2,590 matches
-
toate ingredientele aventuri, revoltă, entuziasm, melancolie, poezie necesare unei reușite narative capabilă să cîștige un mare premiu literar. E cazul volumului Peste&Cholera (Ciumă și holeră, 2012), de Patrick Deville, care le-a sedus pe toate juratele Premiului Femina. Formidabila epopee este construită în jurul unui om de excepție, de care nimeni nu pare să mai știe nimic astăzi, deși numele său ar trebui să figureze alături de cel al lui Louis Pasteur pe frontoanele marilor spitale și institute de cercetare medicale. E
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
structurează un imaginar baroc, dezlănțuit și megaloman, în care, punctînd închipuite halte necesare, autorul interpelează batjocoritor lectorul și, simultan, se întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns pînă la această pagină despre incredibila epopee pe care Yann Moix tocmai mi-a consacrat-o aproape integral." (p.1119) Dincolo de teribilismele narative sau de zîmbetele agasate, Naștere este în primul rînd un roman al copilăriei nefericite, maltratate. Forma abia suportabilă pe care o îmbracă e consonantă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se ocupă, încă o dată, de lucrarea lui Dumnezeu. E recidivist, prin urmare, căci în 1981 publica Dieu, sa vie, son oeuvre (Dumnezeu, viața și opera sa), iar în 2006, La création du monde (Crearea lumii). Acum ne propune o adevărată epopee cosmică, o pasionantă fabulație despre originile lumii, Univers, Timp, Dumnezeu, Natură, căreia i-a dat un titlu "furat" dintr-o poezie a lui Aragon, C'est une chose étrange à la fin que le monde (De fapt, lumea e o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
celui care își înțelege locul în univers. Și o face cu mare finețe și acuratețe, după cum mărturisește un eminent savant, astrofizicianul american Trinh Xuan Thuan (care îi consacră o cronică în "Le Figaro litteraire" din 2 septembrie 2010). Ideea acestei epopei cosmice în care rolul principal îl deține, desigur, Dumnezeu, einsteinian numit "Bătrînul", i-a venit autorului, pare-se, într-o seară de vară mediteraneană, cînd, la ieșirea din mare, a fost cuprins de un soi de cutremurare ființială și și-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este o lume al cărei areal actual reprezintă expresia teritorializată a celei mai spectaculoase “explozii” spațial teritoriale din istoria ecumenei umane. Prin amploare, dimensiune spațio-temporală de desfășurare și consecințe istorico-socio culturale, “ciclul” arab din secolele VII-XIII constituie una dintre marile epopei ale umanității și un important episod în devenirea sa evolutivă. Nicio altă grandioasă aventură umană similară nu s-a mai desfășurat la parametrii odiseii arabe. Extensiunile fără prercedent în epocă ale imperiilor roman, macedonean, bizantin ori mongol, deși au angrenat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
hegemonie americană, par scurte episoade efemere în raport cu amplitudinea valului expansiv arab și consecințelor acestuia. De altfel, toate aceste evenimente s-au încadrat pe jaloanele altor modele geopolitice, neavând nici caracterul, nici substratul motivațional și nici consecințele politico-teritoriale ale expansiunii arabe. Epopeea arabă se distinge față de toate celelalte proiecte istorico-etno-teritoriale, în primul rând prin caracterul său plurivalent: spațio-teritorial, etno-lingvistic, confesional și politico-geografic. Atributul spațio-teritorial este dat de rapida extensie a seminției arabe pe o suprafață de cca. 15 milioane kmp., de pe raza
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
tenebrosului, într-o manieră înrudită cu accea a lui Jane Austen, care subminează temele goticului în romanul Northanger Abbey (1817). De asemenea, se poate observa că un parcurs asemănător prozei de teroare incipiente avusese o altă specie a genului epic, epopeea: primul exemplu din spațiul românesc este unul de antiepopee, redactată într-un stil deopotrivă ludic și parodic. Sugestivă rămâne și sintagma poemation eroi-comico-satiric, plasată, pompos și sarcastic, drept subtitlu la Țiganiada de autorul acesteia, Ion Budai- Deleanu. Mutatis mutandis, efecte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
origine, o conferință științifică), intitulat "We Almost Ate from the Tree of Life: Fantasy and Horror in Ancient Near Eastern Religious Text", în care autoarea nu se sfiește să vorbească despre terifiant (desigur, în accepțiunea curentă astăzi a termenului) în Epopeea lui Ghilgameș și chiar în Talmud. Pentru detalii suplimentare, cf. Becker, 1996: 95-102. 19 Pentru o bună prezentare sintetică a acestei perioade literare, cf. Ford, 1993: II. 20 Tragedii mai puțin reușite, dar având în centru același model de răzbunări
