3,970 matches
-
noiembrie 1916 și de la 1 ianuarie 1919 până în aprilie 1925, sub direcția lui C.G. Costa-Foru. Destinată tineretului, găzduiește în paginile sale o literatură care, deși inegală calitativ, se dovedește unitară din perspectiva criteriului tematic: proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
poezie. Al doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
funcționar în Ministerul de Interne. Se înscrisese și la Facultatea de Drept, pe care însă nu a terminat-o. Înrolat voluntar în 1915, avansat căpitan, este rănit de două ori în toamna anului 1916, însă revine pe front, unde cade eroic în bătălia de la Mărășești chiar în ziua în care împlinea patruzeci și doi de ani. Înainte de a-și lua bacalaureatul, N. debutează cu versuri în ziarul „Independentul” din Ploiești. Colaborează cu poezii originale și traduceri, precum și cu „nuvelete” (ale căror
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
și foarte diversă, din întreaga arie culturală sud-estică (M. e un cunoscător al literaturilor albaneză, sârbă, croată, greacă, turcă), trilogia balcanică (re)aduce în actualitate teorii și idei interesante: dualismul de factură bizantină și eterogenitatea structurilor mentale ale balcanității, dimensiunea eroică, continuitatea bizantină în literatură până în epoca modernă, Istoria ieroglifică a lui Cantemir ca „trecere de la balcanitatea profund tragică la balcanismul literar-artistic”, balcanismul ca „produs al urbanismului”, ca model cultural cosmopolit, „răscumpărarea estetică a unei drame istorice” în opera literară a
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
motive exotice - P. trece și fixează în cadrele versului câte o suvenire despre gloria românilor. Vestita bătălie de la Călugăreni (1848), Traian în Dacia (1860), Tudor Vladimirescu. Mișcarea de la 1821 (1862), poeme care ar fi trebuit să participe la un ciclu eroic, sunt reluate în ediții succesive ori completate cu altele, într-o avalanșă de volume a căror serie fusese deschisă în 1846 și merge apoi de la Poezii (1847) la Amintiri poetice istorice (1881) ș.a. Înrâuririle din D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, V.
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
anume dramatism. Rețin atenția și câteva scene pitorești, precum iarmarocul din Târgoviște ori forfota din piața burgului Sibiu, locul în care se produce asasinarea lui Mihnea. Detașată parcă din Bimbașa Sava, piesa într-un act Premergătorii rămâne, ca și „episodul eroic” Mărăști, o producție ocazională, festivistă. Pui de cuc marchează apropierea autorului de subiectele contemporane, având în atenție soarta copiilor născuți în urma abuzurilor comise de vremelnicii ocupanți în timpul primului război mondial. Pledoaria în favoarea „puilor de cuc” nu e susținută scenic, personajele
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
centre contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani, în descendența literaturii eline - epopeea eroică, bucolica, poezia didactică, satura latină -, abordându-se totodată chestiuni cu privire la interferențe și paralelisme culturale și ideologice, preluarea modelelor și asimilarea lor, circulația miturilor și simbolurilor, a temelor și motivelor, însușirea meșteșugului literar etc. O inițiativă meritorie s-a dovedit și
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
eu să fiu un ratat”. Așadar: forța de a eșua, libertatea de a merge împotriva destinului. Asta amintește de literatura lui Malraux și de tipologia romanelor din anii ’30. Totuși P. nu scoate din eșecul existențial o morală a tragismului eroic. El vrea mai degrabă să elucideze relația misterioasă cu mecanismul unei istorii care cultivă în om frica și disperarea. Profesorul de istorie dă elevilor o imagine dramatică a revoluției franceze, apoi, pasionat de subiect, caută resorturile ascunse ale acțiunii lui
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Alecsandri, care au intrat în volumul de debut, Flori de primăvară (1880). Poemul Șoimii de la Războieni (1882) are ca model Dumbrava Roșie, dar și legendele istorice ale lui D. Bolintineanu. Scriitorul s-a făcut cunoscut însă mai ales prin „poeziile eroice și naționale” din Pui de lei (1891). Foarte răspândite prin intermediul școlii, majoritatea sunt versificări didactice ale unor episoade din istoria națională, cu utilizarea, de preferință, a versului de factură populară (Voievodul Ștefan, Vlad Țepeș, Moartea lui Decebal). Patriotismul autorului era
