, romantic, în dauna intereselor lui. Nu mersese până la căsătorie, fiindcă, își zisese că, după atâta sacrificiu, se cădea să judece matur și să apere existența "fiului său și a mamei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu mersese până la căsătorie, fiindcă, își zisese că, după atâta sacrificiu, se cădea să judece matur și să apere existența "fiului său și a mamei fiului său". A urmat ceea ce știm. Când vorbea de dragoste, de căsnicie, Stănică era totdeauna emoționat exterior. În fundul sufletului, simțea o inexplicabilă plictiseală, o vină imensă, nedeterminată. La drept vorbind, gestul de a se căsători cu Olimpia nu era romantic decât momentan. Stănică crezuse că face un calcul de maestru care nu se uită la bunurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fremătătoare încredere în el. Îl pune să lustruiască parchetul, să care gunoaiele, să măture curtea. Simte că nu s-a înșelat. Băiatul ăsta are într-însul ceva. Ia să vedem. Îi cere, din nou, să se preumble prin curte. O emoționează mișcările lui somnolente, rotunde, de tânăr bărbat. Este prima care lansează: - Din fute-vîntul acesta va ieși, poate, un excelent ceramist! Între anii 1928 și 1930, Ulpiu Galopenția își deprinde cu adevărat meseria. După primele șase luni, când avansurile doamnei Frefrony
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care se plimba singur printr-un parc, prietenul meu s-a așezat pe o bancă și-a citit, într-o revistă, că opera de creare a lumii încă nu s-a sfârșit. A fost o revelație pentru Constantin. S-a emoționat, a plâns mult, dar, până să ajungă acasă, a tras și concluzia, întru totul firească, că, dacă chestia asta cu opera de modelare a lumii încă nu s-a sfârșit, atunci, în chip logic, rezultă că nici creația sa personală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră palmele. Apuc receptorul. "Tovarășe responsabil - bubui, în microfon, vocea deloc enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este absolut exclusă întoarcerea la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în lumea occidentalizată credința religioasă, comparativ cu credința naționalistă sau socialistă, și-a pierdut puterea de a emoționa sufletele, de a exalta fidelități, de a ridica masele de credincioși. Aceasta se verifică prin absurd. Ce aduce mulțimea în întîmpinarea Papei sau a lui Khomeiny? În nici un caz religia, ci charisma conducătorilor. În schimb, societatea noastră poate avea și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
plini de mînie și simțul dreptății etc. Astfel, ne devin cu toții familiari și apropiați, asemănători între ei. În urma identificării, personajele se fixează automat în viniete și suportă asta cu vitejie. Memoria îi înzestrează apoi cu o putere năvalnică de a emoționa. În lipsa unui termen mai bun, o vom numi seducția nostalgiei. Prin jocul contrastului dintre prezent și trecut, memoria noastră opune persoanelor și realităților pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea noastră. Dînd deoparte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a ales mulțimea, cel de-al doilea un "băștinaș" ieșit din rîndul acesteia. Gîndurile și simțămintele ei au trecut prin el de-a lungul întregii sale vieți. În atmosfera respirată de aceasta, el recunoaște ceea ce-l preocupă, îl atinge, îl emoționează. Trebuie, de asemenea, să credem că și ideile au devenit destul de luminoase, limpezi și adînci pentru ca el să le poată evoca fără a întîmpina aceleași rezistențe ca și în trecut. Dacă sînt împreună aceste condiții, imaginea tatălui fondator poate reînvia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adevărului. Sînt invocate în mod solemn, tratate cu respect. Cît despre persoana sa, cuvintele folosite pentru a o descrie sînt alese din vocabularul legendelor, iar imaginile împrumutate din registrul religios. Tot ceea ce a fost în preajma lui, tot ceea ce l-a emoționat devine relicvă. Cu excepția testamentului referitor la "fiii" săi și la succesiune. Acesta intră în domeniul misterului colectiv, sub domnia tăcerii. Toți acești "fii", vechea gardă bolșevică (în afară de Stalin, Troțki, Zinoviev, Buharin) sînt părtași la divinizarea sa. Ei răspund cu toții aceleiași
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceleași bucurii legate de tinerețe, de succese la examenele de promovare, de plecarea la post și, posibil, aceleași dezamăgiri provocate de neîmpliniri profesionale, rutină, dosare de cadre... Pentru ediția a doua, am citit cu atenție toate CV-urile. M-au emoționat și bucurat realizările unuia sau ale altuia dintre colegi, toți oameni școliți unii cu doctorate și masterate în țară sau în străinătate, alții cu lucrări valoroase publicate și cunoscători a trei, patru, cinci limbi străine, decorați cu înalte ordine și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
birourile lor din afara orașului, mă urcă În el și mă lasă În mijlocul helioportului lor. E o senzație extraordinară și Întotdeauna aștept cu nerăbdare să mai lucrez cu ei. Prima dată când m-au luat cu elicopterul, am fost atât de emoționat, Încât probabil aș fi acceptat să lucrez pe gratis. După puțin timp, președintele s-a săturat de aluziile mele și, În cele din urmă, m-a lăsat să stau lângă pilot. Am Început imediat să Îi pun acestuia tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