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pentru a oficia, prin vocația sa artistică, într-un templu al artei. După Serafina Bruckner 468 se pot decela trei etape cu sens evolutiv în ce privește performanța artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck: o primă etapă de glorificare a naturii, a doua intitulată "epopeea țiganilor" și o a treia filozofico-socială, fiind și etapa de maturitate a pictoriței, sau etapa de cristalizare a ideilor sale filozofice și sociale, etapa picturii de șevalet sau a picturii monumentale. Pentru Marin Mihalache, etapele sunt strict cronologice. Din 1902
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictată pe plafonul holului, în celelalte două săli, atelierul se transformă într-un templu al artei, unde fiecare figură devine emblematică, așa cum remarcă și Serafina Brukner: "Mai departe, privirea noastră alunecă pe ziduri populate de siluete ce reprezintă eroii marii epopei sufletești, fiecare siluetă reprezentând o nuanță a vieții interioare, un moment trăit de ființa umană. [...] Aici este vorba de o serie de picturi alegorice, în care arta picturii pare dublată și de viziunea unui poet"588. Fiecare din aceste figuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un impozit permanent. Data la care a apărut identitatea națională, sau "spiritul" național, nu poate fi stabilită cu exactitate. Astfel, în cazul Franței, am putea considera că victoria de la Bouvines (1214) reprezintă o primă explozie de bucurie națională și că epopeea Ioanei d'Arc (arsă pe rug în 1413) este o primă manifestare de fervoare națională (care este însă însoțită de nepăsarea unei mari părți a populației și de ostilitatea Sorbonei); se pare totuși că dușmănia apărută între englezi și francezi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unde nucleul imperialismului s-a stins, unde mitul Mîntuirii te-restre și-a dezvăluit minciuna față de cei mai entuziaști adepți ai săi. De aceea Europa își poate asuma vocația de a deveni o Fundație, în sensul dat de Isaac Asimov în epopeea sa science-fiction cu același nume (pe cînd civilizația galactică se afla la apogeul său, cîțiva înțelepți au prevăzut inevitabila sa decădere, urmată de revenirea la barbarie și haos; ei decid să depoziteze pe o planetă periferică, devenită "Fundația", ansamblul cunoașterii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de arhetipuri, descriind poezia lui Blake în termenii unei "cosmologii în mișcare", al doilea se concentrează asupra dezvoltării intelectuale a sistemului blakean în ordine simultan istorică și politica (deși, după cum voi arăta în continuare, perspectivele istorico-politice se îngustează în marile epopei, fiind înlocuite de cele estetico-religioase). Ultimul exeget care caută să ofere o abordare completă a filosofiei blakeene este Leopold Damrosch, Jr., care (în Symbol and Truth în Blake's Myth din 1980) decide, în urma tentativei de a demonstra existența unei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că doxa, ci că apokalypsis, expresie epistemică supremă. Materializarea textuala a acestui stadiu vizionar este poemul epic The Four Zoas, intitulat, inițial, Vala (1795-1804)189. Brian Wilkie și Mary Lynn Johnson subliniază că opera poate fi interpretată, simultan, ca o epopee, ca un poem cu o structură convoluta și că o poveste, adăugând că plăcerea supremă provine din lectură compoziției la toate aceste niveluri (1978, p. 5). În legătură cu acest poem, exegeza s-a pus de acord în privința faptului că el expune
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
bine și prea detaliat, cum anume lumea a ajuns în întunericul epocii sale, dar nu explică deloc în ce constă acel întuneric și cum urma el să fie scăldat în lumina" (1963, p. 284). Chestiunea rămâne deschisă. Figură paradigmatica din epopeea neterminata a lui Blake este constituită de ansamblul ironic al celor patru zoa: Tharmas, reprezentând dimensiunea corporală umană, Urizen intelectul uman, Luvah sentimentele umane și Urthona creativitatea umană. Trebuie menționat aici că Urthona nu dobândește o manifestare temporală, fiind înlocuit
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Eternității. Rândurile introductive la Chapter 1 conțin un incitant exemplu de Produktionsästhetik sau de teorie a procesului de creație artistică. Este vorba despre o confesiune privitoare la justă alternanta a pasajelor pedestre, mijlocii și intense, care trebuie încorporate în textul epopeii după cum reclamă necesitățile poetice: "Every word and every letter is studied and puț into its fit place: the terrific numbers are reserved for the terrific parts the mild & gentle, for the mild & gentle parts, and the prosaic, for inferior parts
