4,041 matches
-
făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stânga la dreapta, ca o parafă energică a unei iscălituri sub un text, care făcu pianul să strige cu toate vocile lui alarmate, Adela se ridică aproape cu violență de pe scaun, întrebîndu-mă: "Îți place ca și atunci?" I-am sărutat mâna și pentru "atunci", și pentru acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
energie, compensat însă de o voință și inteligență puternică. Și lumea, prin egoismul și brutalitatea ei, prin nevoia ei de privilegii, trădează aceeași slăbiciune. Fragilitatea condiției umane este structurală și generală. Numai modalitățile de apărare diferă. Unii în mod expansiv, energic, alții timorat, prudent, retractil. Omul în primul rând, crede gânditorul, nu este făuritorul destinului său. Nu trebuie să reproșăm abulicului Ibrăileanu o asemenea concepție, căci am păcătui prin incoerență filozofică. Un om care smulge victorii prin chin și zbucium, un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse energic în pumni la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus." (p. 49, s. n.). Voluptățile sale sunt de ordin intelectual, fără să fie însă grave, ca în vacanță
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dintre transportați - sugestie marcat înțepată - m-am pomenit staționând la marginea trotuarului, la gura baldachinului, ajutând oamenii să se urce în mașini. Cum de-am fost tocmai eu ales să îndeplinesc această misiune merită câteva speculații. Din câte știu, domnul energic, de vârstă mijlocie, care m-a desemnat pentru onorabila îndeletnicire, nu avea habar că sunt fratele mirelui absent. De aceea, e logic că am fost ales din alte rațiuni, mult mai puțin poetice. Era anul 1942. Aveam douăzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doi jucători, În timp ce atacul decisiv era, amânat la infinit... Exasperat, drept urmare a acetui joc nedecis, Gică picior de lemn, Încerca suficient de timorat să forțeze câștigul, Începând să facă greșeli elementare. Miza atunci când avea șanse minime, iar uneori, În loc să contreze energic, refuza...!! Pe măsură ce banii se Împuținau, juca incredibil de fricos, pierzând totul!! Pentru a doua oară, Doctorul cu un calm impenetrabil, Începu să-și Îndese buzunarele, zâmbind pe sub mustață...Marele ghinionist, privea la Doctor prostit. La rândul lui, Tony Pavone, Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Și cu asta am spus totul...” Această Întorsătură neașteptată a celor Întâmplate, avură darul să emoționeze asistența În afară de bărbatul femeii care privea la ea cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie...!?” Aceste tăioase cuvinte, Încinse din nou atmosfera, când, Gironda interveni energic. „Ascultă băiete, eu trebue să fiu supărată...! Tu, n-ai motiv... Am fost negociată, desigur mai rău, de cum se vindeau sclavele În societatea imbecililor!!. Ce se putea petrece În cele câteva minute...? Nimic...!! Afirm cu toată convingerea, acest om este
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
furișindu-se printre obiectele de bucătărie. Nervoasă, Carla mai Încercă, dar, cu acelaș rezultat. In cele din urmă, se adresă bărbatului: „Dragul meu, vino, ajută-mă...Drept să-ți spun, așa un pește idiot n’am mai pomenit...!” Tony Pavone acționă energic apucându-l de urechi și aplicându-i câteva lovituri de ciocan În partea capului, il predă fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit. Intradevăr infometat, Tony Pavone Înghiți odată În sec
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
realizare, se liniști oarecum, fiind hotărât, convingându-se Însuși, sa nu cedeze - să lupte În favoarea vieții, utilizând ultima picătură de energie...!! În acest sens, Începu un masaj sistematic al mâinilor, urmară la rândul lor picioarele ca după aceia să acționeze energic asupra maxilarelor. Își aplică câteva palme sperând să le readucă la funcția lor normală. Gura Însă, Îi făcea probleme. Cu greu, cu foarte mare greutate Încercă s’o deschidă și s’o Închidă. Cu o ambiție de „Catâr”, reuși În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exist cu adevărat...!?” Nando emoționat, Îl ajută să intre În mașină asigurându-l. „Nu descuraja bunul meu prieten...! Vom bate la toate