1,699 matches
-
vadă dacă elevii și-au scris tema pentru ziua respectivă. Ajungând în dreptul elevei Victorița, constată n-a scris problema). Victorița constat că n-ai scris problema dată pentru azi! Care este cauza? VICTORIȚA (Se ridică în picioare, foarte mâhnită și emoționată.) N-am putut s-o rezolv doamna profesoară! PROFESOARA — Observ că toți elevii au scris, deși, este adevărat că problema n-a fost ușoară. Chiar și Valerica, văd că a scris problema. Fiindcă această problemă a fost mai grea, o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
roz. Scurtul și Înfriguratul act sexual, care se consumă În acel segment de timp, va rămâne Încrustat, pentru totdeauna, În istoria nescrisă și nemărturisită a iubirii ce guvernează și va guverna, În continuare, fără Întrerupere, lumea! Se ridicară aprinși, transpirați, emoționați, plini de unul de altul, ca o albină ce revine, la fel de firesc, de la bogatul cules, din prea-plinul florilor de câmp, ale naturii. Corina ieși. Fără vreun cuvânt. Bogdan rămase. Fără vreun cuvânt. Își continuă afișul. Îl isprăvi. Ieși. Urcă spre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sărută, apoi, o mângâie, pe părul, lovit, prin culoare și desime, de patina vremii și a vieții, Îi mângâie și umerii, o Îmbrățișă de-a binelea, după care, reveni la verticalitatea staturii sale atletice. Ea, la rându-i, clipi, des, emoționată, și-n fața ochilor i se ivi, decupată din istorie, parcă, imaginea de Început a aducerii, copilului, de mânuță, de către mamă, la grădiniță. Îi reveniră În amintire dialogul, dintre mamă și educatoare, durerea mamei, durere ce-i marca expunerea necazului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că, el, Dan cel Mic, va deveni major, coproprietar, copatron, iar, dacă molâul de Olovinaru se va ține de cuvânt, el, Dan cel Mic, va deveni, chiar, unicul stăpân al acestei mari bogății, și asta-l făcea să fie, oarecum, emoționat; să se simtă, oarecum, neliniștit. Adormi. Toată noaptea Îi trecu fără vise. Olovinaru, Însă, nu dormi deloc. Se frământa. Simțea, că-i va plesni capul, dacă nu se vor revărsa, mai repede, zorile. Dar, iată, că, să revărsau. Limpezi, ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am reprezentarea grafică ciudat de precis! În drum spre bancă, mi se-ntind mâini prietenoase: ― Bravo, Băjenare! Botez și Ben privesc cu mândrie în jurul lor. În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii noastre. Am citit-o foarte emoționat și, la unele pasagii, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar în teza mea era vorba de tata, care se-ntorsese rănit, în cârji, de pe front. Din această fericită zi mi s-a stabilit faima, pe care m-am străduit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rog, dar din suflet, fac o cinste sardanapalică! M-a apucat o emoție, mă, o frică nemaipomenită! ― De ce? ― Știi, m-am muiat de tot. Din ce s-apropie ora când trebuie să dau ochii cu Veturia, din aia sânt mai emoționat. Nu mai am nici pic de curaj; mi s-au tăiat picioarele! ― Bine, mă, nu ți-e rușine? Bărbat ești tu, sau ce naiba ești? Cum să-ți fie frică de-o fată... ce mai e și asta? Nu văd motivul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Din prag". ― Mă, ne rugase el, aduceți vorba despre bustul lui Vlahuță, spuneți că declam frumos și rugați-mă să spun ceva! Știți, face impresie! Am convenit și am continuat să așteptăm. ― Pe unde-or fi acum? se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns. . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea le văzuse pe geam, dar a așteptat să audă soneria. A ieșit imediat surâzătoare și le-a sărutat, constatînd: ― Îmi place că sînteți punctuale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era numai surâs. Mi-a potrivit părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri, prostii pline de gingășie, oprindu-ne la fiecare pas să admirăm o frunză, o floare, o creangă sau un petec de cer albastru! Orice avea farmec în acele clipe binecuvîntată! Doamne, cât de frumoasă e viața uneori! Adevărat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
