7,152 matches
-
epic, între norme prestabilite și semnificații moderne. De fapt, prin această privire pe care o aruncă în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este pura imanență, oarecum gratuită, a textului; totul se derulează în spațiul textualității, în această dinamică ascunsă, virtuală sau, dimpotrivă, concretizată
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
altă particularitate structurantă a Dicționarului onomastic, particularitate ce reiese din indicațiile și explicațiile autorului, din orientările de lectură pe care le sugerează, din puseurile intertextuale sau din valorificarea resurselor autoscopice ale tehnicii mise en abîme, pusă în scenă cu ingeniozitate epică. Numele și referentul pe care îl desemnează se află într-o relație de ambiguitate, prin desemantizare sau resemantizare realizându-se de fapt o refuncționalizare semantică a entității onomastice. Bibliografia generală (1970), al doilea volum, are alura unei lucrări academice, cu
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
de-a ne stimula să inventăm bazaconii, sminteli și minciuni, fiind de la sine înțeles că fără ele ne-ar fi greu să recunoaștem produsele neobișnuite ale spiritului”. Breviarul (Historia calamitatum), al treilea volum, apărut în 1980, e structurat în forma epică a unei cronici, alcătuită de un Anonim, textul istoriografic fiind însoțit de note explicative ale naratorului. Narațiunea are drept scenă de desfășurare un spital de nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
avataruri ale metaliteraturii. Autorul intră în scenă cu dezinvoltură, recurgând la numeroase elemente de regie textuală, prin care sunt puse în lumină personaje, situații, scene, dar și, în egală măsură, procedee și ticuri ale literaturii. Teatralitatea acestor produse ale ficțiunii epice este indiscutabilă, după cum în afară de orice discuție este și stilul ludic și fantezist ce le caracterizează. De altfel, și în aceste volume, nu doar în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Mircea Horia Simionescu, utilizează procedeul inventarierii, al „listei”, ca modalitate de impersonalizare
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
după cum în afară de orice discuție este și stilul ludic și fantezist ce le caracterizează. De altfel, și în aceste volume, nu doar în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Mircea Horia Simionescu, utilizează procedeul inventarierii, al „listei”, ca modalitate de impersonalizare a scriiturii epice. În Paltonul de vară, de pildă, scriitorul realizează un inventar al propriei biografii, o tentativă de recuperare a propriei existențe, de salvare din anonimatul extincției printr-o preluare a evenimentelor și elementelor fundamentale ale propriei existențe. Cartea are, de altfel
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
disparat, fragmentar, caleidoscopic, fiind alcătuită din amintiri, evocări, dialoguri, pasaje narative sau descrieri. Pe de altă parte,trebuie amintit că o bună parte dintre romanele lui Mircea Horia Simionescu au o structură dificil de încadrat, în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
radicalizare a bolșevismului." Planurile de remodelare a naturii umane, a vietii cotidiene, a naturii și societății s-au cumulat într-o dogmă fundamentata pe ideea negarii moralității tradiționale: Binele și Răul, viciul și virtutea au fost reîncadrate într-un spațiu epic condiționat de către ortodoxisme cognitive și comportamentale. Rezultatul final a fost un sistem în care victima și torționarul se substituie reciproc", sintetizează Vladimir Tismăneanu, evocând și discuțiile dintre Czesław Miłosz și Aleksander Wat, în care cel din urmă afirmă fără ezitări
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
transforma în el; spiritul, care nu există cu adevărat, îl posedă pe el și pe alte câteva milioane de telespectatori.“ (p. 99) Viktor Pelevin nu scrie facil, dar pentru asta nu apelează nici la cuvinte complicate, nici la ample construcții epice. Greutatea (și valoarea) romanului său se nasc din frazele cu multiple înțelesuri, din asocierile neașteptate cu care se joacă, dintr-o amplă rețea intertextuală în care sunt prinse forme de artă și referințe culturale vaste. Numai într-un astfel de