ușile până ce aflăm adevărul...!!” Având ordinea cuvintelor bine stabilite, pătrunseră În următoarea clădire a Poliției hotărâți să protesteze energic În caz de refuz. Nu mică le fu Însă mirarea când Însuși comandantul Îi primi În audiență - unde Tony Pavone pentru a „Cincea oară”, explică detailat toată tragedia care-l lovise. Ascultând cu atenție, Șeful Poliției Îl rugă să redacteze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lungi...” „Acestor criminali ai omenirii, cine le-a dat dreptul să ne omoare! Un nebun, având În anturajul său câțiva dereglați mintal, să dispună de viața ori moartea a milioane de ființe nevinovate...? Nu e admisibil...! Societatea trebue să acționeze energic, de la bun Început, atunci când aceștia Își arată colții, să fie deportați Într-o rezervație specială, legați În lanțuri grele, iar paza lor să fie ordonată pe măsura pericolului În caz de evadare. Iar acum, să revin la ce a-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru grosolonia aplicată persoanei mele...!! Amenințarea cu arma, buzunărirea mea și confiscarea unor bunuri personale, o practicau tâlharii pe timpuri de mult apuse dar, cel puțin atunci te putea-i apăra...!!” „Măsoară-ți cuvintele...!” - se stropși maiorul Huzum. „Nicidecum...!!” ripostă energic Tony Pavone. Desființați bursa neagră și atunci n’o să mai mă Întrebe nimeni de unde am țigările. Șefii dumitale fumează țigări americane ascultând muzică delectându-se la tranzistoare de fabricație japoneză și nu-i Întreabă nimeni de unde le-a cumpărat și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mondială a petrolului a afectat sufocant fabricele noastre iar În consecință ministrul nostru drămuiește fiecare bucățică de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să acționeze energic. În acest scop, cumpără dela bișnițari câteva cartușe de țigări americane, iar În final o brichetă electronică de fabricație japoneză, o bijuterie. Optimist și, Încrezător În reușita tentativei, a două zi dimineața se prezentă la secretara ministrului care-i zâmbi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la 25 ani...! În ce privește probele de vinovăție, declarația șoferului, relatarea sinceră a lucrătoarei care operează În registrul de poartă precum și mărturisirea gestionarului, Buga Niculae...! Cât despre avocat, după terminarea cercetărilor penale, Îți poți angaja câți avocați dorești. Tony Pavone, contră energic. “Vă ține-ți de glume...! Ori poate dacă luați În serios amenințarea e o davadă convingătore...! Bunul meu amic și prieten Lct.Col.Tudose Ion,v-a prelucrat de o așa manieră Încât după arestarea mea urmează să beneficiați de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care l-ai dat de atâtea ori la curățat Încât, mai știi ce culoare a avut când a fost nou...?” “Fiecare privește viața dintr’un unghi diferit...!” - murmură maiorul Huzum turnând vin În pahare. Lct.Col.Tudose Ion, ripostă energic. “Ehei, amice...! În cariera mea de milițian devotat Dictatorului Suprem, Tovarășul Nicolae Ceușescu, au fost indivizi care ca să scape de Închisoare au oferit sume exorbitante...!! Am fost bine educat și nu mă interesează banii ci forța de a te impune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin Îi spusese odată unchiului Sammler că era un instrument de primă clasă cât timp era țintită În direcția care trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar bunătatea aceea energică putea fi pusă În fapt teribil de greșit. Sammler văzu și singur. Nu era În stare să spele nici o roșie fără să se ude pe mâneci. Casa fusese jefuită pentru că ridicase o fereastră să admire un apus și uitase s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tăiate, m-am dus la ea și am luat-o ușurel în brațe. Corpul Shebei e atât de slăbuț zilele astea, încât ai impresia că o poți rupe. — Hai, am zis, totul e bine. A început să plângă și mai energic. Suspine adânci, zguduitoare. Dar am ținut-o în brațe în continuare, i-am vorbit încet și s-a liniștit îndată. — Ce-o să se aleagă de mine? a întrebat ea iar. Ce-o să se aleagă de mine? — O să fie bine, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nemuro... cum să vă spun?... Era un tip muncitor, serios, cinstit, dintr-o bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de aur Într-o concurență Îndîrjită ca asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu el, nu glumă! Am dat pagina și am văzut un pronostic de baseball. Sub el, cu litere mari, o reclamă pentru medicamente contra gripei. Pe jumătatea de sus a celei de a treia pagini se găsea fotografia unei cîntărețe energice alături de o cronică mondenă care cuprindea tot soiul de știri „senzaționale”. Mai jos, căsuțe a cîte o mie de yeni rîndul, cu anunțuri diverse: angajări, Îndrumar pentru hoteluri, bursa, apartamente și altele. La capitolul „diverse”, cu excepția anunțurilor despre cîini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Gheorghe Savuică a acceptat să preia conducerea D.R.M., eventual pentru o scurtă perioadă. Am supus propunerea ministrului Teodor Meleșcanu, care a acceptat-o. Pe fond, în continuare, Săvuică a făcut o adevărată pasiune pentru relațiile cu Republica Moldova, desfășurând o activitate energică, cu dăruire și patriotism, astfel încât, acum, pot să afirm că s-a simțit mai mult atras de Republica Moldova decât de mine, la îndeplinirea cu succes a unei misiuni de suflet! A făcut deplasări la Chișinău, s-a întâlnit cu diplomații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de activități criminale și trebuie să răspundă pentru actele și faptele lor. Pentru instituțiile statului, se impune ca o prioritate absolută să se angajeze ferm și cu toate forțele în lupta împotriva corupției, iar societatea civilă, fiecare cetățean să reacționeze energic ori de câte ori se confruntă cu aceasta. Educația în vederea prevenirii și combaterii acestui flagel și sancționarea sa fermă trebuie să meargă mână în mână, altfel nu ne rămân decât resemnarea și acceptarea neputinței noastre de a-i pune capăt, pe care viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ruini, nu mai erau pojaruri. Totuși Culi privi în sine neguros, negrăbindu-se a da răspuns. Domnul Ionaș Popa a clătinat din cap și, venind aproape, l-a bătut prietinește pe umăr: —Poate ești prea singur, Ursake. Culi a scuturat energic din cap. Nici vorbă nu putea fi despre lucrul la care se gândea domnul de la Cluj. Dar altfel, domnul Ionaș Popa îl găsea iarăși voinic și sprinten ca altădată și deosebit de atent la toate ale pădurii. Au pornit la deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
executivă când acele expresii ar străbate în public vorbite ori scrise. Aici, în baltă, nu le ascultam decât eu și Gâdea. El se amuza enorm, deoarece eu mă făceam că nu le aud; uneori se indigna de unele locuțiuni prea energice și atunci categorisea pe oratori, înjurându-i și el, cu amenințări directe, pe care nu avea intenția să le execute vreodată, dar care erau singurele flori de stil la acest om sever. Eram atent și mirat. În Moldova, în munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fruntea învinețită și, cu ocazia asta, mi-a vărsat cafea fierbinte pe mână. Firește, n-am putut să zbier de durere deoarece mă aflam într-un loc public. Tot ce-am putut să fac a fost să dau din mână energic sperând că durerea va dispărea și, în timp ce făceam asta și mă minunam că lichidul n-a produs mai multe daune, ne-am dat seama că partea din față a cămășii mele albe arăta ca un tablou de Jackson Pollock. —Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Scuze, am spus o prostie. Era înnebunit după tine. Eu și Dana l-am văzut și împreună cu Janie, dar voi doi împreună erați cu totul altceva. Era dragoste adevărată, fără vrăjeală. —OK, acum vine întrebarea dureroasă. Ești gata? A dat energic din cap. Când a murit, Aidan mă înșela? Leon părea îngrozit. — Nici gând! — Dar de unde știi? Ți-ar fi spus? —Categoric. Avea acest sentiment de vinovăție, simțea întotdeauna nevoia să își mărturisească greșelile. Ce-i drept, asta așa era. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
față, a zis mama, mult mai tare de data asta. — Nici măcar n-ai gustat. Nu mâncarea. Farfuria. — Ce are? Rachel rămăsese țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E din sticlă cafenie. Eu vreau una de porțelan alb, cu flori albastre, ca a ei. Dar... Rachel rămăsese perplexă. —Helen, bănuiesc că n-ai vrea să...? — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]