podele salută intrarea profesorilor în clasă! Barosanul, Atila, Dinu, Radian, Stoiceseu,Todor! Barosanul are în mână catalogul clasei a VIII-a modernă de-acum douăzeci ani. Se suie pe catedră; iar ceilalți profesori se așază pe scaunele dinainte pregătite. Vădit emoționat, în timp ce se lasă greoi, pe scaun, Barosanul ne face semn cu mâna și spune surîzînd: ― Stați jos, vă rog! Apoi, în glumă, se adresează lui Ciurea-Stăpînul: ― Costache, de ce nu-mi dai absenții? ― Lipsesc cam mulți, domnule diriginte! Mai bine faceți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mari”. Textele sale posedă, în același grad ca și literatura „înaltă”, capacitatea de a se adresa, simultan, unor categorii de public radical diferite. Decodarea semnificației ascunse în miezul aventurii nu poate veni decât mult mai târziu, atunci când apropierea, fascinată și emoționată, de imagine și de cuvânt lasă locul privirii modelate de vârstele vieții. Poveștile sale sunt formula prin care mitul se suprapune peste nivelul culturii populare și al ideologiei secolului XX. Veacul în care trăiește Hergé este cel în care Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la terminarea oralului, cei șapte ieșind din sală cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși, emoționați, copii s-au strâns în jurul învățătoarei lor. Fetițo, i s-a adresat soției cineva din comisie, unde vă este învățătoarea? Eu sunt, domnule. Mă numesc Steluța Brumă. Nu-mi cer scuze pentru confuzie. Acum înțe leg cât de aproape le-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
asupra actualei situații. Are ce să mă preocupe din plin." " Chiar că are, veni gândul îndepărtat, foarte îndepărtat al lui Gosseyn Doi. Succes!". 2 Iată-l deci într-o (credea el) cameră, acum, nu se mai afla în interiorul acelei capsule. Emoționat, se simțea mai în siguranță. Aflase rostul tuburilor de cauciuc: Cu multă vreme în urmă, un număr de trupuri Gosseyn fuseseră puse în diferite ascunzători. Și fiecăruia, se părea, îi venea rândul să se trezească, ca urmare a morții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că ai dorit să primești o asemenea fotografie. De ce? - Am hotărât de mult, după ce am auzit despre toate planetele de acolo - făcu un semn cu mâna către cer - că nu vreau să îmi petrec viața pe Meerd. Și - vocea deveni emoționată - și mesajul spunea că s-ar putea ca tu să fii interesat de persoana mea. Ea încheie agitată: - Sunt membră de mai mult de doi ani, și-n timpul acesta n-a mai apărut nimeni ca tine. Nici cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în brațe cu un băiat de doisprezece ani, ale cărui brațe se încolăciseră în jurul gâtului. Urmă o avalanșă de cuvinte: - Domnule Goseyn, domnule Gosseyn, unde ai fost? Oh, mamă, mamă, el e domnul Gosseyn. Gosseyn privi cu drag spre băiatul emoționat. - Ai ceva probleme, întrebă el, cu, oh, fraierii? - Nț. Au convocat o adunare când am ajuns la bordul navei și alta aici pe planetă, unde se află guvernul: le-am spus ce-am vorbit cu tine. - ...Dacă sunt probleme, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cartea de vizită următoarele: „Pentru tine, pentru că te-am reîntâlnit după atâtea luni de zile răstimp în care te-am simțit mereu aproape. Cu stimă, Băiatul din parc.” A ținut să se semneze cu cuvintele Ceciliei. Văzându-l cât de emoționat scria, fetele de la florărie au observat: —Trebuie să fiți tare îndrăgostit de fata căreia îi trimiteți acest buchet. N-am văzut-o din toamnă și atunci doar pentru câteva momente. — Deci n-ați mai ținut legătura. — Nu! A fost ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de prăjituri, sucuri, cafea, înghețată pentru a alege cele mai bune sortimente, spre a-i oferi, deși nu-i știa gusturile. S-a așezat la o masă, într-un loc mai intim, a comandat o cafea și era în așteptare, emoționat ca un elev de clasa I când merge prima dată la școală. Când a intrat Cecilia, cu același chip frumos așa cum a cunoscut-o, atenția i-a fost atrasă de ochii ei de un profund albastru, senini și calzi. S-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a adresat. — Am vrut și eu să-ți fac măcar o singură dată o bucurie, că tu, Slavă Domnului, mi-ai făcut destule și n am reușit că m-ai refuzat. De ce, Simona?a întrebat-o cu lacrimi în ochi. Emoționată, Simona a îmbrățișat-o și s-au îmbrățișat îndelung, plângând amândouă, că iubirea din sufletele lor o făcuse pe una să ofere, pe cealaltă refuze. — Când va fi gata costumașul să vii să-mi arăți cum îți șade. — Voi veni
