1,410 matches
-
nu-și mai aparțină sieși, ci celui iubit. Maxim Mărturisitorul numește έρως dumnezeirea transpusă la nivelul creatului. Cuvîntul exprimă tendința creatului spre perfecțiune și se manifestă în ambele direcții, ca eros uman și ca eros divin. Dumnezeirea este cauza creației; erosul este forța care o duce către perfecțiune. Calea este o continuă înălțare către Dumnezeu, începînd cu mișcarea dată de Dumnezeu, înaintînd la eros și ec-stază pînă cînd călătorul se unește cu cel pe care îl iubește. Erosul este cel mai
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
și se manifestă în ambele direcții, ca eros uman și ca eros divin. Dumnezeirea este cauza creației; erosul este forța care o duce către perfecțiune. Calea este o continuă înălțare către Dumnezeu, începînd cu mișcarea dată de Dumnezeu, înaintînd la eros și ec-stază pînă cînd călătorul se unește cu cel pe care îl iubește. Erosul este cel mai înalt grad al iubirii omului față de Dumnezeu și a lui Dumnezeu față de om. Toate virtuțile contribuie la erosul divin, și mai ales rugăciunea
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
este cauza creației; erosul este forța care o duce către perfecțiune. Calea este o continuă înălțare către Dumnezeu, începînd cu mișcarea dată de Dumnezeu, înaintînd la eros și ec-stază pînă cînd călătorul se unește cu cel pe care îl iubește. Erosul este cel mai înalt grad al iubirii omului față de Dumnezeu și a lui Dumnezeu față de om. Toate virtuțile contribuie la erosul divin, și mai ales rugăciunea curată, prin care mintea capătă aripi pentru a trece dincolo de toate lucrurile și pentru
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
dată de Dumnezeu, înaintînd la eros și ec-stază pînă cînd călătorul se unește cu cel pe care îl iubește. Erosul este cel mai înalt grad al iubirii omului față de Dumnezeu și a lui Dumnezeu față de om. Toate virtuțile contribuie la erosul divin, și mai ales rugăciunea curată, prin care mintea capătă aripi pentru a trece dincolo de toate lucrurile și pentru a fi ridicată de la cele omenești la cele dumnezeiești. Astfel, omul devine capabil să-l urmeze pe Iisus Hristos în înălțarea
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
de la cele omenești la cele dumnezeiești. Astfel, omul devine capabil să-l urmeze pe Iisus Hristos în înălțarea la ceruri. Deși a fost folosit de către misticii din perioada bizantină, mulți autori creștini recenți s-au ferit să-l folosească pe „eros” din cauza semnificației sale obișnuite, care-l apropie de patimă, de patologic. Eventual se definește iubirea cea adevărată ca ceva între eros și agape, păstrînd din eros acea forță, setea pe care o are cel care iubește și care nu se
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
a fost folosit de către misticii din perioada bizantină, mulți autori creștini recenți s-au ferit să-l folosească pe „eros” din cauza semnificației sale obișnuite, care-l apropie de patimă, de patologic. Eventual se definește iubirea cea adevărată ca ceva între eros și agape, păstrînd din eros acea forță, setea pe care o are cel care iubește și care nu se stinge oricît de aproape ar fi de cel iubit. Însă se consideră în general că a folosi doar „eros” pentru a
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
din perioada bizantină, mulți autori creștini recenți s-au ferit să-l folosească pe „eros” din cauza semnificației sale obișnuite, care-l apropie de patimă, de patologic. Eventual se definește iubirea cea adevărată ca ceva între eros și agape, păstrînd din eros acea forță, setea pe care o are cel care iubește și care nu se stinge oricît de aproape ar fi de cel iubit. Însă se consideră în general că a folosi doar „eros” pentru a vorbi despre iubirea creștină poate
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
ceva între eros și agape, păstrînd din eros acea forță, setea pe care o are cel care iubește și care nu se stinge oricît de aproape ar fi de cel iubit. Însă se consideră în general că a folosi doar „eros” pentru a vorbi despre iubirea creștină poate fi derutant pentru cititorul neavizat. Philia a fost asociată în general cu prietenia, cu afecțiunea. Philia este iubirea spontană, naturală, un sentiment bazat pe intimitatea lăuntrică a celor ce se iubesc. Este o
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
pentru cititorul neavizat. Philia a fost asociată în general cu prietenia, cu afecțiunea. Philia este iubirea spontană, naturală, un sentiment bazat pe intimitatea lăuntrică a celor ce se iubesc. Este o legătură puternică, o iubire liniștită, netulburată de pasiunea lui eros și plină de virtuți. Ea înseamnă loialitate față de prieteni, virtute, egalitate și bucuria de a face ceva împreună. Φίλος este prietenul, de care suntem legați prin dragoste reciprocă, în preajma lui suntem mereu binedispuși, pentru că în lipsa acestei bune dispoziții, Φίλος încetează
