1,945 matches
-
nu poate fi prezență absolută fără absența prezenței sale transcendentale. Mai multe probleme epistemologice și ontologice sunt implicate în dimensiunea fenomenologică a teoriei substituției reprezentării, care duce la mai multe reprezentări prin intermediul prezenței ce funcționează ca substitut pentru reprezentare. Dimensiunea epistemologică poate fi reformulată în termenii unei critici veritabile a teoriei asemănării. Teoria asemănării pare să eșueze din cauza lipsei explicării științifice a funcționalității și înțelegerii noțiunii de asemănare. Ceea ce este reprezentat într-un autoportret poate semăna cu X în timp ce X în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cele ale lui X. O astfel de reprezentare este amăgitoare și nu exemplifică o prezență. Mai mult, în cadrul artelor scrise, cuvintele și textele nu se aseamănă cu ceea ce descriu. Prin urmare, teoria substituției devine credibilă doar dacă eliminăm orice bază epistemologică a reprezentării. Nu putem demonstra epistemologic relația dintre reprezentare și prezență. Pe de altă parte, dimensiunea ontologică arată că orice reprezentare oferă anumite obiecte sau semne ce aparțin lumii și nu limbajului și care pot fi înțelese ca substituți ai
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de reprezentare este amăgitoare și nu exemplifică o prezență. Mai mult, în cadrul artelor scrise, cuvintele și textele nu se aseamănă cu ceea ce descriu. Prin urmare, teoria substituției devine credibilă doar dacă eliminăm orice bază epistemologică a reprezentării. Nu putem demonstra epistemologic relația dintre reprezentare și prezență. Pe de altă parte, dimensiunea ontologică arată că orice reprezentare oferă anumite obiecte sau semne ce aparțin lumii și nu limbajului și care pot fi înțelese ca substituți ai reprezentărilor sale. Între realul conținutului unui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unei opere de artă (Erlebniskinst) nu poate fi redat printr-un alt tip de experiență. În același timp, experiența estetică nu vizează adevărul operei de artă și nici nu judecă natura ontologică a obiectului, atitudinea estetică înseamnă depășirea oricărei înțelegeri epistemologice a artei sau a obiectelor în general și face posibilă manifestarea adevărului oricărei forme de artă. Totodată, experiența estetică extrage simbolul din cadrul artei. Orice proces de abstractizare a conținutului artei vizează natura specială de existență a artei în raport cu semnificația conținutului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simțului putem fi conștienți de opera de artă. În această situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor termeni, specifici obiectului estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică a sa. 7. Opera de artă ca produs finit Istoricitatea operei de artă aduce în vedere trăsături noi. Din punct de vedere epistemologic, istoricitatea oferă elementele sociale specifice spațiului și timpului în care au fost create: rolul mitologiei, al imaginației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică a sa. 7. Opera de artă ca produs finit Istoricitatea operei de artă aduce în vedere trăsături noi. Din punct de vedere epistemologic, istoricitatea oferă elementele sociale specifice spațiului și timpului în care au fost create: rolul mitologiei, al imaginației, al genurilor sau al curentelor artistice. Pe de altă parte, (non)temporalitatea operei de artă are capacitatea de a oferi opera mare sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologic. Anumite calități sau entități ale obiectului, diferite în aplicație sau interpretare, reprezintă, prin activitatea sintetică, entități autonome compoziționale ale obiectului literar. Spațiile ontologice redate prin entitățile obiectului forțează ontologia să redea o structură obiectului literar suficientă să ofere dovezi epistemologice în demonstrarea existenței și funcționalității ei. Fiecare strat funcționează ca un element individual ce joacă un rol în segement în constituirea obiectului literar total. Fiecare strat trebuie înțeles ca un trop ontologic ce constă în proprietăți și relații concrete 10
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate apărea doar în urma analizei individuale a fiecărui strat în parte, având pretenția de a arăta dimensiunea estetică a obiectului literar. O propunere ce pare bizară, întrucât orice limitare a calităților estetice la nivelul unui strat, care presupune o reducție epistemologică, înseamnă privarea obiectului de artă de tropii ontologici. Totodată, imaginația nu ar putea funcționa, întrucât ea ar fi controlată. Schematismul stratificării nu poate veni din exterior, întrucât stratul ontologic este propriu existenței autonome individuale. Având în vedere că toate calitățile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectului. Ceea ce percepem este realitatea refăcută cu ajutorul aspectelor vizuale, redată prin eveniment sau obiecte reprezentate. Natura filmului este una reală, determinată de suportul reprezentării sale, de suprafața și elementele ce fac posibil filmul ca act, și ideală, redată de teoriile epistemologice. Filmul redă o viziune despre cum este, cum trebuie să fie și cum poate fi lumea. Această reprezentare implică o activitate a cunoașterii. Însă, prin statul său de artă, filmul poate fi determinat și de principiile realiste, ca artă independentă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