XX-lea. MOMENTELE POEZIEI ÎNCEPUTURI Lectura primelor versuri ale lui Ilarie Voronca nu lasă aproape deloc să se Întrevadă viitoarea sa spectaculoasă carieră de poet și militant al avangardei. TÎnărul Eduard Marcus (n. 18/31 decembrie 1903, Brăila) care urca „emoționat” pe cînd era Încă elev de liceu, „scările, desigur istorice, din Câmpineanu 40” ale casei lui E. Lovinescu și ale cenaclului Sburătorul (Îl introducea aici prietenul său Mihail Cosma, viitorul Claude Sernet), se formase ca poet În ambianța imediat post-simbolistă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vin și se duc. O fată trece cu o butelie în cărucior. Un uriaș camion TIR staționează cu capota lăsată în jos și șoferul meșterește ceva la firele portocalii care ies din motorul negru. Șoseaua e galben strălucitoare. Totul mă emoționează, pentru că totul există cu aceeași intensitate. Iar dacă văd niște biluțe cu elastic, de prins părul, pierdute de vreo școlăriță pe trotuar, și ele mi se par poetice, esențiale, de neînlocuit pentru înțelegerea uriașei lumi. Ba chiar mi se pare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
suntem în decembrie , în mai 25... Sa zicem... da , da cred că este cel mai bine pentru mine, peste 25 de ani adică exact în ziua în care voi împlini 50 de ani!’’ „Îmi acorzi mie atăta timp?” Gavriel era emoționat. „Nu! Mie îmi acord acest timp, ceea ce te-am pus să scrii pănă acum e doar decorul. Eu vreau să ating miezul și să nu mai existe: Unde? De ce? Cum?, vreau totul! Între timp tu poți să te integrezi în
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
înainte de a mă aduce în fața ta. Se temeau să nu te molipsesc cu păduchii mei sau să ți se facă greață de viermii care uneori noaptea mi se urcă până la buze și mi se pitesc pe după urechi. Vrei să mă emoționezi sau să mă înspăimânți? Ceri ajutor sau și asta e tot o formă de aroganță și de trufie? Ești cumva pregătit să iversăm rolurile? Au trecut o mie șase sute de zile de când sunt ținut în mocirlă ca o insectă puturoasă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă. Îi chemă pe ceilalți și cu toții, cornii, fagoții, clarinetele, fligornurile, trombonul, oboaiele și toba cea mare, ascultară povestea, la rândul lor. Apoi, flăcăul devenit bărbat, căci acum deosebea între răspunsuri pe cele folositoare, a spus din nou, de pe scena teatrului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te știam așa de interesat de evenimentul zilnic! Îlapostrofă Ioanide. - Trăim în prezent! zise Doru cu ochii în jos. - E și asta o teorie. Oamenii inteligenți trăiesc într-un prezent legat mereu de trecut și deschis spre viitor și se emoționează numai de marile fapte de construcție. Nu s-a petrecut nimic important, exageră Ioanide ca de obicei, de la Michel-Angelo până acum afară de inventarea betonului armat. Și ce te interesează: crimele pasionale, mica publicitate? Tudorel se arătă jignit. - Sunt și alte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după toate semnele, o bună opinie despre soliditatea morală a Conțeștilor. Strada era apoi așa de lungă, încît, astupată la capete, făcea fuga imposibilă. Interesul lui Gavrilcea era de a ieși la barieră, de unde avea itinerariile sale. Pica arăta foarte emoționată de dramatismul acestei scene, ideea primejdiei și a sacrificiului o exalta. Întrebă deodată pe Gavrilcea: - Spune-mi drept că tot ce faci nu e criminal, că nu faci nimic ireparabil! Gavrilcea ridică ușor din umeri și arătă spre Tudorel, zîmbind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu litere mari, la 10 mai, atacul împotriva Olandei, Belgiei și Luxemburgului, Gonzalv chestiona pe Hagienuș în ce stadiu se afla proiectul de a pensiona pe unii profesori mai în vârstă. La 14 iunie 1940, ziua căderii Parisului, Gonzalv năvăli emoționat în biroul lui Gaittany, ticsit de amicii comuni. . - Ai auzit? zise gâfâind Gonzalv. . - Da, domnule, răspunse Gaittany, a căzut Parisul! - Nu asta, frate, corectă Gonzalv cu un dispreț absolutpentru problema franceză, s-a hotărât să fie pensionați din oficiu, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drumul deschis, Erminia purta cu vorba pe Gonzalv, pe care era hotărâtă să-l respingă, deși cu turburare. Văzând că întîmpină dificultăți singur, Gonzalv începu să vină cu copiii de mână. Aparent avea mai mult succes astfel, întrucît Erminia se emoționa de copii, îi trata cu prăjituri și bomboane și se arăta foarte mulțumită în prezența lor. În fond, însă, Erminia avea putința să elimine orice tratative și să întoarcă astfel conversația încît ea să cadă numai asupra micilor vizitatori. - Văd
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trata căsătoria cu nepoata lui Conțescu și obținuse recomandarea pentru crearea conferinței, având asigurări că va fi lăsat în cele din urmă la catedră, acum Gonzalv era agitat. Orice zvon din sfera lui de preocupări îl excita. Bombardarea Iondrei, care emoționa pe toți și pentru motivul că se așteptau ca astfel de atacuri aeriene să se încerce asupra oricărui oraș, și deci și asupra Bucureștilor, nu obținu din partea lui Gonzalv nici cea mai mică atenție. De câte ori i se aducea vorba de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]