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
drumului). Străbătute de patriotism și de aversiune față de regimul stalinist sunt și prozele din Cetăți sfărâmate. Povestirea Dubla crimă de pe strada Speranței are în centru o vendetă îndreptată împotriva unui milițian care și-a ucis fosta soție, și o faptă eroică, aruncarea în aer a rezervelor de benzină dintr-o garnizoană sovietică. Marcate însă de maniheism în crearea personajelor și a situațiilor, prozele nu se ridică la valoarea poeziei pe care o scrie N. SCRIERI: Încrustări în bancă, pref. Grigore Bugarin
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
-le, multe elemente caracteristice picturii italiene. Reprezentanții acelei școli vor picta mai tîrziu, în timpul lui Radu de la Afumați, biserica mănăstirii de la Argeș. Ei zugrăvesc acolo acea remarcabilă „galerie de portrete” ale Basarabilor, tablou genealogic și dinastic cu multiple semnificații, „cronică eroică” în imagini, semn al solidarizării ctitorului cu trecutul, ansamblu proiectat de N.B. însuși. Și tot ei imaginează, alături de icoanele cu două „fețe” (una privind spre „lumea dinlăuntru”, cealaltă tinzând către cea „din afară”), celebra Coborâre de pe cruce, în care accedă
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
acest recurs la modelul lui Constantin cel Mare să trimită și la niște năzuințe ale voievozilor români de a afișa legătura între ei și monarhii Imperiului Bizantin. Într-un context care, substituind consistent politicul religiosului, metamorfozează marca ecumenică în marcă eroică, îi adaugă și îi subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire, locul marelui ocrotitor al creștinismului și al locurilor sfinte poate fi luat de un alt mare stăpânitor, glorificat în acest chip de Gavriil Protul în Viața patriarhului
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
ne-am întors cu toți, - ne iată / Ce altă slujbă ne așteaptă, Tată?!»”. SCRIERI: Poezii, cu desene de Florin Pucă, București, 1970; Scurtă despărțire, îngr. și pref. George Astaloș, cu desene de Florin Pucă, București, 2000. Traduceri: Djalil Musa, Cântarea eroică, București, 1958; Vsevolod Ivanov, Culorile vântului, București, 1968 (în colaborare cu Mihail Cardaș); Veniamin Kaverin, Scandalagiul sau Serile pe Vasilievski Ostrov, București, 1968 (în colaborare cu Suzi Racevski); V. I. Șișkov, Ceata, București, 1970 (în colaborare cu Mihail Chițiș), Taigaua
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
cei vii, București, 1963; Între două oglinzi, București, 1965; Mărul cunoștinței, București, 1968; Succes, București, 1971; Moartea tânărului veteran, București, 1978. Traduceri: Dimos Rendis, Pământul patriei, București, 1953 (în colaborare cu Demostene Botez); Romain Rolland, Beethoven. Marile epoci creatoare. De la Eroica la Appassionata, introd. Horia Bratu, București, 1962 (în colaborare cu Nicolae Parocescu), Goethe și Beethoven, București, 1963 (în colaborare cu Nicolae Parocescu), Beethoven. Marile epoci creatoare. Cântecul învierii (Missa Solemnis și ultimele sonate), București, 1965 (în colaborare cu Nicolae Parocescu
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
primului narator, scriitorul aspirant Sergiu Varnali, „semnează” partiturile unui discurs cinic, sarcastic, plin de umor. O amprentă asemănătoare lasă personajul-narator Virgil Mihalcea din celălalt român, Bălul fantomelor (2000). Identitatea lui retorica trimite la un San-Antonio privat de background-ul voluntar-donjuanesc- eroic, înghesuit în datele psiho-corporale ale unui profesor de engleză la un liceu bucureștean. Compus după rețetă de best-seller, scăldat din belșug în sosul unui comic debordant, românul Bălul fantomelor potrivește dozajul optim între consumabil și arhivabil. Referințele lui sunt din
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
publicații ale lui George Barițiu, „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Denunțând „mania primejdioasă” a imitării literaturilor străine, Mihail Kogălniceanu recomandă în Introducția la „Dacia literară” valorificarea surselor autohtone de inspirație: „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice, pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații”. Conștiința națională fusese și mobilul permanent
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