polonezi la Katyn, nici a celor 700000 de victime ale Marii Terori din 1937-1938, nici... nici. S-ar putea cita zeci de exemple de polemici cărora le-a pus capăt revoluția documentară. Acest lucru nu implică neapărat și o revoluție epistemologică. într-adevăr, numeroși autori au muncit enorm încă din 1917, carențele din documentație stimulându-le adeseori reflecția. Unele grile de analiză dezvoltate încă de la nașterea sistemului au fost chiar confirmate în mod spectaculos de noua documentație, în vreme ce altele, la modă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
opera lui Marx a unui „nucleu antropologic” vinovat în mare parte de concepția coercitivă a comunismului care va triumfa mai târziu, și invitând la despărțirea de lecturile propuse de filosoful comunist francez Louis Althusser. într-adevăr, nu există nicio „separație epistemologică” între operele din tinerețe marcate de umanism burghez și operele de maturitate plasate sub semnul științei* proletare ci dimpotrivă, o profundă continuitate teoretică, detectabilă încă de la început în tema hegeliană a omului alienat, înstrăinat de propriile-i realizări, a naturii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
consideră drept o dovadă de științificitate faptul de a fi ajuns să pună în evidență în rândul societăților umane o evoluție analoagă celei a speciilor. O asemenea concepție despre științificitatea marxismului* ridică patru tipuri de probleme. în primul rând, probleme epistemologice: Marx și Engels au căutat întotdeauna în natură fundamentele ultime, indubitabile, ale acestei științificități, cu riscul încălcării diferitelor ordini ale realității (morală, psihologie, biologie, fizică etc.). Marx consideră a fi găsit, de pildă, la un geolog francez, o teorie cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Primul pas constă în definirea termenilor și clarificarea unora dintre confuziile terminologice care înconjoară discursul ce leagă constructivismul de realism. Al doilea pas este demonstrarea faptului că un constructivism realist (sau un realism constructivist) este viabil din punct de vedere epistemologic, metodologic și paradigmatic. Ultimul pas va fi discutarea felului în care ar putea arăta un constructivism realist și a locului său în studiul relațiilor internaționale în general. O astfel de abordare ar putea, printre altele, să îndeplinească mai multe funcții
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Twenty Years’ Crisis (Carr, 1964). Cu alte cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci și că, răspunzând premiselor epistemologice și ontologice, pot corecta ipotezele raționalismului individualist și ale materialismului care au produs confuzie în definițiile realismului din ultimele decenii. Bibliografie Adler, Emanuel, Barnett, Michael (eds.), Security Communities, 1998, Cambridge University Press, Cambridge. Archer, Margaret, 1998, Critical Realism: Essential Readings
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
teoretice, prin metoda inductivă de a repeta și de a compara afirmații izolate bazate pe observație. Toți trei își realizează analizele pe baza acestui tip de afirmații despre viața politică. Citându-l pe Einstein, se poate spune că ipoteza lor epistemologică e următoarea: „Experiența este alpha și omega tuturor cunoștințelor noastre despre realitate”35. La nici unul dintre ei nu este evidentă postularea unor categorii teoretice, legate intern între ele prin deducții, cu un conținut predictibil, în genere. În marea dialectică dintre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
psihosocial al grupurilor. În teoriile de mai sus își găsesc expresia caracterul psihosociologic și cel sociologic și juridic al participării. În aceste condiții, ne putem întreba dacă demersurile întreprinse de un cercetător nu sunt cumva influențate de propriile sale opțiuni epistemologice? Se mai poate vorbi în acest caz despre obiectivitatea și neutralitatea cercetătorului? Da, cu condiția ca cercetătorul să se raporteze la documentele legale elaborate de comisiile mixte constituite din reprezentanții organizațiilor profesionale și patronale. De pildă, Marcel Boll de Bal
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
INTERCULTURAL (didactica Î) Diversitatetc "Diversitate" De câțiva ani, diversitatea umană, sub multiplele sale aspecte (diversitate biologică, culturală, lingvistică etc.), a Început să rețină atenția cercetătorilor. Cu toate acestea, problemele teoretice globale pe care le ridică, atât la nivel metodologic și epistemologic, cât și din punct de vedere etic și practic, nu par să fi făcut niciodată obiectul unui studiu de ansamblu. ν În domeniul științelor lumii vii, conceptele de „diversitate” și „biodiversitate” au apărut mai demult, chiar dacă au intrat În circulație