Generația Pepsi by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5340_a_6665]
-
Simona Vasilache Parafrazez, întrucâtva, ideea unei poezii din volumul de debut al lui Mircea Ivănescu, Versuri , Editura pentru Literatură, București, 1968. Despre fuga cu amintirile și despre adevărul lor, din când în când. O poezie cu o epică discretă, doar atât cât propriile simțiri să nu fie prea la iveală. Nu o poveste, ci un abur de trăiri montate în logica deșirată și extrem de sinceră, în felul ei, a visului. Conversații în care nimerești, la un moment dat
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
De fapt într-un astfel de stil sec, brechtian, poetul își dezvăluie setea de obiectivitate, discursul liric consubstanțiindu-se pînă la un punct cu cel prozastic. Materia autoscopiei ca atare e topită caracteristic în cea a parabolei, montată aceasta din secvențe epice, purtînd reflexele unei reprezentări dramatice. Maxima reușită în acest sens îl reprezintă poemul intitulat întoarcerea acasă. După ce, în urma unei lupte crîncene, a ucis fiara muindu-și un deget în sîngele ei spre a-și pune pe obraz semnul marii biruinți
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
nu pe ființa lui de carne și oase, de aici impresia de cercetare doctă făcută în numele valorii muzicale, și nu din impulsul unei curiozități profanatoare. Cum Gibbs nu e scriitor, pericolul de a romanța o viață din rațiuni de dramatizare epică este exclus, volumul fiind o depănare sobră de informații strict muzicale. Detaliile bolii lui Schubert nu sînt ocolite, dar nici nu sînt împinse peste pragul decenței. În genere, Gibbs face figura unui exeget cu mină sobră, care nu scormonește în
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
Taylor, pe care fanii sigur le vor aprecia. Producătorii serialului-fenomen au dat asigurări că finalul va fi incredibil, "ceva la care nimeni nu se așteaptă. Îl veți vedea pe Spartacus împreună cu armata lui, înfruntându-l pe Marcus Crassus. Va fi epic la un nivel pe care nici nu vi-l imaginați", a declarat Steven DeKnight, producătorul serialului. „Sezonul acesta e mai tare decât tot ce am incercat până acum. Vom avea bătălii ce includ mii de persoane și sperăm că telespectatorii
Ce femei vor ”lovi” în ultimul sezon Spartacus () [Corola-journal/Journalistic/66546_a_67871]
-
a fi un factor de coagulare, de sinteză, care generează, la rîndul său, o adevărată saga, o amplă epopee a culorii. Observația, experiența directă și cultura, cea din urmă atingînd cotele înalte ale erudiției, se solidarizează pe nesimțite într-o epică exactă și seducătoare în același timp, iar cititorul este purtat într-o aventură unică, de-a lungul timpului, adică al istoriei, și de-a latul spațiului, adică al unei geografii inepuizabile. Peste tot, cu o blîndețe egalată doar de enorma
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
motive lesne de înțeles. Este vorba despre un text oarecum singular în opera lodgiană de pînă acum, atît din punct de vedere tematic și arhitectural, cît și stilistic. Probabil că o caracterizare din avion a romanului ar fi aceea de "epic al crizei", o criză personală, desigur, a scriitorului intrat în etapa senectuții aride, însă și una mai generală a scriitorului metamorfozat, reprofilat, cînd nu marginalizat pur și simplu, în interiorul universului postindustrial. Nu trebuie să se înțeleagă de aici că umorul
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau în plan secund, datorită focalizării pe simetria narativă și simbolismul cultural. Avem în față, indubitabil, un roman al crizei, cu atît mai mult cu cît faptul în discuție iese din învelișul epic și pare să iradieze către biografic. Fără prea mari eforturi de decodificare parabolică, îi putem bănui pe însuși scriitor și lumea lui disimulați, (auto)ironic, undeva în spatele edificiului textual.