se regăsește într-o narațiune plină de vervă, antrenantă, deloc explicativă și sugestiv descriptivă. Romanul a fost imediat adoptat ca un fel de manifest al generației nonconformiste, tragice, ironice și din principiu nonpatetice. Despărțirea de adolescența medelenizată sau de adolescența eroică și investigatoare - clișeele dominante ale literaturii despre tineri - este definitivă. Personajele comunică, dar nu se confesează, după modelul de apărare-atac al adolescenților prozei americane. Romanul este construit în trei timpi, primul și ultimul consacrați tinerilor în conflict cu lumea și
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând și ierburile sfinte/ Țărâna dă miresme
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Un neoparnasian, LCF, 1980, 3; Sultana Craia, Un memorialist calofil, LCF, 1980, 28; Ion Lungu, Între evocare lirică și Bildungsroman, TR, 1980, 34; Cândroveanu, Printre poeți, 87-95; N. Steinhardt, Poezia multiformă a lui Teohar Mihadaș, ST, 1983, 3; Zaharia Sângeorzan, Eroica întrebare-i: În urma ta ce lași?, CRC, 1984, 9; Raicu, Fragmente, 420-422; Tașcu, Poezia, 153-165; N. Steinhardt, „Înstelatele oglinzi”, ST, 1986, 1; Laurențiu Ulici, Laudă limbii române, AST, 1986, 5; Radu Săplăcan, Cifrul melancoliei, RL, 1988, 47; Mircea Popa, Orfism
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
adolescenților sentimentul patriotic este narațiunea istorică. Structurând-o atât pe adevărul istoric, cât și pe legendă, satisface și exigențele istoriografice, și pe cele literare. În povestire, imaginea orașului cu vechi tradiții se încheagă din mitul întemeierii, din umbra și fapta eroică a voievozilor și a luptătorilor pentru libertate (Gelu, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu și încă mulți alții), din spiritul cărturarilor (Miron Costin, Alecu Russo, Dimitrie Țichindeal, Aaron Florian, Gh. Lazăr, Nicolae
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
de-a spune că (1) frica de moarte putea fi biruită și (2) că libertatea politică intersectează orizontul transcendenței. „Vom muri” era o primă certitudine. „Vom fi liberi” era expresia unei lucidități metafizice. Conjuncția celor două propoziții redă tranziția conștiinței eroice către stadiul mistic. Copil fiind, înțelegeam toate aceste lucruri într-un mod difuz, deși foarte apăsat (căci tinerii, lipsiți de calcule, obligații sau angajamente, s-au găsit primii pe străzi). Modelul universal al jertfei creatoare făcea ca paralela națiune-Biserică să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestui ritual de fidelitate colectivă, cei mai tineri cititori sunt îndrumați spre paginile 260-262 ale volumului. În stradă, pensionarii privegheau pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume eroice sau poate și un leșin: deficit de glicemie și speranță. (Comentarii feculente pe această veritabilă temă de doctorat în antropologie socială se găsesc și la paginile 444-447.) Prin trecutul lui Angelo Mitchievici șuieră fanteziile crivățului socialist. Mai sunt încă vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o urățenie fără rival. Formula fast-food a fost îngurgitată din mers; ne-am trezit apoi cu noua paradigmă erotică: de la romanticul love affair s-a trecut frenetic la cinicul program sex in the city2. Cultul ușurătății a înlocuit etica eroică - cea care, în primăvara anului 1990, îi mâna pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cum este firesc, orice societate umană își are elitele sale - iar Biserica creștină a recunoscut de la început nevoia autorizării unei elite spirituale. Numai că „elitele” deșertului nu se validau prin manifestarea pompoasă a calităților retorice ale inteligenței, ci prin asumarea eroică a votului sărăciei, al castității și al ascultării. Să ne gândim, de pildă, la figura dominantă a Egiptului din secolul al IV-lea, Sf. Antonie cel Mare. Dacă ar fi să acredităm teza lui Samuel Rubenson 1, avva Antonie ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unui război devastator ce împinsese armata română și statul însuși până la marginea prăpastiei. Se poate argumenta că tocmai amintirea acelei traume, ce s-a adăugat tăcutei nesiguranțe inspirate de realizarea unui vis fantast (România Mare), bine ascunsă de o retorică eroică și triumfătoare, a alimentat naționalismul românesc interbelic. Oricum ar fi, impulsul de a crea un Kulturstaat este același în Germania postnapoleoniană și în România postbelică; de asemenea, evident în ambele cazuri este impulsul de a înlocui modelele educative și culturale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]