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pun În evidență, În funcție de epocă, regiune și cu variabile legate de condițiile exterioare, un proces de diversificare sau de uniformizare (care poate merge până la constituirea de grupuri izolate). O nouă epistemă Apariția unei episteme a diversității impune problematizări metodologice și epistemologice. Nu mai este de-ajuns să admitem, premisă stânjenitoare, dar inevitabilă și de care ne debarasăm imediat după aceea, ca În științele umane cercetătorul să fie simultan și alternativ subiectul care Întreprinde cercetarea și obiectul acesteia pentru a rezolva dificilele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În moduri diferite. Or, dacă diversității situațiilor Îi corespunde diversitatea interpretărilor, acestea din urmă se elaborează Într-un context dat și În care trebuie, eventual, să se justifice. Condițiile de elaborare a cunoștințelor În acest domeniu impun particularități metodologice și epistemologice, sugerând În plus Întrebări pe teme etice, de altfel indisociabile de finalitățile proprii acestor discipline. Toate statele occidentale se confruntă cu asemenea Întrebări. Modelul centralizator și uniformizator În stil iacobin, pentru care Franța postrevoluționară este o perfectă ilustrare, dar care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
natural stă la baza legii. De vreme ce toți avem aceleași drepturi naturale, există o legătură inițială Între libertate și egalitate: libertatea noastră este egală. Elementele caracteristice ale dreptului natural modern sunt de-acum reperabile cu ușurință (Kervégan, 1995, pp. 649-654): primatul epistemologic al investigației raționale a omului; „voluntarismul”, respectiv ideea că legea este produsul voinței libere; promovarea noțiunii de drept subiectiv, de drept văzut ca o „calitate morală legată de o persoană, În virtutea căreia aceasta poate În mod legitim să aibă sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a integrat această practică domeniului explicării textelor, inițial sub forma unei reflecții istorice asupra manualelor școlare. Conjunctura intelectuală favorizată de curentul structuralist din jurul anului 1960 a permis desprinderea studiului asupra discursului de domeniul filologic, astfel încît marxismul combinat cu tradiția epistemologică franceză și cu structuralismul au reușit, în final, să definească domeniul analizei discursului. Momentul-cheie al evoluției acestei discipline a fost constituirea Școlii franceze de analiză a discursului (Jean Dubois, Maurice Tournier, Michel Foucault), imediat după 1968. La intersecția a trei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistic, ci numai pe cele esențiale care privesc una dintre semnificațiile unui cuvînt, fiind construită după reguli determinate, în vreme ce definiția enciclopedică poate cuprinde și elemente neesențiale, descrieri și clasificări, varietăți și specii reprezentative etc. Din punct de vedere metodologic și epistemologic, se distinge, pe lîngă definiția recapitulativă, și definiția stipulativă (sau prescriptivă, constructivă), prin care se introduce un termen (un nume) pentru o realitate (nouă), devenind, în planul lexicului, modelul nominației și maniera obișnuită de inovare în planul expresiei sau al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului transpare clar din modul în care limba intră în acțiune. Probabil că o analiză aprofundată a trăsăturilor discursului definit în această manieră punea de pe atunci probleme numeroase, cu atît mai mult cu cît binomul limbă-vorbire părea să epuizeze chestiunea epistemologică fundamentală a relației dintre lingvistic și extralingvistic. A trebuit să treacă apoi mai bine de jumătate de secol ca preocupările lingviștilor și specialiștilor din alte domenii socio-umane să tindă spre descoperirea unui punct de convergență "umanist", concretizat într-un obiect
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ea se vrea, astfel, o lectură în cunoștință de cauză, care are controlul asupra problematicii proprii. A n a l i z a d i s c u r s u l u i ajunge deseori la probleme de natură epistemologică, pe care însă nu le abordează cu mijloacele epistemologiei (sau ale filozofiei) și nici nu urmărește rezolvarea lor din perspectiva epistemologiei, avînd în vedere numai obiective ce țin de știința limbii. Cu toate acestea însă, rezultatele cercetării lingvistice au deseori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu mijloacele epistemologiei (sau ale filozofiei) și nici nu urmărește rezolvarea lor din perspectiva epistemologiei, avînd în vedere numai obiective ce țin de știința limbii. Cu toate acestea însă, rezultatele cercetării lingvistice au deseori ecouri valorificabile din punct de vedere epistemologic. V. axiomatică, coerență, ideologie, problematică, teorie. D. FILOZ. 1984; FLEW 1984; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ETEROGENITATE. Strîns legată de conceptele de "dialogism" (la M. Bahtin), "polifonie" (din teoria polifoniei enunțiative a lui O. Ducrot, continuată de reprezentanții școlii scandinave
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]