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am văzut că soțul meu nu participă împreună cu mine la această bucurie imensă, am început să dau telefoane pe la cunoștințe și prieteni, și primul telefon l-am dat, cum era și firesc, nepoatei mele care s-a bucurat enorm, era emoționată și nu-i venea să creadă. La o săptămână după acest moment, m-am dus la o prezentare a acestei companii, era o sală frumoasă și încăpătoare unde erau cam treizeci de persoane, de toate vârstele și toate categoriile sociale
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
proces standard, atît de rapid încît tot aerul din cameră se primenea de cinci ori pe secundă. În birou se așternu tăcerea între Hedrock și Royan. Într-un tîrziu Royan îi spuse: ― Zău că nu înțeleg cum ai scăpat. Părea emoționat. Îi tremura glasul. Pălise și fără doar și poate cîteva minute trebuia să fie tratat cu multă răbdare. Atîta doar că nu dispuneau de acest timp. De fapt nu mai aveau deloc timp. Și așa lui Hedrock i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de jur-împrejur, iar foarte, foarte departe, aproape pierdută în zare, o întindere mai mare de apă. Ceea ce-l interesa încă și mai mult erau petele gălbui de pe un copac aflat cam la un kilometru în josul pîrîului. Porni într-acolo destul de emoționat. Probabil era însă mai departe decît socotise el, căci pînă să revină cu un vas plin de fructe, soarele trecuse de zenit. Însă drumul îi făcuse bine; se simțea mai vioi, întărit; se gîndea cu viclenie: Gil și Kershaw ― dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de cel căzut, care nu se mișca. Uitându-se mai atentă observă că era un tânăr care nu avea decât șosete în picioare. El purta pantaloni gri și un tricou negru. Ea nu știa ce trebuie să facă. Fiind foarte emoționată, deodată îi puse mâna pe frunte și îi mișcă ușor capul. Atunci tânărul scoase un scâncet. „Trăiește” își zise ea, bucuria ei fiind atât de mare încât îi zise „Trăiești, rezistă!” și încercă să-l ridice, în zadar. Privi în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
glumit. -Nu Radu, imediat vei fi anunțat. -Nu știu ce să cred, de această dată. Radu ridică din umeri, mișcându-și capul în același timp. -Radu te las. Andrei ieși din birou ridicând mâna în semn de salut. Acum Radu emoționat, nu știa ce să creadă, își punea diferite întrebări, când deodată se auzi o bătaie în ușă. Secretara intră zâmbind și-l invită în biroul directorului. Radu intră timid în cabinetul directorului salutându-l printr-o plecăciune a capului și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-o duc? Îmi șopti el, emoționat ca un copil. Eu aș duce-o la Els Quatre Gats, i-am zis. Căci, după cîte știu, aduce noroc În chestiunile de sentiment. I-am Întins Bernardei pachetul cu cartea și i-am făcut cu ochiul. — Atunci, cît vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
escală de la Hong Kong până la Yokohama. În mai puțin de o săptămână au început să se vadă munții și insulele Japoniei. A sosit și ziua din cursul lunii aprilie când urma să sosească, la Yokohama, Gaston Bonaparte. În sfârșit! exclamase Shizu, emoționată, cu o seară înainte. Aveai impresia că își aștepta propriul copil să se întoarcă dintr-o călătorie lungă. În ultima săptămână făcuse pregătiri serioase pentru primirea musafirului: a reparat plăpumile, a cumpărat așternuturi noi, s-a tot gândit la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]