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
cu acest nume este trecut în catalogul victoriilor de la Lenaia cu două victorii, prima probabil spre sfârșitul anilor 370, după Anaxandrides și imediat înainte de Eubulus). Aristofan apare în „"Simpozionul"” lui Platon, drept personaj care narează un mit comic privind originea Erosului. Textul lui Platon a fost compus la o generație după evenimentele prezentate, și este o încercare apologetică de a demonstra că Socrate și Aristofan nu erau inamici, în ciuda atacului împotriva lui Socrate scris de Aristofan în „"Norii"” (varianta originală datând
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
căutător de simboluri și mesaje, a fost cu siguranță atras de această temă, chiar și în perioadele din istoria umanității când normele sociale, morale sau religioase interziceau acest subiect. Arta Egiptului antic și cea a Asiei au acceptat și celebrat Erosul ca pe elementul cel mai important al existenței omenești și în mod special al creației. Exemplele care arată deschiderea civilizației antice față de această temă sunt nenumărate, dar un desen realizat pe papirus în timpul Dinastiei a XVII a. Cuplul celor doi
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
sfîșietoare, ce pare și chiar poate să dureze pînă la capătul ultim al lumii." Un gest temerar face dl Straton prin această Ecologie a iubirii, putem conchide. Subiectul, departe de a fi clasat, se deschide unor discuții și dispute interminabile! Erosul ca relație de putere, femeia („mierea și piperul existenței”) ca trofeu erotic, gelozia și homosexualitatea, feminitatea și feminismul, explozia bolilor venerice și libertatea sexuală sunt teme bătătorite cu sârg și exploatate cu har, inclusiv din unghi anecdotic. Sau cariera de
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
specifice vârstei lor, pline de făgăduințe și de incertitudini, de ispite și de neliniști. ""Drama lor constă în imposibilitatea sublimării iubirii carnale într-una sufletească, unică, totală. Cu sufletul bântuit de insolubile contradicții, personajele oscilează între "otrava lecturilor" și chemările Erosului, convinse că actul spiritual al creației și marea dragoste sunt singurele posibilități ale omului de a se depăși pe sine. Necăpătând un sens purificator și eliberator, trăirea la nivel senzorial este, de fiecare dată, un act ratat. Reiterat în compania
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
iubirea, sentiment care-i pune pe cei doi îndrăgostiți în consonanță cu Universul. Poezia este alcatuită din 18 versuri și nu are strofe; pro-zodia este modernă. Prima secvență (versurile 1-4) îi prezintă pe cei doi tineri aflați sub semnul eternului Eros: „Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, tu - la cealaltă, ca doua toarte de amforă." Discursul liric se constituie în jurul a doi poli („eu" și „tu") care îi reprezintă pe cei doi tineri aflați
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
De-unde ești revino iarăși, / Să fim singuri !» Este varianta definitivă, din 1 octombrie 1879, ivita după aproape un an de la „trăirea“ ei „dintâi“ în cadrul edenic din Câmpul Cerbului. Căci nu este text eminescian de sub pecetea tematica a "Naturii și Erosului", unde să nu se încerce "reeditarea perechii primordiale din raiul de dinaintea căderii în păcat, prin cuplul „protagonist“, El („poetul“) - Ea („iubita“)". Se pare ca Elenă Duțescu (Stoiculescu, după căsătoria cu un arendaș din Bulbuceni-Gorj) a fost în posesia „primei variante
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
acest sens: că ar fi compuneri «din 1878, cam de pe vremea când traducea (...) fragmentele lui Hurmuzaki» (EPpos, 647) - etc. Numind Câmpul Cerbului momentul biobibliografic floreștean-oltean, observăm că în planul creației eminesciene îi corespunde o etapă superioară, marcată de redescoperirea tematicii "Erosului / Naturii" cu fața în oglindă vârstelor pure, copilăria și adolescență, de compartimentul transpunerilor ca modalitate de «perspectivare epopeica», de cercetătorul neobosit, permanent, la izvoarele mitosofiei, ale folclorului, ale limbii, înfățișându-se și că traducător cu înalte virtuți, în cultivarea graiului
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