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
mai provoacă doar când și când un comunicat formal de condamnare. Secole de-a rândul, sabia, mai apoi glonțul și, în fine, ghiuleaua au provocat victime bine definite, cu biografie și chip ce puteau fi transformate în legende sau poeme epice și înscrise succint în marmura monumentelor. Din momentul în care tehnologia războiului evoluează într-atât încât se pot elimina mai mult de o mie de oameni odată, iar cimitirele se umplu cu nenumărate morminte de eroi anonimi, perspectiva asupra identității
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
trăiri ale templierilor români, cartea a II-a Autor: Adrian Voicu Invitați: Ștefan Mitroi (scriitor) și Adrian Voicu Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe. În proza lui Adrian Voicu umorul se combină în chip fericit cu elanul epic și cu o mare inventivitate verbală. Și aceste calități sunt puse tot în serviciul unor acțiuni comice, parodice, dar din care nu lipsește suspansul. Adrian Voicu nu acceptă să se plictisească în proza lui și, drept urmare, nu îl poate plictisi
Bookfest 2012: Evenimentele editurii ALL () [Corola-journal/Journalistic/66655_a_67980]
-
Invocatul Ioanid nu e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist Ion Ioanid, cel care avea să fie martorul carcerelor comuniste. Echivocul nu mai ia naștere din limbaj, nici aici, nici aiurea, ci (o noutate aproape absolută la Foarță) din trama epică. Sunt, desigur, calambururi cât pentru o întreagă copilărie, sunt rarități terminologice cât să legitimeze prezența unui glosar, dar surpriza volumului o constituie slava stătătoare a lumii de demult pe care-o încapsulează. Notam mai sus că în pagini ca acestea
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
specii dificile, oferind o scriitură limpidă, alertă, adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C.R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore și parabole explozive , amalgamând tablouri, episoade și scene de strictă actualitate românească și internațională cu figuri eroice ale rezistenței anticomuniste ce au cunoscut calvarul crucificării și închisorilor comuniste (pentru prima oară, credem, apare figura monseniorului
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
a fabula. Din această pricină, el duce imaginea către un fel de purism plastic, aproape de semn, de efigie, iar din conflictul celor două personaje se naște un al treilea, care este simultan o sursă de plasticitate pură și un izvor epic inepuizabil. Însă această fabulație se consumă, de fapt, în jurul lucrărilor, și nu în interiorul lor. Contur și Determinare O.O. Imaginea picturală este un înveliș pentru realitate, sau viceversa? Se modifică realitatea în funcție de discursul care o exprimă? P.Ș. Imaginea, în general
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis "să submineaze" povestea, pentru "a supralicita" modul în care
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
Fiction, se pot menționa și prefețele la romanele importante, grupate într-o carte esențială, intitulată The Art of the Novel/Arta romanului), scriitorul răspunde implicit criticilor, sugerînd, cu insistență, faptul că "revelația absolută", nu ar avea nici un sens în construcția epică. Lumea nu "revelă" decît discontinuități și traiectorii suspendate. Cum ar putea atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe "poveste" pe "percepție" sau, mai precis, de pe "narațiune" pe "narativitate". Naratorii
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe "poveste" pe "percepție" sau, mai precis, de pe "narațiune" pe "narativitate". Naratorii sînt adevărații eroi ai prozei jamesiene. Ei "fac" și "desfac" universul epic, în conformitate cu gradul lor de participare/apartenență în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de "reflectare" a naratorilor (James îi numește pe naratori "reflectori", considerînd că, în linii mari, conștiința lor - conceptualizată drept "inteligență centrală" - constituie
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
ale relației artistice: scriitorul (personificat de Vereker), textul (sugerat de personajul principal, în dubla lui variantă de conștiință reflectoare și, totodată, aparținătoare a narațiunii) și cititorul (ascuns în lectorul neștiut, însă presupus, al întregii șarade). Din interacțiunea lor, iese universul epic, cu inconsecvențele și contradicțiile sale. Nu se ivește totuși, să recunoaștem, și mult-rîvnitul "adevăr absolut", pentru care mulți, în text, sînt pregătiți să plătească și cu viața. De aici, morala imediată a nuvelei: literatura trăiește din "enigmele" pe care le
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
la Stockholm de tînărul redactor-radio Milorad Pavic. Peste cîțiva ani, și Pavic își va face debutul în beletristică, cu un volum de poezie, urmînd 5 volume de proză scurtă, întrerupte în 1984 de fulminantul roman Dicționar khazar. în tot acest epic debordant al povestirilor sale, Pavic presară acele grăunțe inițiatice, care mai apoi vor fi dezvoltate în romanele sale. Vizionarismul scriitorului sârb nu este cîtuși de puțin efectul imaginației, ci s-a construit trudnic, în catacombele istoriei mai tuturor semințiilor - în
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]