1,663 matches
-
Cum să-i smulgă rochia asta Îmbrăcată parcă pe ascuns pentru o sărbătoare ea Însăși clandestină? Când, Într-un târziu, ajunse la concluzia nefiresc de simplă că lucrul cel mai Înțelept era să o accepte așa cum era, se simți sfârșit, epuizat. Din nou a lui! Dar nu ca obiect de colecție, ci ca parte a propriei sale ființe. Trăia bucuria cu care, trezindu-te dintr-un coșmar și pipăindu-ți mâna pe care o credeai pierdută, Îți spui: Sunt Întreg! 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nuntă. Doar Zilpa vedea pofte oriunde se uita. Pentru ea, parcă toată lumea se umpluse de dorințe. Lea se foia toată noaptea, iar Zilpa îl văzuse pe Iacob pe câmp, rezemat de un copac, lucrându-și sexul cu mâinile până când căzuse epuizat. Cu o lună înainte de nuntă, Iacob încetase să mai aibă coșmaruri cu lupta dintre el și părinții și fratele lui, ci își petrecea nopțile visând la fiecare dintre cele patru surori. Bea din apa unui izvor și se trezea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în căsuța Innei și când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că ar fi de fapt tatăl denaturat al femeii. Și l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe alții și râdeam împreună. A fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. A fost ca un vis. Cel mai des cântam seara, chiar înainte de culcare sau dimineața devreme, când încă mai eram plini de viață. După-amiaza, toată lumea era epuizată din cauza mersului și înfometată. Femeile se obișnuiau greu cu sandalele, pentru că acasă stăteam de obicei desculțe, atât în corturi, cât și în afara lor. Inna ne oblojea bătăturile și bășicile dureroase cu ulei de mirt. Nu duceam lipsă de poftă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar unul mai degrabă răutăcios. - Prea bine, Lea, mamă a atâția fii, prea bine. Cu un gest al mâinii, mamei i s-a arătat că era timpul să plece. S-a dus repede la așternutul ei și a adormit imediat, epuizată. În următoarele două zile, mătușile mele au fost chemate una câte una la Bunica, în camera ei interioară. Rahela a fost gratulată cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună s-au auzit râsete și chicoteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram în stare. Am făcut tot ce am putut să nu plâng pentru ca fața mea să fie proaspătă când avea să se trezească, dar cu cât trecea ziua, cu atât lacrimile îmi veneau în ciuda oricăror eforturi. La căderea nopții, eram epuizată și am adormit lângă bărbatul meu, înfășurată în pături din cauza frisoanelor înghețate de frică, deși Shalem dormea gol în acea căldură. Noaptea, m-am trezit la un moment dat, iar Shalem mă mângâia pe obraz. Când a văzut că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urlând, animale behăind, căruțe care trozneau sub greutatea lucrurilor furate. Simon și Levi strigau și dădeau ordine cu asprime. Vocea lui Iacob nu se auzea de nicăieri. Ar fi trebuit să fiu învinsă de durere. Ar fi trebuit să fiu epuizată și să nu mai văd nimic. Dar ura mi-a întărit spinarea. Călătoria înapoi la munte, legată ca un animal de sacrificiu, mă aruncase într-o furie care se hrănea din ea însăși cum stăteam întinsă pe pătură, rigidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără viață în aerul nemișcat al dimineții. Casa lui Ruddedit era exact de cealaltă parte a templului, așa că am ajuns într-o clipă în camera unde Hatnuf zăcea tânguindu-se pe jos, înconjurată de servitorii casei, și ei aproape la fel de epuizați ca mama în travaliu. Moartea se simțea în cameră. I-am văzut fața în umbra de sub statuia lui Bes, păzitorul prietenos-grotesc al copiilor, care părea să se strâmbe de propria neputință. Ruddedit mi-a făcut cunoștință cu fiica ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
păsări mici care zbura la răsărit, țipând „Salem” cu o voce familiară pe care nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea în soare, țipând. Părea că sufletul ei neliniștit nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrut ca tu să le vezi nepoatele. La urma urmelor, tu ai fost singura lor fiică, singura pe care au iubit-o. Fratele meu putea vorbi la nesfârșit și a vorbit până a răsărit soarele, iar eu și Benia eram epuizați. Deși nu zisesem da, lui Zafenat Paneh-ah, vizirul regelui nu i se putea spune nu. La fel cum nu i se putea spune nu lui Iosif, fiul Rahelei, nepotul Rebecăi. Am plecat cu el dimineața. La fluviu, am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