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Years Months Days & Hours reposing / And then Awaking into his Bosom în the Life of Immortality. // And I heard the Name of their Emanations they are named Jerusalem" (E: 258-259). Essick observa un fenomen interesant, anume că personajele din epopee "apar că personalități umane pe porțiuni de text scurte, însă ele se dilată sau se contractă în personificări polimorfice ale unui categorii psihice sau cosmice care sfidează atât stabilitatea, cât și definirea" (2003, p. 251). Într-adevăr, aceasta instabilitate metaforica
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Bentley, Jr., 2004, p. 705). 197 Pentru un rezumat util, cf. Frye, 1990, p. 316. 198 Potrivit lui Damon, scopul declarat al eposului blakean este îndreptarea gravelor greșeli ale lui Milton (1988, p. 276), care, dat fiind că sunt încorporate în epopeea Paradise Lost, aparțin mai curând domeniului estetic decât celui etic. 199 Alte forme de eliberare (de sorginte socială, politica, chiar erotică) sunt, de asemenea, identificabile în poezia lui Blake, iar acestea sunt, potrivit lui Andrew McCann, "asociate cu forme uneori periculoase
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și câteva cafenele umile.”. (p. 103) Ambianța acvatică îi produce personajului narator efuziuni poetice menite să-i tempereze pentru câteva clipe angoasa existențială: „Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile [...]. Aș înșira o mie de emoții, și aici sunt emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente.” (p. 104) Alegerea decorului nu a fost deloc una întâmplătoare, scriitorul străduindu-se să-i
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
alta față de tradiția universală a genului. P. Brunet (1975) notează: "Prima imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva atît de divin, încît multe personaje ale Antichității i-au atribuit lui Socrate cea mai mare parte dintre fabule
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acumulare în ordine materială și numai după ce acest proces s-a încheiat el poate să audă și alte glasuri ce vin din adâncul ființei sale. George Călinescu observa că țăranii lui Slavici nu reprezintă caractere tipice, ci, ca în vechile epopei, atitudini tipice. (sic!) Marin Preda a înlăturat imaginea acestui mecanism simplu mișcat mai mult de instincte, și face din țăranii săi indivizi cu o viață psihologică normală, apți prin aceasta de a deveni eroi de proză modernă"58. Cu prezentarea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ion, "Coordonate ale esteticii lui Ioan Slavici" în Slavici Evaluări critice, Editura Facla, Timișoara, 1977. Indrieș Alexandra, "Opoziție semantică de alteritate în nuvelele Moara cu noroc și Comoara", în Slavici Evaluări critice, Editura Facla, Timișoara, 1977. Lăsconi Elisabeta, "Mara de la epopeea burgheză la abisul pasiunilor", prefață la Mara, Editura Național, București, 1996. Lăsconi Elisabeta, "Mara și modernitatea vieneză", în Caiete critice revistă lunară de critică literară și informație științifică, 9-10 (106-107), 1996. Lăsconi Elisabeta, "Moara cu noroc sau biruirea balaurului", în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
napoleoniană este referința cea mai semnificativă 22. In funcție de timp și de spațiu, Napoleon Bonaparte a încarnat în același timp ordinea și aventura, mesianismul revoluționar în desfășurare și principiul autorității restaurate. El a fost exaltat de unii ca simbol al epopeii războinice și salutat de alții ca garant al asigurării unui viitor pașnic. Nietzsche 1-a admirat ca pe un erou tragic; Béranger a cîntat stăpînul apropiat, prieten al celor umili și nevoiași, bărbat între bărbați, care cunoaște slăbiciunile sale: "Poporul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
normal există germenele patologicului. De fapt, fiecare dintre miturile politice pe care am încercat să le conturăm există, sub o formă banalizată, minimalizată, în afara cadrului specific societăților bolnave. Atașamentul afectiv față de visul îndreptat spre un trecut idealizat a alimentat întotdeauna epopeea și romanța, cultul eroilor legendari. Ideologia Progresului, ce domină de mai bine de două secole societățile occidentale, credința în Rațiune, în Știință și în Tehnică, credința în instaurarea, în sfîfșit, a unei lumi a fericirii și dreptății pot fi considerate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]