peliculă lui Ridley Scott "White Squall" (1996). Anul 1997 îi aduce probabil cele mai dificile și mai interesante roluri din cariera: cel din Nowhere, al americanului de origine japoneză Gregg Araki, în care, împreună cu Heather Graham, întruchipează conjuncția veșnicelor obsesii - eros și thanatos, precum și rolul din Little Boy Blue, unul din puținele filme hollywoodiene care se încumeta să trateze probleme delicate cum ar fi incestul și violență în sânul familiei. Cu toate acestea, consacrarea lui Ryan Phillippe nu vine de la filmele
Ryan Phillippe () [Corola-website/Science/313317_a_314646]
-
din acești ani scrisă de Gabriela Melinescu. Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. Pop accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute" și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar erosul stă în centrul universului său: de la erosul încă nedefinit - în deambulări nesfârșite, soarele, iarba, dealul exercită o atracție misterioasă - la autooglindire sau dorință orientată către un partener real. Sunt consemnate mici întâmplări din viața unei fete de vârstă incertă (între
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. Pop accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute" și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar erosul stă în centrul universului său: de la erosul încă nedefinit - în deambulări nesfârșite, soarele, iarba, dealul exercită o atracție misterioasă - la autooglindire sau dorință orientată către un partener real. Sunt consemnate mici întâmplări din viața unei fete de vârstă incertă (între 10 și 15 ani), circumscrise sferei familiale
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
Henry James. Cea de-a treia întâlnire a Christinei cu Egor (prezentată în capitolele XIV și XV) urma să realizeze o unificare totală a celor două conștiințe. Christina nu mai este acum o ființă spectrală; ea apare ca femeie, iar erosul supranatural produce eliberarea unei conștiințe pure, rupte de timp, ce poate înălța personajele deasupra condiției lor. "„Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
decât dacă participă („methexis”) la Idei ca prototipuri („paradigma”) ale lucrurilor. „Mitul Peșterii” ("Republica", cartea a VII-a): Sufletul se aseamănă cu Ideile pentru că este simplu, nemuritor, cunoaște lumea inteligibilă printr-un proces de conversiune a cărui forță o constituie erosul (iubirea — are ca efect uitarea, în vederea dobândirii purității primare); cunoașterea Ideilor este doar o reamintire („anamnesis”) a sufletului încarcerat în corpul fizic (ideea corpului — închisoarea este o reminescență a orfismului); menirea sufletului este să pregătească omul pentru moarte (eliberarea sufletului
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
transformat adesea poezia într-un fel de geometrie a inefabilului (tot în sensul marelui matematician-poet), în spațialitatea căreia sondările în profunzime prevalau abordării actualității. În consecință, se prefera comunicarea discretă și ușor încifrată, se cultiva un vag paseism (mascat prin eros) și în orice caz se evita infiltrarea concretului. Toate aceste caractere se opuneau celor care duseseră poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna Drept semn al
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
abia deslușit/ Lumina invadează/ Cer după cer/ Și apune în calendarele pietrelor.(Pe mari coloane), ori veșnicie: E veșnică numai tăcerea... (E veșnică numai tăcerea). Încercat de trecătoare toamne, cu cerul scrutat adînc din ochi fosforescenți, ori mînat de un eros discret, personajul, ce este semnificant al poetului, se află într-un echilibru dinamic la cumpăna timpului: De-aceea, Doamnă, uneori e frig/ Și iarba dinspre stele-i grea de seară, / De aceea cu o mînă mă cîștig/ Și cealaltă mă-
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
fiind văzut ca o oază de liniște și pace, copilăria plasată în univers agrest revenind în memorie, în ipostază, catalică și de domolire a angoaselor maturității. Vara, copil,/ În apele răului/ Scăldându-mă... / Până deveneam albastru/ Ca apele. (Vara, copil). Erosul e absolut în toate ipostazele, inclusiv în cel conjugal, transfigurat însă la tensiuni lirice remarcabile, rafinate și sublimate uneori până la zone ermetice, fără să știrbească însă din candoare și din cadența ritmică, interioară. Iată o foarte subtilă declarație testamentară de
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
locul ei din cer. În aceeași manieră sunt prezentate personaje stranii. Poeta însăși se reprezintă simbolic prin imaginea unui porumbel ce emană grifoni. Cu volumul "„Între cer și pământ”" (1976), invazia subconștientului și tumultul rostirii se temperează prin celebrarea, alături de eros, a patriei și a părinților. Florica Mitroi a fost apreciată pentru ceea ce a fost, așa cum a fost, de Nichita Stănescu.
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]