despre tine. Dina e uitată în casa lui Iacob. Vorbele lui ar fi trebuit să mă întristeze, dar n-au făcut-o. L-am lăsat pe Iosif acolo și m-am târât înapoi de una singură. Dintr-odată mă simțeam epuizată și fiecare pas era un efort, dar ochii îmi erau uscați. După venirea lui Iosif, Iacob n-a mai băut și n-a mai mâncat. Moartea avea să vină în câteva ore, cel mult zile. Așa că am rămas să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se hotărau să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar să-mi fac un ceai ca să-mi liniștesc stomacul. Și luam mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un sfârșit umilitor odată cu retragerea trupelor aliate - evacuarea lor executată ireproșabil este unicul aspect al Întregii afaceri care a decurs conform planului. Pe frontul de vest, marile campanii de toamnă s-au Înnămolit fără a câștiga cine știe ce teren, iar armatele epuizate sapă tranșee pentru iarnă și Își contabilizează pierderile. O jumătate de milion de soldați britanici morți, dispăruți și răniți de la Începutul războiului, a declarat primul-ministru, răspunzând unei interpelări În parlament. — Și tu ești unul din ei, Burgess, spune Minnie. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
memorabilă. Vă mulțumesc că mi-ați Îngăduit să iau parte la ea. La revedere, domnișoară Bosanquet, Îi răspunde dna James, strângându-i mâna fără căldură. Minnie Închide ușa În urma Theodorei. — Mă duc În camera mea, să mă odihnesc, Kidd. Sunt epuizată. Da, doamnă. — Roagă-l pe Burgess să stea cu domnul James. Pare să-i facă plăcere să Îl găsească lângă el când se trezește. — Da, doamnă, spune Minnie. PARTEA A DOUA 1 În anii 1880, dacă era duminica În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se aștepte din partea acestui public restrâns. Părură să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se desfășura, rămaseră tăcuți. Textul, desigur, devenea din ce În ce mai sumbru, și fără Îndoială acesta era motivul tăcerii. Când Încheie, epuizat și răgușit de efort, se auziră aplauze răzlețe, Însoțite de zâmbete politicoase și mulțumiri murmurate din partea actorilor, care Însă săriră de pe scaune și dispărură cu o viteză deconcertantă. — Unde au plecat toți? se Întrebă el cu glas tare, În timp ce Compton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de noapte, certuri legate de viața sexuală aproape inexistentă a părinților, ar fi putut să-i spună cum îl auzise pe taică-su urlând că el nu-și mai dorise încă un copil și pe maică-sa strigând că era epuizată și nu avea nevoie de „rahatul ăsta“. Julia știa că ar fi putut încerca să-i explice lui James că mult iubitul ei tătic plecase de-acasă sedus de șarmul unei alte femei mult mai tinere. Că asta o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși ea, sfredelindu-l cu ochii ei gri. Atinge-mi pântecul, îi porunci apoi și când el ezită, îi luă nervoasă mâna și i-o așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mângâiam lasciv obrajii moi ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înjurat și Împroșcat cu salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă În clipă. Brusc mă arunc pe scările de la intrare și, cu o Întoarcere rapidă a capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă Împietrită pe trepte, apoi dispare În neant... Acasă mi s-a părut totul mai străin ca niciodată. Lucrurile deveniseră brusc cenușii, retrase și foarte reci, cufundate Într-o lumină a lor, necunoscută. M-am gândit să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea din urmă sforțare, Îmi torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu știu dacă s-a datorat infirmității mele, autosugestiei, singurătății impuse ori altui fapt. Cert este că o senzație perversă, neștiută, a Început să-mi devoreze, cu fiecare secundă scursă, energia, metamorfozându-mă Într-un individ confuz, lipsit de vlagă, epuizat. Mă subjugase, Îmi lichefiase oasele, transformându-mă Într-un gasteropod uriaș și neputincios. Într-o vietate ce lăsa În urmă un miros de aer putred, care umilește și Îndepărtează. Am aflat de la Lisaveta, femeia de serviciu, că domnul administrator Cantemir
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Le-am Înșirat ceva despre faptul că administratorii de fonduri de la Edwin Morgan Forster sunt ca Björn Borg1 - excelenți jucători la linia de fund care-și drămuiesc loviturile și țintesc la victorii pe termen lung, și nu niște artiști exhibiționiști epuizați care aleargă după victorii ușoare și apoi greșesc la serviciu. Se pare că au Înghițit-o. Naiba știe de ce. Am tot ieșit din sala de consiliu de la Bengt Bergman să mă duc În toaleta directorilor, unde m-am Încuiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de biserică, umple sala Îmbrăcată În lambriuri de stejar. În boxa acuzaților se află o blondă de vreo treizeci și cinci ani, Îmbrăcată Într-o cămașă de noapte albă de bumbac, iar pe dedesubt poartă un sutien roșu foarte vizibil. Femeia pare epuizată, dar totuși dârză. În fața membrilor tribunalului, Își clatină capul precum un câine de vânătoare care a dat de urma vânatului. Din când În când, Însă, când se scarpină după urechea dreaptă, ai putea chiar spune că e gata să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]